(Studii fantastice)
de Oliviu Crâznic
Lucian-Dragoș Bogdan (n. 1975) este economist, analist programator, publicist și scriitor (Trilogie, 2004; Zeul Kvun, 2004; Frontiera, 2006; Vraciul de pe norul interior, 2014; Pânza de păianjen, 2014; Uneori, când visez…, 2015) multipremiat („Helion”, „RomCon” etc.).
[Elena] Teodora Matei[u] (n. 1971) este redactoare, publicistă, poetă și prozatoare, nominalizată la Premiile „RomCon” (trei categorii) și publicată, printre altele, în prestigioasa revistă Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice „Anticipația”.
Raportat la teoria literară, Omul-fluture (Ed. Tracus Arte, 2015) aparține stilului funcţional beletristic, curentului literar transumanist, categoriei estetice a fantasticului (a nu se confunda noțiunea de „fantastic” – „care nu corespunde realității înconjurătoare” – cu aceea de „supranatural” – „care nu se supune legilor naturii”; fantasticul include, dar și excedează supranaturalul), genului literar epic, speciei literare (din punct de vedere formal și, respectiv, tematic) a romanului științifico-fantastic, subspeciei literare a științifico-fantasticului cibernetic sau, pe scurt, „ciberSF”.
Din punct de vedere al literaturii comparate, romanul semnat de Lucian-Dragoș Bogdan și de Teodora Matei poate fi asociat unor opere precum Neuromantul (Neuromancer; William Gibson, 1984), Transfer (Michael Haulică, 2012) și, într-o oarecare măsură, unor opere aparținând ciclului epic Roboții (Robots; Isaac Asimov, 1950-1983).
Titlul romanului se referă la parabola taoistă a visului: filosoful chinez Chuang-tzu, visându-se fluture, se întreabă, după trezire, dacă nu cumva visul reprezintă realitatea, iar realitatea este vis.
Din punct de vedere al subiectului, Omul-fluture urmărește, într-un viitor nu foarte îndepărtat (împrumutând, cu acordul lui Michael Haulică, elemente de decor din antemenționatul Transfer), ancheta unor „agenți cypol” – un „el” uman și o „ea” biomecatronică – în ciberspațiu, fiind investigate trei personaje fără vreo aparentă legătură între ele: un îndrăzneț pirat de identități (care reușește să distrugă imperiul unui magnat, aruncându-l pe acesta din urmă pe drumuri și declanșând, astfel, o suită de evenimente deosebit de grave), un jurnalist „băgăcios” (care încearcă să trăiască periculos) și o scriitoare ratată (care se visează vedetă culturală).
Printre temele abordate de autori, se regăsesc inechitatea socială, infomorfismul, progresul tehnologic, realitatea virtuală, singurătatea, umanitatea, alterarea și pierderea acesteia, viitorul, visul. În ceea ce privește motivele literare, pot fi identificate, în acest volum, motivul antieroului, al călugărului-maestru, al riscurilor tehnologiei, al contrastului aparență-esență, al femeii bionice, „fortuna labilis”, al investigatorilor parteneri și al tensiunii sexuale, al ispitei, atracției și adulterului, al mafiei cerșetorilor, al personalității piratate și al personalității multiple, „quiproquo”, al scriitorului aspirant și al scriitorului frustrat, al vieții imaginare etc. Laitmotiv care relevă esența operei: zâmbetele-șablon de tip „Bellucci”, „Gestapo”, „Marilyn”, simboluri ale artificialului (derivate din concepte similare întâlnite în operele lui Michael Haulică).
Printre altele, opera are meritul deosebit de a semnala cititorilor un pericol cât se poate de grav, de real și de imediat, al cărui spectru planează deja asupra rasei umane: capcana demenței tehnologice, abrutizarea prin evoluție, erodarea umanului sub presiunea artificialului și a realului sub presiunea imaginarului. Cu totul remarcabil și sugestiv, demonstrând că superioritatea „noului” există, de multe ori, doar în măsura în care o percepem ca atare, este momentul în care unul dintre personaje, pus în fața unui ordinator „vechi” (corespunzând celor din zilele noastre) îl consideră un prototip, un pas înainte al tehnicii, raportat la conexiunea cortex-Rețea cu care este familiarizat.
Atmosfera romanului este dinamică, misterioasă, sobră, tensionată, violentă pe alocuri, iar tonul auctorial – amar, beligerant, cinic, deprimat, iritat, meditativ, resemnat, serios, trist, dar și calm, controlat, detașat (variind în funcție de perspectiva personajului asupra căruia se concentrează, punctual, autorii).
Lucian-Dragoș Bogdan și Teodora Matei utilizează tehnici narative precum tehnica colajului, a deconstrucției, a inserției, a introspecției, a narațiunii discontinue acronice (camuflate) și fragmentate, a narațiunii ulterioare, a narării prin reprezentare, a incipitului modern decupat și a desinitului modern conceptual gnomic. Stilul narativ este direct – combinat cu indirect liber, iar perspectiva narativă – extradiegetică, omniscientă, subiectivă, cu focalizare multiplă neregulată (care, spre deosebire de focalizarea multiplă regulată, elimină riscul monotoniei și riscul anticipării).
Registrul lingvistic cult (abundând în termeni tehnico-științifici și neologisme) este utilizat în combinație cu registrul lingvistic jargonic și cu registrul lingvistic argotic, evitându-se, însă, cu grijă și în mod inspirat, alunecarea în registrul lingvistic trivial.
Referitor la editarea tomului, se cuvine a fi menționat faptul că redactarea și tehnoredactarea includ unele erori (nu multe) necesar a fi eliminate la o ediție viitoare. Cartea este tipărită pe hârtie albă, de calitate superioară, rezistentă în timp, iar coperta, tot de calitate superioară, este ilustrată interesant, dar inadecvat, fără vreo legătură cu subiectul romanului.
În concluzie, Omul-fluture se adresează cititorilor (de ambele sexe) maturi sau aflați în ultimii ani ai adolescenței, pasionați de opere de anticipație, de tehnologie cibernetică și de opere de factură polițistă.
*
Despre autorul rubricii:
OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978; părinții: Oliviu, profesor evidențiat gr. I Limba și literatura română, distins cu diploma de onoare „Creativitate și eficiență”, și Dorothea, profesor gr. I Limba și literatura română) este scriitor de literatură fantastică, critic literar şi consilier juridic (cu o lucrare de diplomă susținută la disciplina „Criminalistică” și intitulată Particularități tactice privind confruntarea dintre inculpat și persoana vătămată, 2001). În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea), declarat de M. Pricăjan (în revista culturală Familia) „Momentul Walpole în literatura română”. Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul fantasmelor, 
Ed. Crux Publishing, 2015), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, inclusiv un premiu acordat de Societatea Europeană de Science Fiction. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane (George R.R. Martin, Paolo Bacigalupi, Ian R. MacLeod) sau clasice (Algernon Blackwood, Arthur Conan Doyle, Robert E. Howard, Rudyard Kipling, H.P. Lovecraft, George MacDonald, Guy de Maupassant, Saki). Apare menționat în monumentala The Encyclopedia of Science Fiction (ed. J. Clute, P. Nicholls), iar operele lui sunt tratate pe larg în diverse cărți și reviste de specialitate: în volumul Alte cronici de familie (secțiunea Domnul Gothic), semnat de M. Opriță (Cavaler al ordinului „Meritul Cultural”, oferit de Președintele României), în Caietele Echinox (revistă tipărită apărută sub egida Fac. de Litere a Univ. „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca; eseul semnat de drd. în filologie Şt. Bolea – Once Upon Atrocity. Gothic Music Influences in the First Romanian (Neo)gothic Novel), în revista culturală EgoPHobia (eseul Sfârșitul care începe, semnat de dr. în filologie M.-A. Aldea) etc. Apare, ca personaj, în nuveleta Ispășirea, scrisă de prof. doc. C. Mitoceanu. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă – unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă, ceea ce i-a conferit statutul de membru al organizației scriitoricești și artistice „Imagicopter: The Author/Artist Cooperative”. În România, este invitat anual să vorbească studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. din București despre Literatura gotică și romantismul întunecat american. Sec. XIX: Hawthorne, Melville, Poe și moștenirea lor culturală. A participat, în calitate de moderator al serii dedicate literaturii științifico-fantastice, la cea de a VII-a ediție a „Festivalului Internațional de Literatură de la București” și, în calitate de invitat special, la ed. a IV-a a Târgului de carte SF & Fantasy „Final Frontier”. A participat, în calitate de invitat, în repetate rânduri, la emisiuni culturale televizate, realizate de Al. Mironov (scriitor, jurnalist, fost ministru al tineretului și sportului etc.) și lect. univ. dr. F. Pîtea (scriitor, critic literar), sau radiofonice, realizate de regretatul Șt. Ghidoveanu (Radio România Cultural). A apărut, în 2015, în calitate de expert în istoria vampirismului, în episodul Hunting Vampires al serialului Expedition Unknown, realizat de Travel Channel.
„Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P. Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!”
(Șt. Ghidoveanu, realizatorul emisiunii Radio România Cultural
Exploratorii lumii de mâine, în Galileo Online, nov. 2012)