libris.ro

De ce nu avem critică literară [II]: Salomeea Fundulescu

(cronica nihilistei)

de Cristina Nemerovschi (Morgothya)

 

 

Personaje:

Salomeea Fundulescu – 72 de ani, pensionară, gospodină, bunică, poetă, autoare a 14 poezii grupate în Ciclul soarelui apunând pe sufletul îmbibat în scăldarea de lumină

Orhideea Fundulescu – 78 de ani, pensionară, gospodină, bunică, poetă, autoare a 17 poezii, grupate în volumul Marea abătută a sufletului pe timp de furtună cu ploaie și vânt; sora Salomeei Fundulescu; recent decedată

Marele Critic Bujorel-Emilian-Victor-Marcu-Opincaru-Popești-Strâmbescu – 39 de ani, Director de Imagine și Consilier de Imagine, Membru Onorific Înalta Preasfințita Comisie de Admitere Scriitori Talentați

Marele Critic Vasile Râmător – 99 de ani, Președinte Suprem Înalta Preasfințita Comisie de Admitere Scriitori Talentați

Marele Critic Eusebiu Emilian Căprescu – 42 de ani, Vicepreședinte Suprem Înalta Preasfințita Comisie de Admitere Scriitori Talentați

Marele Critic Dragoslav Pișecescu – 22 de ani, Ucenic Suprem Înalta Preasfințita Comisie de Admitere Scriitori Talentați

Marimar – 2 ani și două luni, o capră

 

Decor:

O sală mare, cu o masă lungă în mijloc. Marele Critic Bujorel-Emilian-Victor-Marcu-Opincaru-Popești-Strâmbescu, Marele Critic Râmător, Marele Critic Căprescu și Marele Critic Pișecescu stau așezați la masă, fiecare pe câte un scăunel căruia îi lipsește un picior, motiv pentru care se chinuie constant să-și mențină echilibrul în timp ce discută cu candidata la admitere, doamna Salomeea Fundulescu. Pe masă e întinsă o față de masă cu Moși Crăciuni și reni, ruptă din loc în loc și decorată cu pete mari, roșii, de dimensiuni neregulate. În fața mesei Înaltei Preasfințite Comisie de Admitere Scriitori Talentați se află câteva grămăjoare de vreascuri amestecate cu ambalaje de ciocolată și sticle goale de bere. Pe podea se tărâsc gândaci de diferite forme și dimensiuni, spre marele entuziasm al lui Marimar, care îi culege cu limba și-i înghite cu poftă.

 

Actul I

 

Salomeea Fundulescu (scoate o oglinjoară roz din poșeta verde cu volane oranj, își verifică rujul pastel, își aranjează părul, surâde cochet, mulțumită de imaginea pe care i-o reflectă oglinda): Stimată Comisie, preastimate fețe critice, am dorit să vă aduc un prinos în acest sfârșit de an… de an… drept pentru care… am considerat de cuviință a mă înfățișa aici în fața precuvioaselor dumneavoastră fețe pentru a-mi depune… pentru a-mi oferi bucuria de a candida pentru un loc în Preaminunata Dumneavoastră Uniune de Scriitori Talentați… la sfatul surorii mele, regretata Orhideea, care a trecut la cele veșnice după ce a fost admisă în Preadivina Uniune… Eu, văzând că Orhideea, prea devreme plecată dintre noi, a avut parte de o minunată pomenire pe pagina Uniunii Dumneavoastră, unde acordați onoruri prin menționare scriitorilor care nu mai sunt… Am cutezat… Știți, tot ce-mi doresc eu cel mai mult este ca după acordarea locului de veci, o minunată dovadă de stimă din partea Domniilor Voastre față de Scriitor, după această onoare, tot ce-mi doresc este ca numele meu să fie menționat la rubrica Dumneavoastră cu decedați. Așa cum a fost onorată și Orhideea, Dumnezeu s-o aibă în veșnica lui pază și iertare! (își face trei cruci)

Marele Critic Căprescu (cască, plictisit; se uită la vecinul lui, Marele Critic Râmător, care doarme și sforăie; scoate un sunet care semnifică, cel mai probabil, invidia față de colegul lui; se întoarce spre Marele Critic Pișecescu): Întreab-o tu, bă!

