(minDisecţii)
de iQ666
Răsfoiesc și citesc selectiv reviste literare de ani de zile, iar într-o vreme mă apucasem să le citesc în întregime. Nu din vreo pasiune bruscă. Credeam că o să înțeleg mai bine literatura și o să descopăr cărți interesante pe care altfel poate că le-aș fi ignorat. Că versurile publicate prin reviste nu sunt mereu de cea mai bună calitate știam. Nici de prozele pe alocuri stupide nu m-am mirat. Articolele omagiale sau polemice? Nici o surpriză. Anchetele inutile – paginile trebuie umplute și ele cu ceva. Interviurile leșinate? Mă așteptam. Însă nu și că mă vor plictisi de moarte recenziile.
Deloc! Mai ales în revistele despre care știu sau măcar bănuiesc că plătesc contribuțiile mă așteptam să găsesc materiale critice de calitate, de pe urma lecturii cărora să știu dacă-mi doresc sau nu să citesc cărțile analizate. Din păcate n-a prea fost cazul. Nici măcar în școală când trebuia să învăț pe de rost comentarii literare pentru a le reproduce la teze sau examene nu m-am simțit mai groaznic în legătură cu ce citeam. Măcar atunci eram obligat de sistem să mă chinui, acum era însă alegerea mea.
Am scris și eu câteva articole despre cărți. Fără să am pretenția c-aș fi critic, fără a poseda limbajul și noțiunile cu care se jonglează în domeniu. Mi le-am recitit înainte de a mă apuca de acest text și concluzia e că am scris despre cărțile alea cinstit, cum am simțit eu că o pot face mai bine. N-o fi mare lucru de capul lor, pe alocuri am folosit clișee sau citate neconcludente, însă nu mi-a spus nimeni că l-ar fi plictisit vreuna dintre aceste hai să le zic cronici.
Mă gândesc că pentru autori e important să le fie comentate cărțile, indiferent dacă pozitiv sau negativ, dacă în reviste populare ori necitite. Doar nu există publicitate negativă, vorba clișeului. Însă cred că o cronică stupidă sau voit savantă îi face unei cărți mai mult rău decât bine. Și că ar fi bine ca revistele să se decidă cui se adresează. Dacă publicului cititor, atunci să facă bine să-și selecteze mai cu grijă conținutul, iar recenziile pe care le pricep doar cei care au studiat literele să le redirecționeze spre publicațiile de specialitate, care ar trebui să-și regândească politica de publicare, în direcția jurnalelor științifice. La noi aceste două categorii de reviste sunt foarte amestecate și cei care le fac se plâng că nu le citește nimeni, în loc să analizeze cauzele care au dus la acest fenomen și să se decidă dacă-și doresc să aibă o publicație pentru public sau una destinată specialiștilor.