“Am reuşit să îmi impun vocea în mare măsură”

[interviu cu Radu Găvan – invitatul nostru din EgoPHobia #48]

de Sorin-Mihai Grad

EgoPHobia: Câte edituri ți-ar putea fi recunoscătoare că le-ai dat prilejul să regrete că nu ți-au publicat romanul Exorcizat?

Radu Găvan: Nu ştiu dacă regretă vreuna şi nici nu aş simţi vreo satisfacţie să ştiu asta. Prefer să mă concentrez pe ce se întâmplă acum, e mult mai plăcut aşa. Am trimis romanul la destul de multe edituri şi ţin minte că la vremea respectivă eram demoralizat când primeam vreun refuz, dar ce mă deranja în mod special era lipsa unei reacţii. De cele mai multe ori am trimis manuscrisul şi nu am mai primit răspuns. Da, pe atunci chestia asta mă omora. Îmi doream foarte mult să public, să ies în lume cu Exorcizat. Înţeleg însă şi faptul că editurile sunt o afacere, au un plan editorial, doresc să vândă, ceea ce e normal, prin urmare e mai greu să accepte un debutant, mai ales că eu nu eram un nume cunoscut, nu aveam vreo relaţie, iar Exorcizat nu e o carte pentru toată lumea. Ai idee cât de greu e să te afirmi ca debutant? Oamenii ăştia primesc sute de manuscrise pe an, nu e ceva personal dacă te refuză sau chiar nu răspund. Mergi mai departe şi speri să răspundă cineva de la o editură bună. Eu aşa am făcut.

EgoPHobia: Cum s-a vândut romanul Exorcizat în versiunea autopublicată? Ai modificat ceva la el înaintea apariției la Herg Benet?

Radu Găvan: Foarte prost. Publicarea în regie proprie nu a funcţionat pentru mine, din punct de vedere al vânzărilor. Dar aşa am avut şansa să fiu citit de Mircea Pricăjan, un om extraordinar căruia îi voi fi recunoscător toată viaţa. În ceea ce priveşte versiunea publicată la Herg Benet, nu au fost modificări majore. Bineînţeles, romanul a fost editat cu grijă de oamenii de acolo, am simţit diferenţa, iar acesta este unul dintre motivele pentru care prefer o editură. Contează enorm să ai un editor bun.

 

EgoPHobia: Ești conștient de vreo influență a scrisului lui Chuck Palahniuk asupra romanului Exorcizat?

Radu Găvan: Da, fireşte. Palahniuk rămâne unul dintre autorii mei preferaţi. Orice scriitor este influenţat de alţi autori, în mai mică sau mai mare măsură. Într-un fel e ca o luptă. Uneori, respectiva influenţă poate fi copleşitoare şi atunci devine deranjantă. Aici e vorba de transformare, de felul în care reinterpretezi ceva care te marchează. Cred că am reuşit să îmi impun vocea în mare măsură. Eu aşa simt. Tot ce citesc, tot ce mi se întâmplă, orice mă atinge devine o parte din mine, intră în mine şi se transformă, iar atunci când iese e ceva diferit de ce fusese înainte. Cred foarte mult în puterea artistului de a transforma lucrurile din jur prin propria interpretare.

EgoPHobia: Este vreo legătură între Neverlandul tău și cel din Enter Sandman (Metallica), respectiv cel al lui Michael Jackson?

Radu Găvan: Eu sunt un mare admirator al lui Michael Jackson, iar Metallica este formaţia mea favorită, presupun că există o legătură la un anumit nivel. Neverland este un loc al copilăriei fericite, aşa cum ar trebui să fie orice copilărie. Îţi dai seama ce înseamnă să poţi privi lumea prin ochii unui copil? E magie.

 

EgoPHobia: Ce vârstă crezi că va avea copilul tău când îi vei oferi Neverland‘ul spre citire?

Radu Găvan: Ha, ha, nu m-am gândit la asta. Să o citească atunci când o fi pregătit, dacă va dori.

 

EgoPHobia: Ai în plan vreo continuare la unul dintre romanele tale?

Radu Găvan: Nu prea cred. Atât Exorcizat, cât şi Neverland, au fost concepute ca romane de sine stătătoare, cu toate că finalurile lasă loc interpretărilor. Pe de altă parte, nu se ştie niciodată. Însă la ora actuală nu se pune problema vreunei continuări.


EgoPHobia: Următorul roman va apărea tot la Herg Benet? Știi deja când? (ne poți dezvălui și nouă?)