Marele Critic Pișecescu (tresare, scos brutal din reverie): S-o întreb… Ce s-o întreb?

Marele Critic Căprescu (cască din nou, dă din cap admirativ în direcția Marelui Critic Râmător, care tocmai scapă o bășină zgomotoasă, în somn): Iar a mâncat ăsta porc cu fasole, ptiii… Întreab-o, cum ce s-o întrebi?! Dacă a adus ceva pentru procesiune.

Marele Critic Pișecescu (încurcat): Ceva… cum ar veni, o atenție?

Marele Critic Căprescu: O atenție, s-o ia mama dracu’.

Marele Critic Pișecescu (cu aerul că a înțeles exact care e datoria lui): Doamna Silvana…

Salomeea Fundulescu: Salomeea! Salomeea Fundulescu.

Marele Critic Pișecescu (spăsit): Îmi cer iertare pentru confuzie. Așadar, stimată doamnă Salomeea Curulescu…

Salomeea Fundulescu: Fundulescu! Salomeea Fundulescu.

Marele Critic Pișecescu (spăsit): Doamna Salomeea Fundulescu, cu regret, îmi cer scuze pentru confuzie. Colegul meu ar dori să știe dacă ați adus și cele trebuincioase pentru admitere.

Marele Critic Căprescu (scobindu-se în dinți): Pentru procesiune, bă! Așa-i zice, procesiune.

Marele Critic Pișecescu (spăsit): Mă scuzați, pentru procesiune…

Marele Critic Căprescu (extrăgându-și dintr-o măsea o bucată albă de ceva ce la prima vedere pare a fi brânză): Nu prea le ai cu astea… Unde mai pui că te-a și văzut zilele trecute stimatul Bujorel-Emilian-Victor-Marcu-Opincaru-Popești-Strâmbescu cum ai dat like pe Facebook la dușman, așa ne-a informat… cică să ai grijă, la următoarea abatere zbori de la Comisie! Mie, unu’, mi se fâlfâie, știi doar.

Marele Critic Pișecescu (foarte roșu la față): Să mă iertați, este o regretabilă confuzie: nu eram eu! Era Pișăcescu, cu ă! Eu nu aș face așa ceva niciodată!

Marele Critic Căprescu (mirosind chestia albă care arată a brânză): Mă rog, mă rog, așa o fi. Mie mi se rupe.

Marele Critic Pișecescu (răsuflă ușurat): Mulțumesc! Pentru încredere…

Marele Critic Căprescu (înghite într-un final chestia albă extrasă din măsea): Mă rog, mă rog. Tu întreabă acolo femeia dacă e pregătită pentru pocesiune sau a venit cu mâna-n cur.

Marele Critic Pișecescu (dregându-și vocea): Stimată doamnă Silvana Curulescu…

Salomeea Fundulescu (împrospătându-și rujul în oglindă): Salomeea! Salomeea Fundulescu.

Marele Critic Căprescu (plescăind, spre Pișecescu): Și cu memoria stai prost. Până și eu am reținut c-o cheamă Poponescu…

Salomeea Fundulescu (țuguindu-și buzele spre Comisie): Fundulescu! Salomeea Fundulescu. Ca pe răposata mea soră, Orhideea, care prin bunăvoința Domniilor Voastre a fost menționată la Rubrica decedați, după trecerea la cele veșnice…

Marele Critic Pișecescu (dregându-și din nou vocea): Stimată doamnă Salomeea Fundulescu, esențial aici este dacă ați adus ceva pentru procesiune. Știți, noi…

Marele Critic Căprescu (scobindu-se în dinții din față, fluierând admirativ spre Râmător, care a tras încă o bășină, și mai zgomotoasă): Zi, zi mai departe, cum te-am învățat.

Marele Critic Pișecescu (turuind fără să-și privească interlocutorul, ca și cum ar recita tabla înmulțirii): Noi, Comisia, după cum vedeți, o ducem tot mai greu. Din ce în ce mai greu, după o zi pe alta. De abia supraviețuim. Nu ne mai ajungem cu banii pentru că dușmanii Adevăratei Culturi ne-au subminat autoritatea… și ne-au… ne-au prădat de bunurile datorate nouă de către Scriitori. Prin urmare, suntem nevoiți să apelăm la bunăvoința dumneavoastră, știți, suntem nouă copii acasă, părinții sunt duși la căpșuni…

Marele Critic Căprescu (râgâind): Ești prost, bă! Ai băgat-o pe aia de la festival. Aia e cu nouă frați.

