de Arthur Symons
traducere: Ştefan Bolea
M-am scufundat și blând mă-nec.
Muzica dulce ca parfumul și suava lumină
Aurită de la minunăția culorilor sonore
Mă-nfășoară în lințoliul ei pe veci.
Nu mai există timp. Mă-nchid și totuși zbor.
Iar noaptea mă-mprejmuiesc erele apuse.
Am stors plăcerea dintr-un milion de epoci.
În amintire găsit-am viitorul.
Și-am închiriat mansarda asta mică
C-un pat de paie și c-un scaun scobit.
Mi-e trupul rupt ca zdreanța unui cort
Am doar un dumicat de pâine din care-a mușcat guzganul
Și pipa de opiu. Mai am furia, disperarea și regretul
Sufletul vândut la cămătari și spiritul frenetic.
Fumătorul de opiu
One thought on “Fumătorul de opiu”