miniinterviu cu T.S. Khasis

[miniinterviuri cu invitații EgoPHobia din numerele precedente]

1. Ce-ai mai scris/publicat de când ai apărut ca invitat în EgoPHobia?
2. Care consideri că e cel mai important text pe care l-ai publicat până acum?
3. Te interesează părerile și calificativele acordate cărților (tale, dar nu numai) pe site-uri precum goodreads ori pe bloguri sau ții seama doar de recenziile criticilor consacrați?
4. Preferi să citești pe hârtie sau în format electronic?
5. Te rugăm să ne recomanzi o carte în limba română apărută în ultimul an. Îți mulțumim!

Păi, a mai apărut o ediție revizuită care cuprinde și texte noi față de ”arta scalpării”, în 2011, la CDPL, cu titlul ”pe datorie”. Am mai publicat în Arca, oamenii ăia sînt cam singurii care chiar îmi plătesc textele, am mai scris la Bookaholic ”textele unui cititor…”, o serie de recomandări atipice despre cărți de poezie, și aici am fost plătit. Am mai fost prin festivaluri, în 2013 am ajuns în București și n-am mai plecat. M-a cam prins o tipă. Apoi mai multe. În 2015 am vorbit cu Komartin, un om foarte mișto, și am scos la Casa de Editură Max Blecher ”Aparenta naturalețe a vieții”, o carte de pe care am văzut și eu, în sfîrșit, ceva drepturi de autor. Și iar m-am plimbat prin festivaluri. Mie nu prea îmi place să mă tot plimb așa, sînt un om liniștit. Încă mi-e frică să răspund la telefon. De obicei mă răzgîndesc în ajun și reușesc prietenii să mă convingă că n-o să mă fac de căcat dacă citesc în public. E fain că întîlnesc oameni mișto, asta da. Prin 2015 am început să scriu o piesă de teatru, dar am șters textul, că nu era cum trebuie. Poate o să îl reiau, nu știu. Și am mai fost în tabăra de la Săvârșin în ultimii doi ani, așa cel mai recent. Apare o antologie cu textele care se scriu acolo, dar are un circuit restrîns, nu se găsește în librării.

Altfel, numa’ ce mi-am șters textele pe care le-am scris în ultima vreme – primul capitol dintr-un volum de poezie și 8 povestiri. Nu eram mulțumit de ele și uneori e bine să faci asta, să revii la statutul simplu de cititor, să te uiți la meciurile F.C. Liverpool și să pierzi o sumă mare la pariuri la scor fix, că doar n-o să dai tocmai tu lovitura, dar oricum, e bine să mai lași prostiile și scrisul – care e o răbufnire de orgoliu, oricum ai da-o. Deci, nu, nu cred că am scris ceva important pînă acum. Cel mai important este că am o fetiță, pe Sonia.

Nu urmăresc cronici, critici, site-uri, recenzii… Îmi place să-mi primesc prietenii, scriitori și/sau cititori, în vizite, la un grătar, la o vorbă pînă dimineața, sînt mai retras, ies foarte rar la evenimente literare și nu mă simt deloc bine după ce public orice fel de text. Poate am agorafobie, sau ceva similar.

O carte se citește pe hîrtie, așa cum un film bun se vede la cinema, în festivaluri sau la cinematecă. Un documentar sau un serial bun se mai urmăresc și de pe net, no… Nu știu ce să vă recomand recent, se traduc acum în română scriitori foarte buni, urmăriți și în EgoPHobia, și în Poesis, de cărțile în limba română nu prea mă pronunț, oamenii sînt foarte sensibili…