Vă mulțumim pentru întrebările pe care ni le-ați adresat cu ocazia aniversării primului deceniu de existență al e-revistei noastre. Le puteți citi în continuare, însoțite de răspunsurile noastre.
Claudiu: De ce l-ați dat afară pe Adrian Ioniță?
EgoPHobia: Nu l-am dat afară. De fapt n-am dat afară pe nimeni din redacție în toți acești zece ani, cei care au părăsit echipa EgoPHobia și-au ales singuri momentul pentru asta, de obicei din cauza lipsei de timp sau a schimbării priorităților. Suntem în relații bune cu toți cei care au trecut prin redacția noastră, nimeni n-a plecat cu scandal.
Marius: Cine e cel mai neserios din redacție?
EgoPHobia: Cum suntem cu toții foarte modești am tot pasat titlul de la unul la altul până ce s-a pierdut undeva pe drum.
sa+an: Care e numele adevărat al lui iQ666?
EgoPHobia: Nu-l cunoaștem și bănuim că nici el nu-l mai știe. Sau ei, pentru că unii cred c-ar fi vorba de un grup de persoane care folosește acest pseudonim.
Marina: Cine este cel mai important scriitor pe care l-ați descoperit?
EgoPHobia: Descoperit e mult spus, autorii ne descoperă pe noi și ne încredințează texte, iar noi alegem să le publicăm sau nu. Probabil că cel mai important autor care a debutat în EgoPHobia e, până acum, Cristina Nemerovschi.
Marina: De ce nu vă mai schimbati lookul sitului la fiecare număr, ca pe vremuri?
EgoPHobia: Cel care se ocupa de asta nu mai are timp pentru EgoPHobia și n-am găsit pe altcineva.
Nimrod: Unde e steampunkul?
EgoPHobia: Peste tot. Mai puțin în EgoPHobia, deocamdată (?), din păcate.
Nimrod: Cel mai mare compromis pe care l-ați făcut.
EgoPHobia: E greu de spus, pentru că nu prea am făcut. Dacă e vorba de ce am publicat, am fost consecvenți în a evita să publicăm texte slabe chiar dacă erau semnate de nume importante. Cu două excepții, când niște erori de comunicare în redacție au dus la trimiterea de mesaje prin care li se comunica autorilor că materialele lor au fost acceptate spre publicare, deși nu era cazul. În acele cazuri ne-am asumat răspunderea și nu ne-am luat cuvântul înapoi.
George: Cum de nu ați colaborat cu Andrei Ruse?
EgoPHobia: L-am avut invitat în EgoPHobia #25 și suntem în relații bune cu el, am avut câteva colaborări la unele din proiectele sale online legate de literatură. Nu ne-a abordat niciodată în scopul aderării la redacția noastră, dacă asta era întrebarea ta.
George: De ce l-ați concediat pe Komartin?
EgoPHobia: Nu l-am concediat, a ales la un moment dat să se concentreze pe alte proiecte și nu i-a mai permis timpul să activeze și în cadrul redacției noastre, cu care a colaborat însă și ulterior.
George: Câteva faze amuzante din istoria voastră.
EgoPHobia: În afară de discuțiile în urma cărora a apărut numele revistei? Cam 10-20% dintre textele pe care le primim pentru fiecare număr sunt amuzante rău, și nu în sensul bun, chiar ne gândeam cândva să publicăm un supliment al unui număr cu asemenea materiale sau chiar o revistă fantomă parodie a EgoPHobia. Altă fază amuzantă apare de obicei când cineva din redacție se recomandă a fi de la EgoPHobia și interlocutorul se declară încântat că are prilejul să-l cunoască pe Ștefan Bolea, deși nu despre el e vorba.
Ana: Vreau doar să vă felicit pentru cei zece ani, iar dacă trebuie neapărat să fie o întrebare: cine a venit cu ideea numelui?
EgoPHobia: Editorul și cofondatorul nostru Sorin-Mihai Grad. După ce am dezbătut câteva zeci de nume, unul mai dubios și mai haios ca altul, el a propus EgoPHobia și discuția s-a oprit brusc.
Eugen: Ar fi timpul să apăreți mai regulat, nu credeți?
EgoPHobia: Ar cam fi, dar între planuri și realitate e distanță prea mare uneori. Noi ne dorim și ne-am propus ca măcar de la anul să ne stabilizăm cumva aparițiile.
Miruna: Cu cine vă urâți din literatura română?
EgoPHobia: Cu nimeni. Nu aparținem nici unei găști, nu ne-am certat cu nimeni și n-am preluat conflictele prietenilor noștri.
Matei: Domnule Bolea, de unde vă vin ideile pentru editorialele excelente pe care le scrieți? Nu au legătură cu nimic din revistă, dar sunt mereu superbe! Le veți aduna cândva într-o carte?
EgoPHobia: Într-adevăr, este posibil ca editorialele din EgoPHobia să fie reunite într-un volum în 2015, împreună cu alte texte care mi se par importante. Prin aceste editoriale am încercat să dau tonul unei atitudini egophobice, să răspund la vibrația tot mai puternică a Zeitgeist-ului. Am intenționat să comunic cu cititorul în profunzime, de la sine la sine sau, dacă vreți, de la subconștient la subconștient. De aceea, textele au o substanță lirică, onirică și simultan plutonică.
Ioana: Designul nu-mi place, nici cel dinainte.
EgoPHobia: Există și destule discuții interne pe această temă, unanimitatea e greu de atins. Și nici nu ne dorim așa ceva, puțină controversă nu strică niciodată.