Radu Găvan: Probabil că următorul roman nu va fi publicat la Herg Benet. Nu aş vrea să creadă cineva că m-am certat cu cei de la editură, nici vorbă de aşa ceva, sunt nişte oameni minunaţi şi nu am ce să le reproşez. Sunt prietenii mei şi îi admir pentru tot ce fac pentru literatura română contemporană. Simt însă nevoia unei schimbări. Exorcizat a fost perfect pentru Herg Benet. Şi Neverland cred că s-a încadrat destul de bine în familia lor. Romanul nou este însă destul de diferit de ce am scris până acum şi poate că s-ar potrivi mai bine în altă parte. Aşa simt eu şi vreau să fac aşa cum simt. Nu ştiu când şi unde va fi publicat, eu mi-aş dori să apară în 2017.

 

EgoPHobia: Ți-a cerut cineva înapoi banii dați pe vreo carte de-a ta?

Radu Găvan: Ha, ha, bună asta! 🙂 Nu.

 

EgoPHobia: De ce scrii?

Radu Găvan: Nu cred că mai pot răspunde la întrebarea asta în doar câteva rânduri. Răspunsul se găseşte în tot ce scriu, mai ales în ultimul roman.

EgoPHobia: Cum merge treaba la planul “îmi doresc să devin unul dintre cei mai importanţi autori romani contemporani” pomenit de tine într-un alt interviu?

Radu Găvan: La întrebarea asta îţi voi răspunde peste vreo zece-cincisprezece ani. Nu e un obiectiv propriu-zis, ci mai curând o viziune. Eu scriu şi sunt mulţumit de ce iese, iar asta e cel mai important.

 

EgoPHobia: Când citești preferi proza scurtă sau romanele? Dintre romane pe cele de sine stătătoare sau seriile mai lungi?

Radu Găvan: Prefer romanele de sine stătătoare, nu prea am răbdare să mă înham la serii. Îmi place foarte mult să citesc şi povestiri. Uite, cred că lista mea de lectură actuală spune mai multe – Scurtă istorie a şapte crime, Solenoid, Darul lui Serafim, Salcia oarbă, fata adormită. Două romane mamut, unul mai scurt şi o colecţie de povestiri.

EgoPHobia: Ce roman românesc recent ți-ai dori să-l fi scris?

Radu Găvan: Exorcizat. L-am scris. 🙂

EgoPHobia: Ce suflu nou crezi c-au adus în lumea literară actuală romanele tale?

Radu Găvan: Nu ştiu, nu e treaba mea să îmi analizez romanele. De asta se ocupă criticii. Probabil că ei ştiu mai multe despre scrisul meu decât ştiu eu. Cred că e o capcană să începi să îţi faci autocritica. Treaba scriitorului e să scrie.

 

EgoPHobia: Traduceri. Nu te întreb dacă-ți dorești ci dacă sunt planuri, propuneri, proiecte (începute?), discuții, cereri,…

Radu Găvan: Răspunsul e simplu – nu.

 

EgoPHobia: Ne-ai trimis câteva poeme spre publicare. Te extinzi și înspre poezie sau e doar un experiment?

Radu Găvan: La ora actuală sunt în pauza dintre romane. Ultimul roman m-a stors, efectiv m-a secat. Am început să scriu poeme ca o modalitate de a mă relaxa din punct de vedere creativ. E un soi de experiment, un alt fel de a mă exprima, dacă vrei. Eu nu sunt poet şi nu am pretenţia că poemele mele sunt bune de ceva, chiar nu sunt în măsură să judec asta, dar mi-a făcut plăcere să le scriu, m-am simţit bine şi asta contează cel mai mult pentru mine.

  

EgoPHobia: Cum te raportezi la antecesorii tăi în materie de literatură transgresivă din țara noastră (i-aș amintit aici pe Răzvan T. Coloja, Mareș Lucian și chiar pe Cristina Nemerovschi)?

Radu Găvan: I-am citit cu plăcere pe Coloja şi Nemerovschi. Sunt nişte scriitori foarte mişto, dar, de fel, nu mă raportez la alţi autori şi, în plus, eu nu sunt un autor pur de literatură transgresivă, ci unul în continuă schimbare din punct de vedere al stilului. Nu e vorba doar de evoluţie, ci de reinventare, de plăcerea schimbării, a explorării.

 

EgoPHobia: Ne-ai putea dezvălui în premieră ceva ce regreți, indiferent dacă are sau nu legătură cu literatura?

Radu Găvan: Regretele mele nu sunt interesante și oricum regretele sunt, în general, futile.

 

EgoPHobia: Te vezi scriind un roman ale cărui personaje principale să nu aibă de-a face cu viața ta, să fie de exemplu gay sau emigranți?

Radu Găvan: Orice scriu are cumva de-a face cu viaţa mea. Fireşte, nu am de unde să ştiu despre ce voi scrie în viitor, poate mă apucă să scriu un roman despre urşii polari sau extratereştrii, dar probabil că la final tot despre mine va fi vorba – despre ursul din mine sau despre extraterestrul din mine. 🙂

 

EgoPHobia: Star Wars sau Star Trek?

Radu Găvan: Fără discuţie, Star Wars.

 

EgoPHobia: Ai vreun plan legat de numărul de cărți pe care vrei neapărat să le scrii?

Radu Găvan: Nu. În cazul meu, organizarea prea strictă omoară creativitatea. Important e să scriu cărţi care să mă mulţumească, nu numărul lor. E ca şi cum ţi-ai propune să faci zece copii. Poate că nu ţi-e dat să ai zece, ci doar unul sau doi, cine ştie. Ce contează? O să scriu cât timp voi avea în mine sămânţa pentru asta.

 

EgoPHobia: De ce compromisuri crezi c-ai fi în stare ca să reușești să trăiești din scris?

Radu Găvan: Nu ştiu, iţi spun după ce se va întâmpla chestia asta.

 

EgoPHobia: Cum privești ideea de ghost-writing? Ai fi dispus să practici așa ceva?

Radu Găvan: Nu prea mă pasionează subiectul. Nu cred că aş putea face asta.

 

EgoPHobia: Dacă ar fi să alegi un singur text din tot ce-ai scris care ar fi acela? Dar o singură frază?

Radu Găvan: Mă gândesc la un articol scris acum doi ani, pentru Revista de suspans. Se numeşte „Întunericul meu“. În ceea ce priveşte a doua parte, îmi vine în minte o frază din Neverland – „Mă întreb cum arată viaţa prin ochii unui copil – să vezi luna şi stelele şi să râzi şi atât.”

 

EgoPHobia: Ai accepta modificări radicale ale textelor tale dacă s-ar pune problema ecranizării lor sau ai prefera să păstrezi controlul artistic asupra rezultatului final?

Radu Găvan: Nu ştiu ce înseamnă radical în cazul cărţilor mele. Adică să îl fac pe protagonistul din Exorcizat un băieţaş roz? Sau pe Moroiu’ un tip cu zâmbetul pe buze? Nu prea cred. Esenţa unui personaj nu poate fi schimbată. Depinde însă despre ce modificări vorbim. Dacă schimbarea aduce un plus sau o reinterpetare interesantă, de ce nu? Eu nu sunt un tip rigid, îmi plac persoanele creative, ideile noi, schimbările de formă care au puterea de a îmbunătăţi un lucru.

 

EgoPHobia: Ce superputere ți-ai dori?

Radu Găvan: Habar n-am. Cred că uneori mi-ar plăcea să fiu invizibil.

 

EgoPHobia: Preferi să citești cărți sau e-book’uri?

Radu Găvan: Cărţile tipărite. Am un Kindle, am fost foarte entuziasmat când l-am cumpărat. Acum îl foloseşte mai mult soţia mea.

 

EgoPHobia: Cele două colecții de proze scurte fac parte din bibliografia ta oficială sau le privești ca pe niște demo’uri între cărțile tale care contează cu adevărat?

Radu Găvan: Colecţiile de povestiri sunt un cadou pe care am ales să îl ofer cititorilor. Sunt povestiri la care ţin, în care am pus suflet. Când scriu ceva, dau tot ce pot la momentul respectiv. Nu umblu cu jumătăţi de măsură, cei care m-au citit ştiu asta. Dar, şi asta e adevărul, cu toate că îmi place să scriu proză scurtă, în roman mă regăsesc cel mai bine.

  

EgoPHobia: Ce s-a întâmplat cu povestirea Malchance retrasă de tine din Revista de suspans?

Radu Găvan: Am ales să o dezvolt în ultimul roman. Cumva, am simţit că Malchance face parte dintr-o poveste mai complexă. Trebuia să spun povestea. Romanul nou este construit ca un fel de puzzle, iar Malchance este o piesă din acest puzzle. Destul de importantă, aş spune.

 

EgoPHobia: Cât timp mai ești dispus să colaborezi gratuit cu texte la publicații online?

Radu Găvan: Dacă vorbim despre o revistă care îmi place, nu e o problemă. Însă nu prea mai am timp pentru astfel de texte.

 

EgoPHobia: O întrebare pe care nu ți-am adresat-o, dar al cărei răspuns ai dori să-l comunici prin intermediul acestui interviu.

Radu Găvan: Nu îmi vine în minte vreo întrebare anume. În schimb, aş dori să le mulţumesc celor care care au citit interviul.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *