libris.ro

Literatura științifico-fantastică și căutarea (modelarea?) viitorului

(Studii fantastice)

de Oliviu Crâznic

 

(Sesiunea științifică a Academiei Române – Divizia de Logică, Metodologie și Filosofie a Științei – primăvara 2017)

 

 „– All this, sir, it’s like doing a Jules Verne.

– Yes, sir, it’s like doing a Jules Verne,

because for twenty years,

the people who move forward have been doing a Jules Verne.”

Gen. H. LYAUTEY to a civil servant [1]

 

 

Rezumat

 

Un segment aparte în cadrul literaturii științifico-fantastice îl constituie literatura de anticipație științifică (sau cu elemente de anticipație științifică, atunci când anticiparea nu este scopul principal al creației literare).

Acest segment literar are în vedere viitorurile probabile (ori măcar posibile), străduindu-se să le intuiască și reușind, uneori, chiar să le modeleze.

Probabil cel mai important aspect care trebuie reținut, în sensul celor de mai sus, îl reprezintă ideea că nu trebuie confundat „viitorul” (noțiune generalizată) cu „viitorul tehnologic” (între acestea două existând o relație de tipul „întreg-parte”).

„Viitorul sociologic”, „viitorul biologic” ș.a. sunt, în aceeași măsură, parte a aventurii umane științifice (și științifico-fantastice).

Literatura științifico-fantastică și literatura de anticipație științifică

 

Literatura științifico-fantastică reprezintă o specie literară (tematică) derivată – aparținând stilului funcțional beletristic și categoriei estetice a fantasticului – care s-a dezvoltat odată cu progresul științei (deși elemente științifico-fantastice pot fi identificate în epopei antice precum Ramayana și Mahabharata, se consideră, îndeobște, că specia propriu-zisă s-a închegat prin „aventurile științifice/scientific romances” publicate în secolul al XIX-lea) și care presupune, prin definiție, acceptarea de către cititor a unei convenţii propuse de autor, în baza căreia fantasticul constituie un „posibil realism”, explicat prin anticipate descoperiri științifice [2].

Totuși, nu întreaga literatură științifico-fantastică poate fi considerată literatură de anticipație științifică. Pentru a putea eticheta o operă literară drept operă de anticipație științifică, operațiunea de anticipare efectuată de autor și al cărei rezultat îl regăsim în conținutul respectivei opere trebuie să îndeplinească următoarele condiții, cumulativ:

  1. a) să fie intenționată, neconstituind rodul întâmplării;
  2. b) să fie determinantă, constituind scopul principal al operei literare în cauză (în caz contrar, opera devenind, cel mult, o operă cu elemente de anticipație științifică);
  3. c) să fie serioasă, nefiind efectuată „jocandi causa” (ludic, în spirit de glumă) și neconstituind un simplu „artificiu” literar;
  4. d) să fie științifică „per se”, nu doar să aibă drept obiect o descoperire științifică (să se realizeze sub forma speculației științifice, având la bază realități care îi preocupă sau care i-au preocupat la un moment dat pe oamenii de știință și nedepășind cadrul verosimilității [3]).

Prin urmare, putem defini literatura de anticipație științifică drept acel segment al literaturii științifico-fantastice dedicat fie imaginării unui viitor probabil (ori măcar posibil), fie imaginării unor concepte tipice unui asemenea viitor (acestea din urmă putând fi utilizate, în cadrul operei literare, în contextul temporal al prezentului ori chiar în acela al trecutului).

Științificul delimitat

Dar ce înseamnă, în fapt, „științific”?

În mod cu totul surprinzător, de multe ori este confundată „știința” cu „tehnologia”, ori cu „științele realiste” (fizica, chimia, biologia ș.a.), uitându-se complet faptul că există și „științe umaniste” (istoria, sociologia ș.a.).

„Ergo”, vorbind despre literatura științifico-fantastică ori, punctual, despre literatura de anticipație științifică, nu trebuie confundat „viitorul” (noțiune generalizată) cu „viitorul tehnologic” (între acestea două existând o relație de tipul „întreg-parte”) ori cu „viitorul științelor realiste” (idem).

„Viitorul biologic”, dar și „viitorul sociologic”, „viitorul economic” ș.a. sunt, în aceeași măsură, parte a aventurii umane științifice (și a anticipării literare), după cum vom arăta, exemplificativ, în cele care urmează.