Marele Critic Pișecescu (înroșindu-se puternic în obraji): Vai! Îmi cer scuze… Cu sărbătorile, știți…

Marele Critic Căprescu (ridicându-și picioarele pe masă): Mie mi se rupe.

Salomeea Fundulescu (închizând oglinda cu un pocnet): Dar desigur că am adus tot ce este necesar pentru a întruni din partea mea această nesperată onoare de a accede în rândurile Stimatei Preasfintei Procesiuni patronată de Domniile Voastre și pentru a fi mai apoi, după plecarea la cele sfinte, menționată la Rubrica decedați. Sora mea, plecata dintre noi Orhideea Fundulescu, poetă de mare renume, m-a instruit și mi-a explicat de ce nu pot veni cu mâna goal…

Marele Critic Bujorel-Emilian-Victor-Marcu-Opincaru-Popești-Strâmbescu (sărind de pe locul lui de la masă, cu ochii ieșiți din orbite și foarte roșu la față, cu telefonul în mână; Salomeea Fundulescu, speriată și luată prin surprindere, scapă panglica de care este legată Marimar; Marimar începe să facă ture prin sală și să behăie): Te exclud, boule!!! Te decad din poziția de trendsetter!!! Cum, mă, decât șapte like-uri?!! Păi e posibil așa ceva?! Cum să fii trendsetter și să-mi aduci decât șapte like-uri, tu nu gândești?! Mai pune mâna să gândești, dă-te-n Paștele mă-tii de inutil! Păi io te fac trendsetter să arzi gazul de pomană, bulangiule, pornografule?!

Salomeea Fundulescu (ducând o mână la inimă): Vai!

Marele Critic Bujorel-Emilian-Victor-Marcu-Opincaru-Popești-Strâmbescu (pare că abia acum o observă pe femeia cu capra): Doamnă, pe mine să nu mă luați în seamă, sunt decât Director de Imagine și Consilier de Imagine, Membru Onorific. Discutați, vă rog, cu colegii mei.

Salomeea Fundulescu (aleargă șchiopătat prin sală, încercând s-o prindă pe Marimar de panglica oranj cu care fusese legată; nu reușește): Am înțeles, cu respect!

Marele Critic Bujorel-Emilian-Victor-Marcu-Opincaru-Popești-Strâmbescu (aruncă telefonul pe masă, suspină): Ce incapabili… Îi faci trendsetteri, cea mai mare onoare care poate exista pentru un Scriitor, și ei se pișă pe tine. Câtă impertinență, lipsă de respect, de responsabilitate… O generație de ingrați, scufundați în vulgaritate, da-le-aș muie… Și ăsta ce face, doarme? (se uită cu dispreț la Marele Critic Vasile Râmător) Eh, măcar mi-a adus vreo două sute de like-uri, își permite… Vă rog, vă rog, discutați cu doamna Poponescu.

Salomeea Fundulescu (epuizată de alergarea după Marimar): Fundulescu! Salomeea Fundulescu.

Marele Critic Bujorel-Emilian-Victor-Marcu-Opincaru-Popești-Strâmbescu (aruncându-și capul pleșuv pe spate, cu un gest îndelung studiat): What…Ever!

Salomeea Fundulescu (nu înțelege ce a spus Marele Critic Bujorel-Emilian-Victor-Marcu-Opincaru-Popești-Strâmbescu, se fâstâcește): Eu… eu… în această zi sfântă, plină de speranțe îmbătătoare ale sufletului, am adus ca ofrandă Domniilor Voastre această zglobie capră, pentru a vă sluji ca festin. Desigur, după ce o voi prinde, ceea ce se va întâmpla numaidecât. Știți, sora mea, prea devreme plecata dintre noi Orhideea, m-a sfătuit să vă aduc în dar ceva pentru desfătarea burții și ceva pentru suflet. Ea, Dumnezeu s-o hodinească, v-a oferit anul trecut un pachet de cafea pentru suflet și o jumătate din Marcel, porcul nostru, pentru…

Marele Critic Căprescu (dându-și jos picioarele de pe masă): Sor-ta a fost idioata aia care a venit cu o jumate de porc?! Să-i iau morții-n pulă, băbăciunea dracu’, ne-a făcut de râs. A umplut Sala de sânge de la animal și am ajuns prin reviste. A venit o comisie de bulangii să vadă dacă nu luăm noi șpagă, auzi, șpagă!!! Noi!!!

