Neil Gaiman: Zei americani

(ghidul cititorului de fantastic)

de Oliviu Crâznic

Neil Gaiman (n. 1960) este un scriitor britanic de literatură fantastică, cunoscut mai ales pentru a sa Pulbere de stele, ecranizată în 2007 (în rolurile principale evoluând actori precum Henry Cavill, Claire Danes, Rupert Everett, Jason Flemyng, Robert De Niro, Michelle Pfeiffer, Mark Strong şi Peter O’Toole).

Zei americani (American Gods; Ed. Paladin, 2014) este un roman aparţinând subspeciei literare a fantasticului întunecat (contemporan) – cu toate că a câştigat premii importante pentru „Cel mai bun roman SF”, „Cel mai bun roman fantasy” şi „Cel mai bun roman horror” –, disponibil acum pe piaţa românească de carte într-o variantă care constituie „versiunea preferată a autorului” (revizuită şi semnificativ adăugită), tradusă de cunoscutul şi apreciatul scriitor român Liviu Radu (traducerile asigurate de scriitori importanţi sunt întotdeauna recomandabile, deoarece o adevărată „traducere” înseamnă, de fapt, „traducere şi adaptare” – în caz contrar, spiritul operei originale riscând să se piardă, într-o mare măsură).

Povestea urmăreşte aventurile stranii şi tragice ale unui fost deţinut numit Shadow („Umbră”), prins fără voia lui într-un complot de proporţii şi într-o ciocnire epopeică a două lumi: lumea vechilor zei, conduşi de un oarecare Mr Wednesday („Domnul Miercuri” – în fapt, nimeni altul decât Odin, zeul nordic al războiului şi al înţelepciunii), şi lumea noilor zei americani – ai internetului, ai drogurilor, ai cazinourilor, ai televiziunii, ai tehnicii, sprijiniţi de reprezentanţii unei legende urbane moderne – „oamenii în negru”. Manipulat de forţe superioare, dar croindu-şi totodată propriul drum, Shadow străbate o Americă complexă într-o superbă călătorie iniţiatică, ajungând astfel în contact cu diverse şi interesante mitologii (de apreciat documentarea vastă efectuată de Neil Gaiman). Pe traseu, protagonistul câştigă aliaţi neobişnuiţi şi primejdioşi, cum ar fi propria-i soţie necredincioasă şi moartă, acum întoarsă printre cei vii pentru a-şi răscumpăra greşelile şi pentru a-şi găsi liniştea – cadavru ambulant în continuă descompunere, purtând doar amintirea unor sentimente, paradoxal animat totuşi de dorinţa şi de nevoia inexplicabile de a-l proteja cu orice preţ pe acela pe care îl trădase… Şi, în fantasticul său periplu, într-o secvenţă apocrifă, dincolo de sacrificiu şi de regăsire de sine, Shadow îl va întâlni chiar pe Iisus…

Un plan secundar al naraţiunii urmăreşte evoluţia unei comunităţi aparent idilice, un loc de refugiu pentru Shadow, dar un loc care ascunde un teribil secret, nu întru totul lipsit de legătură cu evenimentele la care antieroul nostru participă: în micul, liniştitul orăşel Lakeside, dispare câte un copil în fiecare an, iar localitatea rămâne prosperă în ciuda condiţiilor economice vitrege care depopulează sistematic celelalte localităţi din zonă…

Zei americani este, fără îndoială, un „clasic”, o bijuterie stilistică plină de informaţii şi de învăţăminte, captivantă de la prima până la ultima pagină. Iar Neil Gaiman reprezintă unul dintre puţinii scriitori contemporani capabili să ofere asemenea opere clasice şi, totodată, să rivalizeze cu Stephen King în sfera literaturii negre. Prin urmare, Ghidul cititorului de fantastic îşi face datoria şi recomandă acest titlu: de neratat.