Viitorul și anticiparea literară

O listă a descoperirilor științifice anticipate (ori chiar influențate) de literatura științifico-fantastică ar fi mult prea lungă și, probabil, imposibil de realizat la nivel exhaustiv.

Din aceste motive, ne vom mulțumi să semnalăm câteva asemenea descoperiri, din varii ramuri ale științei:

– operele literare ale lui JULES VERNE (De la Pământ la Lună, 1865; În jurul Lunii, 1870; Douăzeci de mii de leghe sub mări, 1870; Robur Cuceritorul, 1886 ș.a.) au constituit sursă de inspirație și influență recunoscute, printre alții, pentru: cei trei astronauți ai misiunii de zbor cosmic cu echipaj uman „Apollo 8” [4], Wernher von Braun (inventatorul rachetei naziste V-2 și părintele programului american de explorare cosmică) [5], Iuri Gagarin (primul om care a ajuns în spațiul cosmic) [5], Robert H. Goddard (inventatorul primei rachete cu combustibil lichid) [6], Simon Lake (părintele submarinului modern) [7], Hermann Oberth (unul dintre părinții astronomiei și ai rachetologiei) [6], Alberto Santos-Dumont (pionier al aviației) [8], Igor Sikorsky (inventatorul elicopterului modern) [7], Constantin Țiolcovschi (unul dintre părinții astronomiei și ai rachetologiei) [6]; de asemenea, în Parisul în secolul al XX-lea (1863), Verne a anticipat multe dintre caracteristicile lumii în care trăim astăzi, inclusiv un Internet primitiv constând dintr-un sistem de „calculatoare mecanice” interconectate electric, scaunul electric, armele de distrugere în masă, sintetizorul, muzica electronică și industria muzicală, libertinismul ca dominând industria divertismentului ș.a.;

VILLIERS DE L’ISLE-ADAM a anticipat crearea unei andreide (Viitoarea Evă, 1886), primele succese reale în acest sens fiind prezentate publicului în anul 2003 (sud-coreenele „EveR” și actroidele japoneze);

H.G. WELLS a anticipat, printre altele, bomba atomică (Lumea eliberată, 1914), ingineria genetică și crearea hibrizilor om-animal (Insula doctorului Moreau, 1896), primele încercări reale în acest din urmă sens dând rezultate începând cu anii 2003 (crearea primelor himere genetice umane stabile, de către savanții chinezi, prin fuziunea celulelor om-iepure [9]);

ISAAC ASIMOV și conceptul de „psihoistorie” (Fundația, 1951; Fundația și Imperiul, 1952; A doua Fundație, 1953) l-au inspirat și influențat pe Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie [10];

RAY BRADBURY a anticipat, printre altele, dispozitivele media portabile cu căști intraauriculare și bancomatele nonstop (451º Fahrenheit, 1953);

ARTHUR C. CLARKE a anticipat, printre altele, descoperirea Spiralei Ulam – o metodă matematică de ordonare grafică a numerelor prime (Orașul și stelele, 1956);

ROBERT HEINLEIN a inspirat și influențat, printre altele, dezvoltarea tehnologiei (faimoasele exoschelete militare [11]) și tacticii militare americane (Infanteria stelară, publicată în 1959, aflându-se, până nu de mult, pe lista de lectură a Infanteriei Marine SUA [12] și pe alte liste de lectură militare americane și canadiene [11]);

JOHN BRUNNER a „prevăzut” o suprapopulată (7 miliarde oameni, estimare atinsă, în mod real, cu un an întârziere față de „predicție”, în 2011 – comparativ cu 3,5 miliarde, în 1968, anul publicării romanului Toți în Zanzibar [13]), stresată social și agresată mediatic lume a anului 2010, o lume în care oamenii trăiesc permanent sub amenințarea atacurilor teroriste, a atacurilor sinucigașe, a crimelor în școli, a crimelor în masă fără motiv, a extremiștilor etc., o lume corporatistă, în care domină „discriminarea pozitivă” și „corectitudinea politică”, în care consumul de tutun este descurajat, însă marijuana legalizată, în care căsătoria a devenit desuetă, relațiile homosexuale și bisexuale constituind moda, în care Europa este unită (să nu uităm că existența Blocului Comunist Răsăritean și a Războiului rece, care dura neîntrerupt de peste 20 de ani, erau departe de a încuraja asemenea idei în perioada respectivă), în care problema unor refugiați din țări africane devastate de război civil creează tensiuni internaționale ș.a.m.d. [14].

Trebuie remarcat, aici, faptul că, anticipația literară realizându-se, după cum am menționat mai sus, sub forma speculației științifice (care presupune, întotdeauna, două etape: 1. documentarea, pentru această etapă fiind necesară o muncă asiduă și 2. extrapolarea, pentru această etapă fiind necesară o imaginație bogată, ținută însă în frâu cu rigoare savantă), în mod deloc surprinzător, o parte însemnată dintre autorii de anticipație au dat dovadă de pregătire ori de preocupări științifice pe diverse planuri, de multe ori reflectate în arta lor: Wells a fost biolog, Asimov – biochimist, Clarke – viitorolog și inventator, Heinlein a absolvit o Academie Navală și a activat ca militar în domeniul radiocomunicațiilor (pe atunci, domeniu de pionierat) ș.a.m.d.

Reversul medaliei

Pe de altă parte, nu toate anticipările literare mediatizate sunt reale. De multe ori, poate tocmai pentru că, așa cum am arătat mai sus, scriitorii de literatură științifico-fantastică se documentează asiduu și mai au și pregătire de specialitate, „anticipările” în cauză constau, în fapt, în simple transpuneri literare ale unor descoperiri științifice existente, dar prea puțin cunoscute publicului larg.

Desigur, în unele cazuri, este posibil și ca respectivii autori să fi „anticipat” o descoperire științifică deja efectuată, dar despre care ei nu aflaseră…

De pildă, „faxul” prezentat de Jules Verne în Parisul în secolul al XX-lea (1863) exista, într-o formă primitivă, încă din 1846, iar „anticiparea” fertilizării „in vitro” din Minunata lume nouă (Aldous Huxley, 1931) a fost inspirată, se pare, de speculațiile științifice ale savantului J.B.S. Haldane (Daedalus; or, Science and the Future, 1924).

Și exemplele pot continua.

Concluzii

Nu putem încheia scurta noastră expunere fără a insista asupra ideii că, departe de a reprezenta simplă literatură de divertisment ori literatură lipsită de valoare (!), literatura științifico-fantastică (în general) și literatura de anticipație științifică (în special) constituie, de multe ori, fie adevărată literatură de avertisment, fie speculație științifică romanțată, alcătuind o punte între literatura științifică și literatura artistică.

Pentru că, așa cum ne atenționa Jules Verne:

„Ceea ce un om își poate imagina, alți oameni vor putea să pună în practică”.

[NOTE]

[1] J.-M. Margot, Editorial, în Jules Verne Studies, Vol. 4, 2011-2012, www.verniana.org.

[2] O. Crâznic, Studii fantastice: Fantasticul delimitat, în revista EgoPHobia, nr. 45/2016.

[3] O. Crâznic, Dan Apostol&Rodica Bretin: Corifeii enigmelor, în revista EgoPHobia, nr. 47/2016.

[4] French Cheer Frank Borman, în ziarul Daytona Beach Morning Journal, 6 feb. 1969.

[5] W. Butcher, Jules Verne: A Reappraisal, www.ibiblio.org.

[6] R. Wallace, Tsiolkovsky, Goddard and Oberth – Three Fathers of Rocketry, 13 sep. 2007, www.museumofflight.org.

[7] M. Strauss, Ten Inventions Inspired by Science Fiction, 15 mar. 2012, www.smithsonianmag.com (jurnalul oficial al Institutului Smithsonian, Guvernul Statelor Unite ale Americii).

[8] V. Griffith, The Fabulous Flying Machines of Alberto Santos-Dumont, 20 iul. 2012, blog.abramsbooks.com.

[9] M. Mott, Animal-Human Hybrids Spark Controversy, 25 ian. 2005, news.nationalgeographic.com.

[10] P. Krugman, Who Are You Calling Dense?, 30 aug. 2010, krugman.blogs.nytimes.com.

[11] P.S. Baker, Starship Troopers’ Influence on the American Military, 1 dec. 2015, newmyths.com.

[12] Lance Cpl. J. Perez Rivera, Changes to CMC reading list mean new options in professional development, 22 ian. 2013, www.lejeune.marines.mil (The Official Website of the United States Marine Corps).

[13] World Population by Year, www.worldometers.info („Our sources include the United Nations Population Division, World Health Organization, Food and Agriculture Organization, International Monetary Fund, and World Bank”).

[14] Mare parte (nu toate) dintre „predicțiile” lui Brunner prezentate aici (și altele pe care nu le-am mai menționat) au fost evidențiate de T. Gioia în The Weird 1969 New Wave Sci-Fi Novel that Correctly Predicted the Current Day, 25 mar. 2013, www.themillions.com.

Despre autorul rubricii:

 

OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978; părinții: Oliviu, prof. evidențiat gr. I Limba și literatura română, distins cu diploma de onoare „Creativitate și eficiență”, și Dorothea, prof. gr. I Limba și literatura română) este scriitor (prozator și poet), traducător literar, critic literar, conferențiar şi consilier juridic (cu o lucrare de diplomă susținută la disciplina „Criminalistică” și intitulată Particularități tactice privind confruntarea dintre inculpat și persoana vătămată). În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea), declarat de M. Pricăjan (în revista culturală Familia) „Momentul Walpole în literatura română”. Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul fantasmelor, Ed. Crux Publishing, 2015), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, inclusiv un premiu acordat de Societatea Europeană de Science Fiction. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane (George R.R. Martin) sau clasice (Algernon Blackwood, Arthur Conan Doyle, Robert E. Howard, Rudyard Kipling, H.P. Lovecraft, Guy de Maupassant, Saki). Apare menționat în monumentala The Encyclopedia of Science Fiction (ed. J. Clute, P. Nicholls), iar operele lui sunt tratate pe larg în diverse cărți și reviste de specialitate: în volumul Alte cronici de familie (secțiunea Domnul Gothic), semnat de M. Opriță (Cavaler al ordinului „Meritul Cultural”, oferit de Președintele României), în Caietele Echinox (revistă tipărită sub egida Fac. de Litere a Univ. „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca; eseul semnat de drd. în filologie Şt. Bolea – Once Upon Atrocity. Gothic Music Influences in the First Romanian (Neo)gothic Novel), în revista culturală EgoPHobia (eseul Sfârșitul care începe, semnat de dr. în filologie M.A. Aldea) etc. Apare, ca personaj, în nuveleta Ispășirea, scrisă de prof. doc. C. Mitoceanu. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă – unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă, ceea ce i-a conferit statutul de membru al organizației scriitoricești și artistice „Imagicopter: The Author/Artist Cooperative”. A apărut, în calitate de expert în istoria vampirismului, în episodul Hunting Vampires al serialului Expedition Unknown, realizat de Travel Channel. În România, a fost invitat, în mai multe rânduri, să vorbească studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. din București (prelegerea Literatura gotică și romantismul întunecat american. Sec. al XIX-lea: Hawthorne, Melville, Poe și moștenirea lor culturală) ori studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. Creștine „Dimitrie Cantemir” (prelegerea Lumi ficționale în literatura modernă, în colaborare cu conf. univ. dr. Ana-Maria Negrilă), și a participat la sesiunea științifică a Academiei Române – Divizia de Logică, Metodologie și Filosofie a Științei, cu comunicarea Literatura științifico-fantastică și căutarea (modelarea?) viitorului. A participat, în calitate de moderator al serii dedicate literaturii științifico-fantastice, la cea de a VII-a ediție a „Festivalului Internațional de Literatură de la București” și, în calitate de invitat special, la ed. a IV-a a Târgului de carte SF & Fantasy „Final Frontier”. A susținut prezentarea publică Fantasticul de impact: De la „Ghilgameș” la „Urzeala tronurilor” (în colaborare cu scriitoarea și critica literară Alexandra Medaru). A participat, în calitate de invitat, în repetate rânduri, la emisiuni culturale televizate sau radiodifuzate. Pagină virtuală oficială: Facebook: Oliviu Craznic (https://www.facebook.com/oliviucraznicofficialpage).

„Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P. Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!” (Șt. Ghidoveanu, realizatorul emisiunii Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine, în Galileo Online, nov. 2012)

 

libris.ro%20

1 Comments

  1. Pingback: EgoPHobia #49-50 — sumar | www.egophobia.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *