poeme de Andrei Doboş

Imposibil

Neagră stare a minţii neagră
şi imposibilă, cu amintirea
unor fragi mincaţi pe fugă
din caserolă – nimic de făcut
cînd seara s-au terminat
construcţiile şi a fugit
toata lumea la odihnă, nu simt
nici o conexiune. Ne-ai trădat
minte neagră – chiar acum
o siluetă din umbre
o siluetă de umbră
ne cheamă pis-pis
cu degetul
ca pe mîţe
la joacă
dar n-are nici un haz
ochii abia deschişi
privesc numai peretele
şi nu elanul,
nu vine
nici o blîndeţe
a privirii.
Neagră stare a minţii neagră
văd o corabie neagră
cum taie mult prin apa lină
şi drumul e lung
şi noaptea e lungă
fără întoarcere.

 
 
 
Cîntec de bun venit

Trăiesc într-un apartament la poalele dealului.
Într-un corp nesănătos, fără glorie.
Mînjit de vanitate şi otrăvit
de nefericire,
Renunţ şi turmentez.
Iubesc diversiunea,
stau singur
în teroare perpetuă.
La zarva lumii nu mă pot opune
ea intră în mine şi mă amărăşte.
Pentru Familie, în ocară
trebuie să cîştig
să economisesc.
Am mereu nevoie de cărţi
şi vreau învăţătura.
Dar virtutea
nu o simt reală
reală
e numai ruşinea inimii.
Mi-am dorit
mărire, dar am primit în schimb
pretenţii şi dezbateri
cu multă risipă de salivă.
Peste tot unde mă duc
zvonuri şi acuzaţii.
Insatisfacţii.
Acesta este cîntecul meu
de bun venit.
Ai face bine să nu te întorci
niciodată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *