Interviu cu Ciprian Mitoceanu

 #traiestefantastic

de Andreea Sterea

Ciprian  Mitoceanu ar fi putut fi veterinar, ofiţer de poliţie, gardian la peniteniciar, jurnalist sau şofer de camion (şi alte câteva mărunţişuri, după cum declară). A ales să devină profesor deoarece „a deschide o minte este mai important decât orice altceva”. În paralel cu activitatea didactică lui Ciprian Mitoceanu îi place să scrie horror, SF, fantasy şi thriller fiind  considerat de mulţi critici drept  „A prodigious author, he is often described as Romania’s answer to Stephen King” (Massacre Magazine).

S-a născut la 19 martie, 1976 la Suceava, unde a urmat şi cursurile Universităţii Ştefan cel Mare, specializarea Istorie-Geografie. A debutat în 2007 cu Romanul „Colţii” (Ed. Tritonic), un thriller tulburător inspirat din fapte reale petrecute în România. De asemenea, a publicat numeroase proze scurte în majoritatea revistelor de SF şi este prezent în numeroase antologii de gen alături de scriitori ca George R. R. Martin, Norman Spinrad, sau Amdi Silvestri. În 2014 a debutat în limba engleză cu povestirea Little Mothers (Massacre Magazine).

În timpul liber citeşte şi, din când în când, scrie recenzii pentru mai multe reviste sau blogul propriu.

În prezent, Ciprian este autor in-house Crux Publishing, publicând integral trilogia Predestinare genetică între 2015 și 2016. La începutul anului, editura a publicat versiunea reeditată a romanului Amendamentul Dawson – volum lansat în cadrul Târgului de Carte Final Frontier 2017. Cu această ocazie, împreună cu colega mea Millie, l-am luat pe Ciprian la întrebări cu privire la acest thriller distopic țesut pe marginea unei aberații legislative.

Andreea Sterea: Ai scris Amendamentul Dawson inițial în 2007 și ai prevăzut, cel puțin la nivel micro, viitoarea administrație Trump cu toate tarele el cărora le-am fost martori deja. Cel puțin numele lui Mellanie Dawson / Melaniei Trump este mai mult decât edificator pentru puterea ta de a prevedea viitorul J De unde și până unde această viziune pesimistă asupra viitorului Statelor Unite și, implicit, asupra lumii întregi?

Ciprian Mitoceanu: Cum spuneam și cu alte ocazii, trăim vremuri destul de sumbre care sunt însă doar seminţele a ceea ce se poate întâmpla dacă nu acţionăm cumva. Din sfera ştiinţifică se trag semnale de alarmă din ce în ce mai îngrijorătoare, însă deciziile sunt luate în cercurile mercantile care, într-o formă sau alta, controlează şi politica. Şi nu e vorba doar de România, ci de lumea întreagă. Politicienii practică populismul pentru a-şi menţine scaunele şi influenţa şi speră cu naivitate că nota de plată pentru excesele de azi va fi plătită de alţii. Următoarea generaţie, mai exact. Care s-ar putea să nu aibă o părere foarte bună despre cum ne-am îngrijit de viitorul ei. Să negi existența încălzirii globale și a schimbărilor climatice este primul pas spre xenocid…

Iar în momentul de faţă SUA este un factor hotărâtor de decizie în ceea ce priveşte direcţia viitoare. Cuvântul americanilor atârnă greu şi poate decide viitorul întregii omeniri. Aşa că…

Andreea Sterea: Amendamentul Dawson pune pe tapet o viitoare apocalipsă, dar aceasta nu are nimic de-a face cu zombi, războaie nucleare sau alte clișee întâlnite în literatura de gen. Cum și când ai ajuns la concluzia că schimbările climatice și încălzirea globală vor fi, în mod plauzibil, elementele ce vor aduce lumea la un pas distanță de extincție?

Ciprian Mitoceanu: Să spunem că în ceea ce priveşte Apocalipsa e nevoie de mai mult simţ al realităţii şi de mai puţină imaginaţie pentru a scrie despre ea.

Andreea Sterea: În comparație cu romanele din trilogia Predestinare genetică, Amendamentul Dawson are elemente de science-fiction mult mai pregnante. Cât de importante sunt acestea în economia romanului? Ar fi ieșit la fel de spectaculos și în absența lor?

Ciprian Mitoceanu: Până la urmă, elementele de SF reprezintă decorul sau recuzita, cadrul. Intriga e cea care face diferenţa. Mulţi au impresia că dacă le dai văcarilor din Vestul Sălbatic puşti cu laser şi-i pui să se dueleze ca înainte ai obţinut mare SF.

Era o perioadă prin anii nouăzeci când pentru mulţi autori SF-ul însemna să adaugi un trăgaci la pistol sau un rucsac care te ajuta să zbori. Intriga era mai mult decât subţire, era jalnică. Se insista pe recuzită şi decor şi se pierdea din vedere principalul, adică intriga. Prin urmare, cred că spectacolul ţine mai mult de poveste şi nu de recuzită. Prefer o poveste bună în locul gadgeturilor şi asta încerc, la rândul meu, să ofer.

Andreea Sterea: Te găsești 100% în opoziție cu viziunea politică a congresmanului Dawson sau simți că există vreun punct în care are dreptate, cel puțin în ceea ce privește împărțirea populației pe categorii după criterii de inteligență și performanță – desigur, în numele unei meritocrații și nu ale unei dictaturi?

Ciprian Mitoceanu: Sincer?! Având în vedere câţi politicieni analfabeţi cunosc, când văd care sunt deciziile pe care le iau, când văd cum odrasle agramate sunt împinse de la spate și ajung în funcţii ce sunt interzise oamenilor obişnuiţi, ideea unei meritocraţii – cu toate neajunsurile ei – mi se pare acceptabilă faţă de tentativa de democraţie pe care o mimează societatea românească. Toţi indivizii a căror carieră politică am urmărit-o mai îndeaproape, mai mult sau mai puţin interesat, sunt personaje rapace, cu o pregătire intelectuală superficială dar care au „şcoala vieţii”, adică se pricep de minune să umble cu dedesubturi în urma cărora ei prosperă, iar societatea sărăceşte. Suntem conduşi de brute fără scrupule puse pe căpătuială şi pentru care legea nu e decât o chestie care-i irită.

Asta în timp ce persoanele inteligente, studioase, responsabile sunt marginalizate, izolate. Să fii corect în România înseamnă să fii ciudat, bun de pus la zid. Clasa politică e dominată de băieţi deştepţi, dar cu instruire precară. Nu văd nimic în afara propriului interes. În astfel de condiţii o meritocraţie – nici pe departe aşa de radicală ca în Universul Dawson – este ceea ce-i lipseşte României. Avem nevoie de oameni inteligenţi în politică, nu de parveniţi neinstruiţi. Dawson, dacă ar fi mai moderat, ar fi salvatorul omenirii, ceea ce el și crede, în realitate, despre el însuși.

Andreea Sterea: Asta este de la Millie cu dedicație, citez: Prezența feminină este practic inexistentă în Amendament. În trilogia Predestinare genetică mai apăreau pe ici pe colo, dar unde sunt femeile în noua societate a lui Dawson?

Ciprian Mitoceanu: Cum unde sunt femeile? La muncă…

Andreea Sterea: După ce persoane / personaje l-ai modelat pe congresmanul Dawson? Personalitatea lui este cu adevărat monumentală și copleșitoare – cât este Dawson inspirat din realitate și cât este pur și simplu imaginat?

Ciprian Mitoceanu: Iniţial am pornit de la personalitatea lui Pericle, un tip cinstit şi fascinant care a condus destinele Atenei ani întregi. Din păcate, până la urmă atenienii s-au comportat destul de urât cu strategul lor. Însă pe parcurs Dawson a denaturat, a devenit cu totul altceva. De unde se poate concluziona că politica este în stare să corupă nu doar oamenii în carne şi oase ci şi personajele. Setea de putere a individului şi dorinţa de a controla totul e inspirată de politicienii meleagurilor şi zilelor noastre. Să spunem că nu mi-am căznit foarte mult imaginaţia cu creionarea lui Dawson. Am fost doar atent la ce se petrece în jurul meu şi la ce îşi doresc cei care ne conduc.

Andreea Sterea: Sistemul politic impus de Dawson în SUA este o combinație tulburătoare între fascism și comunism. În ce măsura te-a influențat istoria omenirii și figurile lui Stalin și Hitler în creionarea acestui nou regim totalitarist ce combină ce este mai rău din ambele filosofii?

Ciprian Mitoceanu: Destul de puţin, recunosc. Am încercat să fac din Dawson un personaj aparte şi nu unul creionat cu gândul la unul dintre numeroşii dictatori care au însângerat istoria.  Dictatura poate îmbrăca multe haine. La fel şi dictatorii.

Andreea Sterea: Ce ar trebui să învațăm din romanul Amendamentul Dawson? Care este lecția pe care ar trebui să ne-o însușim odată ce dăm ultima pagină a cărții?

Ciprian Mitoceanu: Din romanul Amendamentul Dawson trebuie să învăţăm în primul rând să fim responsabili. Cu planeta, cu mediul, cu viitorul pe care-l lăsăm copiilor, cu cei pe care-i alegem să ne reprezinte interesele. Nu trebuie să-i lăsăm pe politicieni să ne încalce drepturile democratice doar pentru că pot susţine că o fac spre binele nostru. Adesea aud că dacă eşti cinstit nu ai de ce să te temi de autorităţile statului. Corect! Dar să privim şi de partea cealaltă a baricadei. Şi autorităţile sunt cinstite?  Puterea corupe; odată ce au pus mâna pe ea mai sunt politicienii dispuşi să renunţe la putere în urma unor exerciţii democratice în adevăratul sens al cuvântului? Nu se vor simţi ispitiţi ca, profitând de limitarea drepturilor populaţiei, să încerce să-şi impună dictatura personală?

Să nu uităm că, adesea, dictatorii au fost salutaţi iniţial ca salvatori ai patriei. Când şi-au arătat adevărata faţă a fost prea târziu pentru a se mai remedia ceva. Zilele acestea se tot vehiculează ideea instituţiilor de forţă care fac şi dreg. Cei mai mulţi preferă să o arunce în desuet – e vorba de justificarea celor cu musca pe căciulă. Personal am avut câteva experienţe care mi-au întărit ideea că aceste instituţii există şi dacă sunt mai indulgente cu cei sus-puşi, sunt neînduplecate cu cetăţeanul nevinovat, care e spoliat de drepturi şi sacrificat pentru ideea de justiţie şi dreptate. Ori, aşa ceva nu prea există în România.

Andreea Sterea: Ce crezi ca îl motivează cu adevarat pe Dawson să se joace cu destinele oamenilor și a unei țări întregi? Este cu adevarat nebun sau personalitatea și motivațiile lui merg dincolo de această etichetare superficială?

Ciprian Mitoceanu: Dorinţa lui Dawson este să producă acea schimbare de care – în opinia lui – se tem cei mai mulţi, dar care e foarte necesară. Cam cum crede și Trump să facă America măreață din nou. Dawson este un om de acţiune şi preferă să ia frâiele în mâini şi nu să paseze responsabilitatea celor care vin după el. Dar asta nu-l împiedică să se lase îmbătat de putere şi să deraieze. Dacă analizăm începuturile lui Dawson, Amendamentul privind predestinarea genetică, vedem că situaţia a fost impusă de Precedentul Namara, un caz care a oferit posibillitatea criminalilor de a cere achitarea pe baza deficienţelor genetice moştenite. Trebuia făcut ceva şi Dawson a venit cu propria versiune. Care a degenerat în ceea ce a degenerat. La fel și cu acest nou Amendament: omenirea este pusă față în față cu propria extincție. Dawson a venit cu o soluție. În ce a degenerat, cititorii își vor putea da seama după lecturarea romanului.

Andreea Sterea: În încheierea trilogiei Predestinare genetică ne spuneai să avem răbdare, căci congresmanul Dawson nu poate sta liniștit și sigur va mai coace el ceva. Așadar, după cel de-al doilea Amendament care îi poartă numele, la ce ne-am mai putea aștepta din partea lui? Se retrage din politică sau este posibil sa ne reîntâlnim cu el în viitorul apropiat?

Ciprian Mitoceanu: Momentan doresc să-i ofer o vacanţă lui Dawson. Una destul de consistentă. Chiar şi în condiţiile în care Dawson m-a propulsat în adevărata lume a scriitorilor, m-a făcut cunoscut şi  – nu   pot să nu menţionez asta – mi-a adus primii bani adevăraţi din scris.

La un moment dat un confrate mai tânăr şi fără îndoială ros de oarece gelozie i-a aruncat în faţă lui Constantin Chiriţă ceva de genul „măi Costică, tu toată viaţa ai trăit din Cireşarii”. O acuză urâtă şi nedreaptă. E adevărat că, dacă întrebi pe cineva ce a scris Chiriţă, cei mai mulţi nu-şi vor aminti mai mult decât seria de cinci volume, dar omul a scris mult mai mult.

Îmi doresc ca Dawson să se impună în întreaga lume – de cărţile în care apare, nu de vreun Dawson în carne şi oase – deja a reuşit să facă mult mai mult decât am sperat când am aşternut primele rânduri pe hârtie, dar doresc să demonstrez că pot mai mult. Doresc să scriu şi altceva. Momentan încerc să îl impun cititorilor pe Sidney Eagle (un tânăr cu un potențial aparte)…  Şi poate alte câteva personaje.

Andreea Sterea: Mulțumesc, Ciprian!

Ciprian Mitoceanu: Mulțumesc și eu și spor la citit tuturor!