(jidovul rătăcitor)
de Paul Belce
Vă voi învăța arta de a cădea grațios în picioare, de a vă desfăta cu cele mai sfruntate minciuni, iluzii și auto-amăgiri, fiindcă Adevărul este săpat atât de adânc în voi, încât nici cu un piron nu-l veți putea disloca.
Gata, gata. Petrecerea s-a terminat. Demonii s-au dus și ei acasă, la Lucifer sau unde dracu i-o fi chemând. Din corpul carbonizat au început să crească mlădițe tinere.
Am spalat sangele. Au venit zorile si lumea e inca la locul ei. Functioneaza cu rotitele ei complicate si rearanjate. Si veni din nou intunericul. Si betia simturilor si a ratiunii.
De fapt povestea inca nu a inceput. E doar fundalul care ne ademeneste cu sunetele sale, ciripituri si fosnete si trosnete de mobile veche. Daca iti ascuti auzul, poti decela un altfel de sunet, sau mai bine zis absenta tuturor sunetelor: o tacere metafizica, cosmica, de parca lucrurile si entitatile si-au pierdut limba si refuza sa semnifice. Este avanpremiera unui nou capitol.
Ce bucurie imensa, aceea de a fi depotriva actor si spectator in marele show numit Experienta Terestra! Cata incantare in a privi decorurile neschimbate indaratul carora s-au jucat atatea drame, nealterate de contactul cu umbrele! Ce sentiment de exaltare te cuprinde cand iti fauresti propria piesa, iti joci la zaruri destinul, pierzi ca sa castigi, decazi la rangul de animal, te ridici pe aripile idealurilor, si asta doar prin puterea mintii, modificand ici si colo unele convingeri! Si tot ceea ce este necesar sa faci se rezuma la a ramane in viata la finalul fiecarei reprezentatii si la a aplauda impreuna cu ceilalti. Biletul de intrare ti l-a cumparat altcineva si trebuie sa-I fim recunoscatori, macar pentru asta.
E inceputul unei noi piese. La fel ca pe scena, doar actorii si subiectul se schimba. Raman decorurile. Groaza iti va fi amplificata, demoni interiori si mai puternici iti vor secatui vlaga.
Si tacerea cosmica va fi mai greu de suportat, acum ca ai ramas insensibil in fata deliciilor vietii. Iar improvizatia pe care o oferi, biet gandac cuprins de frigul cosmic, va fi una mai frumoasa decat tot ceea ce ti-ai putea inchipui. Asta deoarece imaginatia ta plasmuieste realitatea din elemente preexistente, iar ceea ce va urma nu a mai fost si nici nu se va repeta.
Am inchinat in cinstea mea si a realizarilor de pana acum. Abia atunci mi-am dat seama ca eram singur in incapere si ridicam o sticla imensa de vin J)
Organic si spiritual in acelasi timp. Unde se termina vinul si unde incep ideile? Unde incepe caldura zilelor lungi, varatice, si unde se termina energia creativa pe care ne-o ofera? Mintea proceseaza cauzalitatile mai repede decat putem analiza procesele in chestiune.
Placi vibrante, asta suntem. Vibram la fiecare atingere, sunet (melodie), idée, fantasma, vibram prin toate cele sase simturi si daruim lumii o frecventa superioara, mereu reinnoita, amprenta trecerii noastre. Delicatetea este cea mai umana calitate cu putinta. Stam la panda cu simturile ascutite pentru a asculta soaptele fiintelor si lucrurilor, vanam apropierea care ni s-a promis si care este inscrisa in fiinta noastra, mereu flamanzi de idei, de prezente, devoram totul si il digeram in golul nostru interior.
O creatura satula este o creatura moarta. Intotdeauna mi-au placut oamenii exceselor, care rup bucati din preaplinul vietii, care nu se ingrozesc de futilitatea fiecarui act si se hranesc din propria substanta. Pana cand..