Salomeea Fundulescu (pare că nu mai are aer): Vai! Vai… N-am știut! Iar Orhideea vă asigur că a fost animată de cele mai nobile intenții când a adus jumătatea bună din Marcel… Era aia cu capul, a lăsat la o parte picioarele, am făcut eu piftie din ele mai apoi… Piftie, răcituri, știți…

Marele Critic Căprescu (scuipând în capul Marelui Critic Vasile Râmător, în continuare adormit; flegma verde i se lăbărțează pe tâmplă): Mă piș pe ea și pe intențiile ei nobile.

Salomeea Fundulescu (încearcă să-și lărgească eșarfa cu buline de la gât, pare că se sufocă): Regret că vorbiți așa despre sora mea, o poetă de geniu.

Marele Critic Căprescu (încercând să șteargă cu un șervețel flegma de pe tâmpla colegului; nu reușește, i-o întinde pe obraz și pe nas): Mă piș pe geniul ei.

Salomeea Fundulescu (se așază pe jos, lângă vraful de vreascuri și sticle goale de bere): Vai! Nu mă așteptam.

Marele Critic Bujorel-Emilian-Victor-Marcu-Opincaru-Popești-Strâmbescu (verifică ceva pe Facebook): Hei, hei, să nu ne precipităm. Ce nu înțeleg eu este de ce această discuție nu este purtată de colegul nostru însărcinat cu respectiva și onoranta distincție, aceea de a purta discuții cu candidații.

Marele Critic Pișecescu (panicat): Să mă scuzați, eu… eu n-am vrut să deranjez!

Marele Critic Bujorel-Emilian-Victor-Marcu-Opincaru-Popești-Strâmbescu (filosofic): Eh, tinerețe, tinerețe, coaie crețe… Dacă n-aș fi deranjat eu la vremea potrivită, nici trendsetteri n-am fi avut azi!

Marele Critic Pișecescu (încurcat): Cât adevăr!…

Marele Critic Bujorel-Emilian-Victor-Marcu-Opincaru-Popești-Strâmbescu (filosofic): Ei, să lăsam nostalgiile. Dumneata întreab-o pe doamna ce crezi de cuviință în legătură cu darul pentru procesiune. Aș întreba-o eu, dar poziția, titlul, de fapt, nu-mi permite. Eu sunt decât Director de Imagine și Consilier de Imagine, Membru Onorific.

Marele Critic Pișecescu (confuz, își caută cuvintele): Desigur, desigur… Așadar, doamna Poponescu, cum considerați… cum considerați că este metoda potrivită de a jertfi această capră? Și unde să se petreacă jerfta?

Marele Critic Căprescu (plictisit): Pffff. Ce întrebare! Dar ce, e treaba lu’ madam Curulescu cum tăiem noi capra?! Firește că vom chema un meșter priceput la astfel de treburi. Un profesionist.

Marimar (alergând zglobiu spre masa Comisiei, pe care o răstoarnă și se urcă pe picioarele Marelui Critic Vasile Râmător, trezindu-l din somn): Beeeeheeeeheeee!

Marele Critic Vasile Râmător (trage o bășină, se trezește, trage o bășină, se sperie de capră, trage o bășină, râde, trage o bășină, observă ceva umed pe obraz și pe nas): Aoleuuu. Iar mi-au culs bale în somn… (către Marele Critic Bujorel-Emilian-Victor-Marcu-Opincaru-Popești-Strâmbescu) Vă log să mă scuzasi. (își trece limba peste flegma colegului întinsă pe propriul lui obraz, plescăie apoi satisfăcut) Eheiii… țe bun e un pui de somn în mies de si!

 

(va urma)

libris.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *