libris.ro

Dan Apostol – exploratorul infinitului

de Lucian-Dragoş Bogdan

dedicată celor care au avut curajul să abordeze aceste probleme
fiind convinşi că Raţiunea Umană poate înfrunta Necunoscutul

 

Cu aceste cuvinte a început una dintre poveştile frumoase care mi-a marcat adolescenţa. Ele deschideau un volum cu o copertă stranie – un cer indigo, cu pete azurii, suspendat deasupra unei mări verzi, cu valuri maronii şi un titlu scris pe laturi, cu galben. Se numea Deocamdată… enigme (1984) şi era scrisă de un anume Dan Apostol. Împărţită în patru părţi, cartea pornea de la univers şi stele, trecea prin istoria veche a omenirii – cu arta sa rupestră stranie şi cetăţile dispărute – apoi aducea în discuţie fenomene aeriene neobişnuite şi încheia cu exodul omenirii în spaţiu. Realizând o buclă frumoasă peste timp, unul dintre capitolele de început se intitula „Homo Sapiens – accident sau incident?”, iar unul dintre cele de pe urmă – „Homo Cosmicus”.

La vremea aceea eram oarecum familiarizat cu teoriile privind existenţa extratereştrilor şi presupusa influenţă pe care aceştia ar fi exercitat-o asupra speciei umane de-a lungul istoriei. Citisem, printre altele, Amintiri despre viitor de Erich von Däniken – o carte care a avut un impact major asupra unei minţi în formare. Spre deosebire de scriitorul elveţian, însă, la Dan Apostol am găsit o abordare mult mai apropiată de gustul meu. Dacă von Däniken îşi prezenta ipotezele într-un mod agresiv, încercând să convingă cititorul – cu sau fără voia acestuia – că are dreptate, scriitorul român era mai moderat. Deşi premisele de la care pornea fiecare capitol făceau trimiteri evidente către teoria ce se dorea expusă, Dan Apostol se mărginea să prezinte o serie de dovezi, fără a se strădui neapărat să le interpreteze în vederea tragerii unor concluzii. În loc să dea sentinţe definitive – cum, din păcate, fac astăzi dacopaţii, reuşind tocmai efectul contrar, adică de discreditare a oricărei informaţii privitoare la trecutul popoarelor ce au populat aceste meleaguri – el încerca să ridice întrebări, impulsionând cititorul să gândească şi să facă singur anumite conexiuni.

Pasionat de misterul ascuns de Triunghiul Bermudelor – de altfel, prima povestire scrisă de mine trata tocmai acest subiect – am fost încântat să văd că al doilea volum, Zborul 19 (1985), scris în colaborare cu Sorin Ştefănescu, trata cazul dispariţiei unor bombardiere americane în zona cu pricina în iarna anului 1945, în timpul unor manevre de antrenament.

Totuşi, cred că impactul cel mai mare l-a avut asupra mea a treia sa carte – Din tainele naturii (1987). Îmi amintesc şi acum senzaţia avută în vacanţa de vară, când am început să răsfoiesc volumul cu copertă galbenă pe care trona un saurian verde, totul asezonat cu un scris îngroşat, negru, de impact. În interior părea că se deschisese universul unui roman de Jules Verne – un adevărat periplu de-a lungul şi de-a latul continentelor, precum şi în adâncurile oceanelor, în încercarea de a desprinde din legende creaturi stranii şi a le conferi o corespondenţă reală, plauzibilă din punct de vedere ştiinţific. Dincolo de talentul autorului de a doza informaţia astfel încât să stârnească şi să ţină treaz interesul cititorului, am fost impresionat şi de numeroasele desene menite să completeze prezentarea şi să ofere cititorului o dimensiune în plus într-o epocă în care simulările computerizate erau încă un vis aflat la început de drum.

A urmat apoi explorarea adâncurilor în Neştiuta natură (1988), a spaţiului în Urme de paşi în Cosmos (1989), a civilizaţiilor enigmatice ale istoriei în Terra – planeta vieţii (1990). Practic, până la schimbarea regimului politic, Dan Apostol a apucat să schiţeze domeniile sale de interes. Încetul cu încetul, temele principale au prins rădăcini şi şi-au întins spre cititori ramuri viguroase sub forma unor noi şi noi cărţi care aprofundau teoriile prezentate profitând de ultimele descoperiri ştiinţifice. Ceea ce acum se realizează simplu, prin actualizarea unor date în mediul online, a fost făcut pe atunci prin volume publicate cu conştiinciozitate, an de an.

Fost aviator militar, Dan Apostol a abordat aspecte mai puţin cunoscute din istoria militară, fie că a fost vorba despre rolul unor personaje cheie – Femei-războinice în bătălii care au schimbat lumea (2005), Eroi condamnaţi la uitare (2015) – ori întâmplări stranii, încă neclare – Dispariţii neelucidate în Marile Războaie (2003), Războinicii lumii de dincolo (2014). Acest din urmă aspect a fost de multe ori pus în legătură cu posibile întâlniri de gradul trei care ar fi avut loc de-a lungul istoriei omenirii – un alt subiect predilect al autorului, tratat în OZN – Exploratorii infinitului (1997), Cronici din lumi paralele (2001), Extratereştri în preistorie (2003), Războiul lumilor (2005), Fenomenul OZN – o istorie actualizată din dosarele secrete (2004), OZN – Adevăruri ascunse (2014).

Pasionat de biologie, paleontologie şi criptozoologie, Dan Apostol a coborât în adâncurile istoriei până în perioada dinozaurilor, încercând să dezlege enigme vechi de sute de milioane de ani legate de saurieni, să caute corespondenţe între legende şi realitatea istorică, ori chiar să ridice întrebări legate de posibilitatea ca omenirea să nu fie singura specie de pe Terra care a construit o adevărată civilizaţie – toate acestea în cărţi ca Stăpânii adâncurilor (1991), Dintr-o lume dispărută (1993), Lumea dragonilor (2000), Monştrii adâncurilor (2003), Dinozaurii – o realitate în istoria ultimelor milenii (2005), Oraşele caracatiţelor (2006).

Studiile în domeniul istoriei şi arheologiei şi-au găsit şi ele loc între copertele cărţilor, fie că era vorba despre vechi civilizaţii consemnate de istorie – Misterul cetăţilor aurului. Ascensiunea şi decăderea marilor civilizaţii egeene (2004) – despre lumi a căror posibilă existenţă reprezintă încă subiectul unor dezbateri aprinse – Atlantida şi Pacifida (1993), Pacifida – continentul dispărut (2003), Atlantida – imperiul pierdut (2004), Atlantida şi alte lumi dispărute (2015) – ori despre popoare doar bănuite, ori prea puţin studiate – Supravieţuitorii Cuaternarului (2003).

Fireşte, cineva cu o cunoaştere atât de vastă în domenii extrem de diverse şi, mai ales, dotatăcu un simţ literar aparte, nu putea sta deoparte în faţa tentaţiei de a scrie şi câteva volume fantastice. Chiar dacă riscă să se piardă în vastul ocean al cărţilor dedicate cercetării, Căderea Îngerului (2004) şi Vânătorii lumii de dincolo (2014) reprezintă pete de culoare într-o activitate recunoscută pe plan naţional şi mondial.

Într-o lume sufocată tot mai mult de senzaţional, de dorinţa de a-l convinge pe celălalt despre adevărul absolut pe care cercetătorul (real sau auto-închipuit) îl susţine, Dan Apostol a reuşit să păstreze un echilibru menit să ridice probleme delicate, de multe ori aflate în domenii de frontieră, fără a-şi ştirbi credibilitatea.

Rămâne, totuşi, o întrebare: ce relevanţă mai are munca aceasta colosală – depusă de el de-a lungul deceniilor – în ziua de azi, în care orice informaţie se află la un clic distanţă?

Un prim răspuns îl constituie acela că, pentru a găsi informaţii despre ceva, trebuie întâi să ştii ce să cauţi. Din acest punct de vedere, scrierile lui Dan Apostol reprezintă un îndrumar despre ce, cum şi unde. În al doilea rând, abundenţa cantitativă a informaţiilor de pe internet nu înseamnă neapărat şi calitate, veridicitate. Având la îndemână drept ghid prodigioasa bibliografie prezentată mai sus, avem şansa să decelăm lucrurile care merită luate în seamă de multitudinea de inepţii ascunse sub noianul de „descoperiri senzaţionale”, „n-o să-ţi vină să crezi”, „ştire bombă” şi aşa-zise studii făcute de amatorii de senzaţional.

Dan Apostol rămâne un explorator al infinitului care a avut curajul să abordeze lumile paralele fiind convins că Raţiunea Umană poate înfrunta Necunoscutul.

libris.ro%20

2 Comments

  1. Pingback: EgoPHobia #47 — sumar | www.egophobia.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *