Fumătorul de opiu

de Arthur Symons
traducere: Ştefan Bolea

 

 

M-am scufundat și blând mă-nec.

Muzica dulce ca parfumul și suava lumină

Aurită de la minunăția culorilor sonore

Mă-nfășoară în lințoliul ei pe veci.

Nu mai există timp. Mă-nchid și totuși zbor.

Iar noaptea mă-mprejmuiesc erele apuse.

Am stors plăcerea dintr-un milion de epoci.

În amintire găsit-am viitorul.

 

Și-am închiriat mansarda asta mică

C-un pat de paie și c-un scaun scobit.

Mi-e trupul rupt ca zdreanța unui cort

Am doar un dumicat de pâine din care-a mușcat guzganul

Și pipa de opiu. Mai am furia, disperarea și regretul

Sufletul vândut la cămătari și spiritul frenetic.

1 Comments

  1. Pingback: EgoPHobia #44 – sumar | www.egophobia.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.