Regele Herod la Muzeul Israel (Ierusalim)

de Adrian Grauenfels

 

Puţină istorie
 
Regele Hordus (Herod) 74 BC – 4 BC, este al doilea fiu al lui Antipater Idumeanul şi Cypros, o femeie Nabateană. Palestina era controlată de romanul Iulius Cezar, soldaţii săi se aflau în Egipt, în delta Nilului. Între Iulius Cezar şi Pompei izbucneşte în anul 59 BC un conflict, un război soluţionează disputele, evreii luând partea lui Cezar care îşi va arăta gratitudinea investindu-l pe Hyrcan cu titlul de Etnarch. Amestecaţi cu evreii, Edomiţii şi Nabateenii practicau iudaismul şi respectau cultul şi obiceiurile acestora. La vârsta de 25 de ani, Antipater care era un demnitar important, loial lui Hyrcan, îl numeşte pe Herod guvernator al Galileii, iar pe un alt fiu Phasael, guvernatorul Ierusalimului. Herod, mai tânăr, mai abil şi mai energic capăta autoritatea statului în anul 43BC, după decesul lui Antipater, care moare otrăvit de un rival.

 

Doi ani mai târziu Herod este deposedat de tron de către Antigonus, nepotul lui Hyrcan. Ierusalimul este ocupat, Phasael se sinucide, iar bătrânul Hyrcan este mutilat. Timp de 4 ani Antigonus rămâne rege şi mare preot. Herod călătoreşte până la Roma ca să ceară să i se restituie puterea. La Roma senatul îl alege “Rege al Evreilor”.

 

Herod şi Romanii se întorc în Iudeea ca în 39 BC să îl execute pe Antigonus simultan cu mariajul lui Herod cu nepoata detronatului Antigonus, Mariamne. Herod se intitulează Rege al Iudeii, stabilind astfel terminarea erei Haşmoneenilor şi începutul dinastiei Herodiene. După scrierile lui Josephus Flavius, Herod a tronat timp de 37 de ani. Deşi se considerau evrei Herod şi cei de la curtea sa duceau o viaţă decadentă, care a atras antipatia evreilor religioşi. Herod adora cultura greacă, pe atunci la modă, o prefera evident, lucru care se distinge în construcţiile pe care le iniţiază, mai toate în stil grec sau roman. Era cunoscut în Egipt, în Grecia şi în imperiul Roman ca fiind un patron al artelor, un constructor de monumente somptuoase, gata să ridice temple, colonade şi săli publice cu orice ocazie oferită. În cartea sa “Istoria Poporului Evreu” , Cecil Roth îl aseamănă cu un prinţ indian care în sec XIX, renunţând la tradiţii şi la istoria hindusă, ar construi un Paris sau o Londra în miniatură, pe malurile Gangelui. Herod îşi elimină imediat rivalii, 45 de aristocraţi sunt arestaţi şi executaţi. Deşi bătrân şi infirm chiar şi Hyrcan este eliminat din panică – dacă va revendica tronul? Culmea este atinsă în anul 29 BC, soţia Mariamne este ucisă, bănuită de trădare. Spre finalul vieţii Herod ucide şi pe cei doi băieţi avuţi cu Mariamne: Alexandru şi Aristobulus, care acum adulţi, se bucurau de prea multă simpatie publică. Deşi rece şi crud, Herod este considerat un competent conducător, inteligent şi carismatic, adesea pomenit în memoria poporului său. Deşi limitat de prezenţa legiunilor romana în Iudeea, Herod are succese remarcabile, legile vechi sunt abolite, puterile executive ale Sanhedrinul sunt anulate în schimbul unor libertăţi academice şi religioase. Herod moare, probabil înl una Martie -4 BC. Era bolnav şi suferea dureri teribile probabil produse de o boală cronică de rinichi. Studii moderne susţin că era atins de depresie şi paranoia. Josephus Flavius ne spune că Herod moare puţin timp după o eclipsă care are loc cu 29 de zile înainte de Paşte. Îngrijorat că nimeni nu-i va deplânge moartea Herod cere ca o mare grupă de persoane distinse să fie prezentă la curtea sa din Jericho, urmând să fie ucişi la moartea sa ca astfel să genereze un mare doliu în tot regatul. Din fericire cei doi copii ai săi Salome şi Archilaus nu împlinesc această morbidă dorinţă.
 

