Fritz Ascher – Artistul întrerupt

de Adrian Grauenfels

Aflăm din nou despre istoria unui pictor expresionist, persecutat, ostracizat şi interzis de regimul Nazist.
Iată o poveste extraordinară datorită eforturilor doamnei Rachel Stern care îl re-descoperă pe artistul prigonit. În anii 80 Stern întâlneşte o pictură semnată de un necunoscut pe nume Fritz Ascher. Tabloul era intens colorat, plin de energie,pentru Stern este o dragoste la prima vedere. Întâlnirea cu pictura lui Ascher reprezintă o piatră de hotar, Stern afectată de cele văzute ia hotărârea să studieze viaţa artistului. Se cufundă în arhive şi bate la uşa vecinilor care au locuit cândva lângă artist. În cele din urmă, copleşită de cele găsite, fondează la New York asociaţia “Fritz Ascher pentru artă persecutată, ostracizată şi interzisă”.

Este un institut care are ca scop sprijinul artiştilor aflaţi şi azi în regimuri totalitare. Este o voce importantă împotriva maltratării artelor şi a prigoanei politice. Ascher a supravieţuit războiului dar refuzul de a fi acceptat de societate a continuat mult timp. Mulţi germani ştiau despre arta jefuită şi ascunsă de nazişti. Multe opere s-au pierdut, au fost vândute,distruse,dislocate. Mulţi artişti ca Ascher au rămas necunoscuţi timp de zeci de ani.

[Intrigantul 1913, cerneală neagră]

În 1990 au început sa se audă voci care cereau restituirea obectelor de artă jefuite de la evrei şi cetăţeni germani cât şi din muzee. O carte scrisă de Lynn Nicholas(1995) care se numeşte ” Violul Europei: Soarta Comorilor Europeene în al treilea Reich”, a contribuit enorm la discuţia publică a jafurilor naziste.
Stern a emigrat din Berlin în statele Unite în 1994. La NY capătă la MOMA jobul de administratoare a mostrelor împrumutate de departamentul de tipărituri şi desene.

Prin 2010 Stern decide să se ocupe exclusiv de proiectul Ascher, altfel simte că va pierde ultimul tren. Ia legătura cu un colecţionar ale operelor lui Ascher care o încurajează săia inserios cercetarea artei lui. Era o obligaţie şi o chemare de înfăptuit. Fundaţia va lansa prima sa expoziţie în 2016. O retrospectivă Fritz Ascher va acoperi perioada de desene şi picturi din tinereţe (1910-1930)cât şi guaşe şi alte picturi de maturitate (1945-1970).

[Rachel Stern: Sunt obligată să fac cunoscut acest pictor]

Patru muzee germane de Artă (Solingen, Osnabruck, Berlin etc) vor găzdui această retrospectivă. Ulterior expoziţia va migra la New York.

[Peisaj 1960]

Muzeul de artă din Solingen este singurul muzeu german axat pe aşa zisă ” Artă Degenerată” cercetând persecuţiile iniţiate de nazişti. Directorul muzeului Dr. Rolf Jessewitsch spune despre re-descoperirea lui Ascher: “Există o serie de foarte buni pictori total necunoscuţi. Artişti tineri ca Ascher au fost” întrerupţi” de război înainte de a deveni public cunoscuţi, celebri. Ascher s-a născut la Berlin în 1893, era fiul dentistului Hugo Ascher şi al Luisei Ascher. A avut două surori mai tinere. Tatăl sau şi cei trei copii s-au convertit la biserica Protestantă în 1901 dar mama lor a rămas evreică. Decizia de convertire nu era de natură religioasă ci determinată de situaţia socio-economică, au stabilit cercetătorii universităţii Georgetown-Washington.

Dar Germania nu accepta şi nu asimila evrei, nici măcar pe cei reformaţi. Părinţii lui Ascher au recunoscut de timpuriu talentul băiatului. La 16 ani îl trimit să înveţe desen laMax Lieberman, un faimos maestru al picturii germane. Profesorul conştient de valoarea elevului îl recomandă Academiei de Arte Konigsberg din estul Prussiei. În anul 1913 Ascher revine la Berlin. Pictura sa este acum de factură religioasă, expresivă. Două tablouri “Golem “(1916) şi “Crucificare”(1918) sunt expuse la muzeul Evreiesc din Berlin. Va lucre alături de alt pictor refuzat vestitul “Emil Nolde. Puţin înainte de primul război mondial călătoreşte în Norvegia unde îl întâlneşte la Oslo pe fauvistul Edvard Munch.

Este clară credinţa pictorului într-o forţă divină, explică Stern care cercetează legăturile pictorului cu judaismul. Puţină lumină găsim în această chestiune. Ascher a fost educat într-o familie laică, puţine dovezi indică apartenenţa sa la iudaism. Subiectele sale, mai puţin Golemul, nu erau de natură evreiască. Stilul său nu indică o spiritualitate aparte nici o aderare la vreo religie. Puţin timp după ce Hitler devine cancelar în 1933 Ascher a fost înregistrat de nazişti ca personaj subversiv, politic şi artistic. Fiind evreu i s-a interzis să cumpere cele necesare muncii sale, nici să vândă tablouri sau desene. Cu o simplă semnătură birocratică Ascher a fost deconectat de munca şi vocaţia sa.

În odioasa “Noapte de Cristal” Ascher a fost arestat şi deportat în lagărul de concentrare Sachsenhausen.
De acolo, după 6 luni de detenţie a fost transferat la o închisoare din Postdam datorită eforturilor unui avocat prieten Gerhard Grassmann, cât şi a ministrului protrestant Henrich Grueber. Dar această relativă libertate se termină în 1942 când nazişti îl caută din nou pentru al deporta. Acelaşi amic Grassmann îl ascunde pentru alţi 3 lungi ani într-o vilă Berlineză parţial distrusă, aflată în cartierul nazist din centrul oraşului. Împiedicat să picteze Ascher alege drumul poeziei. Locuia cu Marta Grassmann în strada Bismarckallee. Studioul era o cameră semicirculară neîncălzită iernile. După căderea şi eliberarea Berlinului Fritz Ascher poate ieşi din vizuina sa ca să se dedice total picturii pe care o va practica până la moartea sa în 1970. Prin 1950 lucra efervescent de la 6 dimineaţa până la 7 seara: acuarele, guaşe, desene în cerneală. Din când în când munca îi era întreruptă de stări de depresie , insomnie, vorbea de unul singur, era inaccesibil.

Va alege un alt stil diferit de monumentalismul abordat în prima parte a carierei sale artistice. Alege să picteze peisaje, apusuri de soare portocalii, sângeroase, sau trunchiuri de copac de culoare închisă, proiectaţi pe un cer albastru în noaptea fără stele. În aceste peisaje târzii recunoaştem spiritul şi vocea artistului adevărat. În sfârşit, Ascher ajunsese acasă.