poeme de Adrian Mielcioiu

Avortonul

 

Matricea lumii te are sub control

Omenirea ei te ţine captiv

Avorton închis în borcanul cu formol

Rezişti ca să exişti fără motiv

Tu gândeşti fără să te rogi cu căinţă

Esenţa divină ţi-e divă străină

Săruţi doar trup feminin cu credinţă

Ecleziastul este pentru omul-maşină

Xerox uman copiezi zi după noapte

 

Rege detronat peste o viaţă gri

Eşti un ateu mort fără libertate

Libertatea absolută nu e pentru oamenii vii

Intrarea spre dincolo e zidită departe

Germenii morţii îi dau zi şi noapte ocol

Ieşirea pe tine te-a găsit pe moarte

Eşti doar un avorton într-un borcan cu formol

 

 

Chemarea

 

semnează toamna pe frunze cu brumă

eu construiesc închisori din cuvinte

mă pasc regrete tardive în turmă

neputinţa mă îngheaţă fierbinte

 

descărnată plăcerea zace pierdută

ţipă liniştit înainte să moară

curge în sus o ceaţă coruptă

sângele în vene stă să adoarmă

 

albesc în zbor amintiri neştiute

uitate şi negre blesteme

ani depărtaţi se transformă-n cuvinte

un clopot mă strigă devreme

 

 

Nimic

 

nu ai fost

jocul fără rost

îl joci doar o dată

câştigi ocazia dată

să joci şi te fericeşti

pentru că eşti

Nimic

 

nu eşti

iubeşti

să uiţi şi să te simţi viu

din când în când sidefiu

tăcut şi umil te cutremuri

pentru că vei fi

Nimic

 

nu vei fi

vei muri

în urma ta

taina va continua

ca şi când n-ai fi fost

pentru că ai fost

Nimic

#

texte din volumul Adolescența metalică, Editura ATU, 2017