 

La muzeu

 

2017 ani după moartea Regelui Herod Muzeul Israel din Ierusalim ne invită să vizităm o expoziţie dedicată acestui mare constructor şi funeraliilor sale. Expoziţia reface drumul făcut de Herod de la palatul de iarnă din Jericho unde îşi dă sfârşitul şi până la Herodion, locul unde este îngropat în anul 4 BC. După cum scrie Moshe Ghilad în ziarul Haaretz, în ciuda celor 2 milenii trecute procesiunea funerară rămâne aproape de noi, prezenta şi fascinantă. James Snyder directorul Muzeului descrie actuala expoziţie ca fiind cel mai vast proiect arheologic din istoria muzeului şi primul de acest gen în ţară, cu toate că Herod era bine cunoscut, nimeni nu s-a încumetat să-l pună în lumina reflectoarelor.

 

Expoziţia a deplasat lespezi cântărind 30 de tone, care au cerut întărirea fundaţiilor clădirii în care sunt expuse. Provenienţa lor este palatul regal din Herodion. Curatorul expoziţiei este Dudi Mevorah care povesteşte despre îndoielile sale legate de acest proiect: “Recunosc că am făcut o greşeală înrolându-ne la această sarcină, dar am profitat de fiecare clipă”. Colega sa Sylvia Rosenberg, este de acord. Cei doi au investit 3 ani de muncă în organizarea acestei antreprize complexe şi ambiţioase. Doi giganţi le stăteau în faţă. Unul, Regele Herod însuşi. Al doilea este profesorul Ehud Netzer care şi-a devotat viaţa studiului epocii Herodiene, culminând cu descoperirea mormântului regal. Netzer a decedat tragic în Octombrie 2010, căzând în săpăturile arheologice de la Herodion, în timp ce desena schiţe şi fotografia lucrările proaspăt executate. Netzer l-a contactat pe Mevorah în anul 2007 imediat după marea descoperire a mormântului lui Herod. Chiar în faza incipientă a cercetărilor Netzer a sesizat nevoia de a invita muzeul în operaţiile de reconstrucţie şi salvare. Propunea un concept şi făcea schiţe pentru punerea în valoare a obiectelor găsite. A scris chiar o prefaţă catalogului expoziţiei. Actuala expoziţie este dedicată profesorului Netzer care şi-a pierdut viaţa studiindu-l pe Herod şi mormântul său.

 

 

Palatul de iarnă – Jericho

 

Mevorah îl numeşte pe Herod o enigmă. Nu avem un portret exact, dar se ştie că era o fire greu de digerat, relaţiile sale umane erau insuportabile. Josephus Flavius este singurul care subliniază stilul crud, megaloman al monarhului, care îşi măcelărea familia şi adversarii. Şi totuşi cei care au cercetat pe Herod constructorul au fost seduşi de acesta. “Ne-am îndrăgostit de el, spune Mevorah, am admirat talentul său cu care a realizat 33 de ani de pace, dezvoltare şi prosperitate Iudeii. Vrem să arătăm vizitatorilor multele faţete ale acestui rege şi arhitect. Arheologul Roi Porat de la Universitatea Ebraică, membru al echipei de cercetători care au excavat Herodionul a lucrat 6 ani alături de Netzer. Nu poţi rămâne indiferent la Herod. Este o figură proeminentă care a lăsat în urma sa o moştenire semnificativă, incomparabil cu alţi regi, spune Porat. Porat a fost întrebat ce crede el personal despre Herod. Răspunsul ne surprinde : Am o mare admiraţie pentru talentul său organizatoric , financiar şi de excepţional constructor. Îmi displac actele sale crude care erau probabil norme fireşti în timpul supremaţiei Romane. La Herod totul era exagerat şi dus la extremă. Să privim la Jericho: Palatul de nord de pildă. Nu putem să nu admirăm acest enorm complex, care a cerut 20 de ani de excavare. Azi, după dispariţia lui Netzer terenul arată dezolant, părăsit, deşi statul Israel este pe deplin responsabil de paza şi întreţinerea lui. Nimeni nu-l vizitează, cel mult copiii palestinieni îl folosesc ca teren de joacă. O parte din mozaicuri sunt acoperite de noroi, iar labirintul de coridoare şi camere este plin de sfărâmături şi gunoaie. Iernile, ploaia şi vântul continuă erodarea accelerată. Dar pe timpul lui Herod râurile canalizate spre Wadi Kelt treceau chiar pe lângă palatele sale, apa lor permitea creşterea de pomi, o vegetaţie luxuriantă făcea peisajul plăcut ochiului. Multe bazine şi băi publice alimentate de aceste râuri delectau locuitorii palatelor. Ruinele rămân magice în ciuda abandonului, în total contrast cu Masada, Cezarea şi alte construcţii datorate lui Herod, care au fost restaurate şi întreţinute cu grijă şi respect. În acest context, expoziţia recentă de la Ierusalim are o uriaşă importanţă. Este tot ce a rămas de la un puternic rege şi faptele sale în timpul unui mare imperiu.

Azi, 2000 de ani după Herod, acesta parte a ţării are nevoie de un stăpân bine definit care să dezvolte şi să apere moştenirea istorică şi arheologică . Palatele din Jericho servesc azi ca umile pietre de graniţă, deconectate de Ierusalim. Porat a mai subliniat că Netzer s-a străduit asiduu să prezinte palatele din Jericho publicului larg. Din păcate situaţia geopolitică actuală face locaţia neinteresantă din punct de vedere turistic. Dar în viitor vom cunoaşte avânt şi sperăm într-o cooperare israelo-palestiniană care va aduce vizitatori şi turişti în aceste locuri speciale, insistă Porat.
 
Descoperirea mormântului la Herodion
 
Locaţia mormântului este astfel descrisă de Josephus: ” Corpul a fost purtat cale de 200 furlong (1 furlong =201 m) spre Herodion, acolo a ordonat să fie înmormântat. Oamenii lui au curăţat zidurile şi pomii care le stăteau în cale, au umplut gropile, au demolat stâncile şi au făcut locul plat ca să facă loc mormântului pus lângă bazinul numit al Şarpelui. ” I-au trebuit 35 de ani profesorului Netzer să descopere mormântul, în incinta Herodionului. În mai 2007 Universitatea Ebraică a anunţat că s-a găsit locaţia exactă, aşa cum era descrisă de Flavius, pe un teren plat, la jumatea drumului spre vârful colinei Herodion, 12 km la sud de Ierusalim, pe un teren înconjurat de tuneluri şi o piscină de mari dimensiuni. Mormântul conţinea un sarcofag golit de corp. Tot Josephus Flavius ne descrie procesiunea funerară, magnific condusă de Archelaus, succesorul lui Herod. Acesta a cheltuit toţi banii regatului pentru înmormântarea luxoasă pe care a organizat-o regelui Herod. Rude, sute de soldaţi în armuri şi diverşi purtători de arme au mers în urma mortului. Sutele de oameni au parcurs pe jos cei 40 de km, în lungul văii Wadi Kelt, până la mormânt. Drumul este splendid şi azi, uneori dramatic în trecerea pe lângă ruine, un apeduct roman şi mănăstirea Sfântul George, construită 400 de ani după trecerea procesiunii funerare. Din munţii care formează valea Kelt multe izvoare sunt vizibile în sezonul ploios. Porat expune ipoteza că procesiunea funerară a traversat oraşul Ierusalim deşi e posibil să fi luat o altă cale, la est de oraş. Se presupune că Herod a plănuit în amănunt drumul procesiunii sale înainte de moarte, dorind să impresioneze populaţia oraşului care nu prea se sinchisea de soarta regului. Tot Porat precizează că alaiul a trecut prin Bethlehem, pe atunci un sat minuscul. Azi drumul acesta e controlat la nord şi la sud de posturi de control ale armatei. Să facem un ultim stop la Herodion, singurul loc care poartă numele regelui. Între anii 23 şi 15 BC, cu un deceniu înainte de decesul regelui se găsea aici un palat fortificat, care conţinea săli luxoase, o baie elegantă, fântâni şi piscine construite la poalele unui munte artificial. La graniţa deşertului Herodionul era înconjurat de grădini splendide.
 

 

 

Note despre arhitectura regelui Herod
 

Cel mai ambiţios proiect a fost expansiunea celui de al doilea templu în Ierusalim, executată între 20-19 BC. Alte lucrări de consolidare în afara templului au durat 8 ani. Ca să urmeze legile religioase Herod a folosit 1000 de preoţi constructori şi tâmplari la reconstrucţia propusă. Templul lui Herod a rezistat 90 de ani, ca să fie distrus în anul 70 CE. Singura ruină rămasă este Zidul de Vest, celebrul Zid al Plângerii. Alte proiecte au fost reţele de apă potabilă pentru Ierusalim, fortăreaţa Masada, oraşul port Cezarea – intens folosit de romani, Mormântul Patriarhilor în Hebron. Herod extrăgea asfalt din Marea Moartă, material folosit pe atunci la etanşarea corăbiilor.
 
“Cât despre bogăţia sa
era prosper pe cât poate un muritor a fi,
avea un regat al său şi l-a ţinut multă vreme,
dar în afacerile personale era cel mai nefericit între oameni..”
[Războaiele Iudeilor – Josephus Flavius]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.