Ioana: Când mai veniți cu ceva nou?
EgoPHobia: Ne dorim și noi să găsim ceva interesant care să continue linia muzică+literatură, carte-film, experiment, steampunk, proză scurtă. Urmărește-ne în continuare, sperăm că te vom surprinde plăcut și în viitor.
Manu: Acceptati colaboratori noi?
EgoPHobia: Desigur. Trimite-ne un mesaj cu date despre tine și câteva texte pe direcția în care dorești să colaborăm și vedem dacă merge treaba.
Paula: Publicați texte în spaniolă?
EgoPHobia: Deocamdată nu, pentru că nu avem în redacție pe nimeni calificat. Am publicat până acum texte în mai multe limbi, însă acum acceptăm doar materiale în română și engleză.
Pityu: Ce planuri de viitor aveți?
EgoPHobia: Există câteva, însă cum am reușit de câteva ori să anunțăm planuri care nu s-au materializat o să le facem publice doar când vom fi siguri că nu rămân la stadiul de intenție.
Vicky: Am găsit în arhiva voastră niște texte mai porno, ce v-ați cumințit?
EgoPHobia: Nu ne-am cumințit, însă cei care ne trimit acum texte au, se pare, alte preocupări.
Velur: Cât ne mai plictisiți?
EgoPHobia: Cât va fi nevoie.
Nora: Nu v-ați plictisit încă? Nu aveți altceva mai bun de făcut?
EgoPHobia: Nu. Avem prea multe de făcut, dar cumva se strecoară și EgoPHobia între ele, din păcate cam puțin față de cum ne-am dori.
Nora: Pe hârtie nu v-ați gândit să apăreți?
EgoPHobia: Ca revistă nu. Dar ne-am dori să putem lansa câteva produse tipărite sub egida EgoPHobia, însă nu știm în ce formă și nici când.
Eliza: Când scoateți antologia de texte din revistă?
EgoPHobia: Probabil că te referi la antologia de proză scurtă despre care unii dintre noi au pomenit public la un moment dat. Din păcate proiectul a fost înghețat la retragerea din redacție a coordonatorului său.
Eugen: Încă vă considerați underground sau vă credeți mainstream?
EgoPHobia: Nu suntem luați în calcul pentru admiterea în Uniunea Scriitorilor, dar suntem citați în lucrări de doctorat, deci scorul e oarecum egal. Sau nu, depinde de unde privești.
Durru: Câți dintre voi sunteți sataniști?
EgoPHobia: Nu știm exact, ne tot încurcăm la numărătoare. Oricum, interesantă întrebare, nu ne-a mai fost adresată de vreo șapte ani.
Egophobia mă păstrează pe lista redactorilor săi. Deci, nu am fost dat afară. Că se pune această întrebare vine oricum ca un pansament, pentru că mult timp am crezut că sunt invizibil.
În spatele secţiunii de proză scurtă şi short story a stat o muncă uriaşă care m-a ţinut cu mâinile ocupate. La fel s-a întâmplat şi cu Steampunk, de care putem să ne credităm ca fiind primii ce au încercat să introducă fenomenul în România. Chiar şi aici la Egophobia se punea la un moment dat, întrebarea dacă nu se dă prea multă importanţă unui fenomen care la vremea respectivă era perceput prea comercial şi complet necunoscut. Adevărul este că Steampunk, deşi se bucura de mare interes în alte medii culturale, la noi stă într-o nişă prea strâmtă ca să genereze interesul pe care îl aşteptam. Când, în sfârşit a apărut o antologie care,culmea, s-a lansat la Timişoara, noi nici măcar nu am fost invitaţi, ca să nu zic menţionaţi. Te lasă cu gustul amar şi sentimentul că trăieşti într-un mediu în care eşti călcat în picioare de nişte mistreţi literari care aleargă în toate direcţiile, fără decenţa de a privi nici în spate nici în faţă. Legat de secţiunea Short Story, proiectul era de a publica o antologie şi în momentul în care o să primesc o confirmare, o să îl demarăm. Celui care vizitează secţiunea îi propun un exerciţiu de imaginaţie prin care să realizeze că se afla în faţa a zeci de traducători şi scriitori din mai multe ţări care au muncit mii de ore, din simplă dragoste si pasiune pentru ceea ce fac.
Migratia talentelor pe Egophobia este o mare problema, cu atat mai mult cu cat pe aici au trecut nume importante din literatura de dupa anul 2000. Un proces care trebuie schimbat daca vrem ca sa fim o destinaţie si nu o usa batantă.
Bruce Sterling, alaturi de Wiliam Gibson parinte al cyberpunkului in SF, urmarea inca din 2008 eforturile mele de a promova Steampunk in Romania. Acest efort nu a fost recunoscut niciodata in media romaneasca dar exista o consolare pentru ca prestigioasa revista americana WIRED sets the record straight aici:
http://www.wired.com/2009/03/romanian-steampunk/
In prezent ma intereseaza Metamodernismul, un fenomen care desi are radacini serioase in literatura si critica romaneasca prin Alexandra Dumitrescu,
( https://metamodernism.wordpress.com/contributors/alexandra-dumitrescu/ )
este total necunoscut si fluid reprezentat in artele vizuale. O zicala americana spune ca poti sa aduci un cal la fantana dar nu poti sa il faci sa bea apa. Cand fenomenul va cadea peste noi , probabil ca am sa fiu uitat ca de obicei. Sunt anumite lucruri pe care nu pot sa le fac singur. Daca se gaseste cineva care sa asiste, Egophobia stie unde sa ma gaseasca.
best wishes, Adrian Ionita