libris.ro

Cum a aderat IV @ Satanochio

[pamflet]

în viziunea lui iQ666

 

Satanochio a fost o trupă de metal negru avangardist care a răsărit pe coclaurile noastre fără s-o fi semănat nimeni și a avut parte de succes pe plan internațional înainte de a dispărea brusc, fără urmă. Unii ziceau că nici măcar n-a fost vorba de o trupă adevărată ci o creație de marketing a managerului ei, probabil prima trupă de black metal creată pe modelul sexpistolian al formațiilor alcătuite pe baza voturilor telespectatorilor care decid ce componență își doresc să aibă cei pe care îi vor asculta timp de 1-2 albume și uita fulgerător după, lăsându-i să se stingă la fel de rapid cum au apărut. Alții credeau că e vorba de o glumă, însă cine să îndrăznească să râdă?

 

Nimeni nu știa cine făcea parte din Satanochio, unii afirmând chiar că nici măcar componenții trupei nu aveau habar c-ar fi în ea, pentru că managerul ar creat piesele înregistrând ilegal tot felul de sunete pe la repetițiile unor trupe de metal spurcat, aziluri de nebuni, maternități, ședințe, abatoare și fierării. Desigur că povestea este exagerată, dar totuși, cum să fi apărut fără un sâmbure de adevăr?
 

De la câteva luni după apariția ultimei piese semnate de Satanochio nimeni nu mai vorbește despre trupa asta. Nu se știe dacă e vorba de vreun legământ fightclubic sau de vreun blestem tutankhamonian, la care ar duce cu gândul bandajele în care erau înfășurați trupeții în fotografiile oficiale. Mulți ne amintim însă cu nostalgie de ritmurile inumane și urletele postanimalice de pe discurile trupei. În special cei care le foloseam ca tonuri de apel la telefoane.
 

Nu voi rezolva aici nici una dintre marile enigme care împung valul de legendă ce înconjoară activitatea ansamblului vocal-instrumental Satanochio, nu am cum, pentru că nici eu nu știu mai nimic despre ei. Vă voi dezvălui in schimb cum cred c-a apărut în schemă IV, basistul, după aderarea căruia trupa a mai înregistrat doar câteva cântece și a început să tacă. Un anunț oficial asupra destrămării trupei n-a fost făcut public, așa că mai putem spera că într-o noapte apocaliptică vom auzi din nou de Satanochio.
 

Viitorul IV trecea pe lângă un abator ilegal dezafectat și a auzit din interior niște sunete total și absolut satanice. Curios, omul s-a strecurat înăuntru și a dat de trei flăcăi mascați care-și masacrau instrumentele. Unul dintre chitariști mai și urla din când în când, mai mult decât dement.

-Salut, băieți!

-‘te dracului!

-În numele lui Lucifer, desigur.

-În veci amin!

-N-aveai chef să mori acasă și ți-ai găsit să ne deranjezi?

-Deci nu primiți cu colindul.

-Lerul nu-i ler!

-Dispari, că pun câinii pe tine!

-Heihaiheihei câini!

-Treceam prin apropiere meditând la inerția artistică contemporană și v-am auzit cântând. Sunteți bestiali!

Cei trei nu-l mai băgau în seamă, reluându-și deja repetiția dementă. Un urlet cavernos le-a acoperit însă eforturile sonore.

-Singura mea observație e c-ați avea nevoie și de bas în muzica voastră.

Cei trei s-au oprit brusc.

-Nu vreau să vă-ntreb nimic, nici să vă critic, dar cred c-aveți potential și dacă ați avea și un băsar ați suna cred la fel de bine ca Satanochio.

Celor trei mai că le-au picat măștile de uimire.

-Poate-i știți, îs cea mai tare trupă de la noi, rup tot, tot, tot. Păcat însă că nu dau și concerte.

-Ce știi tu de Satanochio? l-a întrerupt vocalistul cu vocea sa civilă.

-Nimic. Se spune că nu există, iar cântecele lor îi apar managerului pe laptop în nopțile cu lună nouă dupa ce jertfește câte un cocoș negru adus din Drăculea Bandului.

-Interesant.

-Dacă ați avea și un basist ați suna ca ei, vă dați seama ce buni sunteți?

-Știm.

-Dar de unde să luăm noi basistul ăsta?

-Asta nu știu. N-aveți prieteni muzicieni? Puneți și voi un anunț pe forum la metalhead, vă descurcați cumva.

-Și cu tine ce facem?

-Nu vreau nimic pentru idee, fiți serioși. M-aș bucura să vă pot ajuta. V-am zis c-aveți potențial și ați putea deveni noul Satanochio.

-Vrei să devenim clone?

-Lasă asta. Ăsta nu pricepe.

-Ce nu pricep?

-Nimeni nu poate ști de noi.

-Nimeni.

-Nimenea!

-Așa, și? Ce-aveți de gând cu mine?

-Ne pare rău, pari de treabă și-ți place muzica bună, dar n-avem încotro.

-Stați! Aș putea io deveni noul vostru basist!

-Ce?

-Făcând parte dintre voi nu trădez nimic și nimeni în afara trupei nu va afla de ea. Mă și maschez dacă trebuie. Îmi fac și operație estetică, dacă vreți să nu mă mai recunoașteți.

-Cânți la bas?

-Nu.

-Ai pus mâna vreodată pe unul?

-Nu.

-Și cum vrei să te testăm, să vedem dacă suntem compatibili?

-N-aveți pe undeva un bas mai vechi?

-Avem unu-n beci.

Iar restul e istorie.

 

libris.ro%20

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *