libris.ro

Prin Iad şi sabie

(Studii fantastice)

de Oliviu Crâznic

 

[J.G. Mesa, Lumea morţilor]

Surprinzător (fiind vorba de o ţară latină) şi nu tocmai (fiind vorba de o ţară majoritar creştină – mai exact catolică), Spania deţine o cultură „solidă” în arealul goticului și al fantasticului întunecat (dacă ar fi să ne gândim doar la filmele regretatului „om-lup” Paul Naschy, ori la faptul că romanul semnat de Arturo Pérez-Reverte, Clubul Dumas, a dat naștere unei ecranizări precum A noua poartă – un film-cult regizat de Roman Polanski, cu Johnny Depp, Lena Olin, Frank Langella, Jack Taylor şi Emmanuelle Seigner).

Această cultură este îmbogățită, fără discuţie, prin recentul roman Gente Muerta (Ediciones aContracorriente, 2013; Dead People, în varianta în limba engleză, care a servit cronicii de faţă – Lumea morţilor ar fi un titlu potrivit pentru o variantă în limba română), capodoperă de necontestat a lui J.G. Mesa (n. 1975), poveste intensă şi complexă, care te ţine cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină şi care rămâne apoi cu tine, fie că vrei, fie că nu vrei, fie că îţi este sau nu… teamă.

Volumul – aproape 500 pagini – este structurat în treisprezece capitole cu titluri excelent alese, incitante şi sugestive: Death (Moarte), The Hangman’s Tree (Copacul spânzuratului), Alone (Singurătate), The Boiler (Cazanul Iadului), The World at Arms (O lume la arme), By the Sword (Prin forţa sabiei), Unequal Deaths (Morţi necomplementare), The Dream (Lumea visului), Ghosts (Spiritele), The Hunt Throughout Time (Vânătoare dincolo de Timp), Sadness (Tristeţe), Enemies (Duşmani), Ring of Fire (Cercul flăcărilor), şi se încheie cu trimiteri către compoziții muzicale recomandate drept „coloană sonoră” şi către alte surprize.

Stilul scriiturii este apăsător, gotic, totodată alert, modern, o combinaţie dificilă şi fericită, situată, din acest punct de vedere, la standardul ridicat de către Stephen King (Salem’s Lot) şi de către George R.R. Martin (Lumina ce se stinge).

În ceea ce priveşte povestea propriu-zisă, aceasta îi va încânta, fără îndoială, pe admiratorii lui H.P. Lovecraft şi pe aceia ai lui Neil Gaiman.

Intriga, inteligent neliniară, urmăreşte două planuri principale: primul plan ne aduce în faţa ochilor povestea tragică a unei tinere femei moarte, a cărei stafie, ajutată de un bătrân erou de război şi de un demon castrat, luptă disperat să salveze vieţile şi/sau sufletele unor copii capturaţi de către un ucigaş în serie cu puteri supranaturale; cel de al doilea plan, compus din episoade mai scurte sau mai lungi, unele interconectate, altele nu, toate amintind de serialul Dosarele X, „alunecând” în istorie şi în lumi paralele, redă povestea tinerei (anti)eroine moarte – Andrea Landa – şi a „vieţii” ei într-un alt plan al existenţei (o trecere către lumea de dincolo, trecere în care Andrea se zbate încăpăţânat să rămână pentru a nu pierde definitiv legătura cu tărâmul nostru), precum şi întâmplările care au adus-o pe Andrea pe urma macabră a demonolatrului Norton Graves…

Ucisă de soţul ei gelos drept pedeapsă pentru nenumărate fapte de adulter – ceea ce, iniţial, ne înfățișează o „eroină” destul de antipatică, a cărei moarte nu este de natură să îl impresioneze prea tare pe cititor –, Andrea se trezeşte, năucită, într-o lume stranie, lume invadată de o „ceaţă” care pare a o urmări pretutindeni, gata să o poarte pe un alt tărâm misterios şi de temut, poate Raiul, poate Iadul sau, poate, un tărâm al Nefiinţei. În această lume intermediară numită Vălul, Andrea Landa cunoaşte alte fantome, printre care şi pe aceea a lui Antonio Carto, un executat prin spânzurare care îi devine mentor, călăuzind-o printre secretele Vălului şi învăţând-o cum să evite Ceaţa. Numai că Antonio Carto nu este ceea ce pare să fie, nu este nici măcar ceea ce crede el însuşi că este – înspăimântătoarea, neaşteptata descoperire o va purta pe Andrea într-o călătorie teribilă, pe parcursul căreia va învăţa câte ceva despre onoare şi despre iubire adevărată, devenind un personaj mult mai demn de a fi îndrăgit decât fusese la început… Dar să nu anticipăm; să notăm doar faptul că tot ceea ce se va întâmpla pe parcursul romanului are o legătură directă cu Antonio Carto, chiar dacă nu este vorba despre acel tip de legătură care s-ar putea bănui iniţial.

Înlănțuită încă de tărâmul celor vii prin ură şi prin dorinţă de răzbunare, Andrea Landa află cu groază că fosta ei servitoare este agresată sexual, în mod repetat, chiar de către stafia tatălui Andreei şi de către un demon-incitator şi hermafrodit pe nume Gycon – ceea ce o determină pe eroină să sară de îndată în ajutorul victimei, apelând la o vrăjitoare-medium, care le mai ajutase pe Andrea şi pe servitoarea acesteia în trecut, odată cu primele apariţii ale stafiei ticăloase a „domnului” Landa (om bun şi corect cât trăise, transformat într-un spirit malefic datorită revoltei simțite faţă de propria moarte nedreaptă). Întru triumful justiţiei, Andrea se lasă ghidată de către vrăjitoare într-o nebunească aventură în Iad, la capătul căreia şi tatăl Andreei, şi demonul Gycon îşi vor găsi cumplită pedeapsă…

Ulterior, rătăcind pe Pământ ca spirit vigilent şi răzbunător, Andrea Landa dă pentru prima oară „cu ochii” de Gilbert Giggs, nimeni altul decât viitorul Norton Graves, ucigaş ritualistic de copii, pe care dementul îi sacrifică unui demon spre a îşi prelungi odioasa viaţă. Cu Giggs/Graves scăpându-i totuşi printre degete, Andrea se pierde, o vreme, în dragostea ei pentru eroul romantic Andres Cavanchero, un „cavaler Pardaillan” modern, decis să îşi ucidă fratele în duel pentru că acesta îi dezonorase iubita. Însă din nou lucrurile sunt mult mai complicate decât par, Primul Război Mondial izbucneşte măturând totul în cale, iar cei doi fraţi duşmani – cel nobil la suflet şi cel decăzut – trebuie să lupte alături contra unui baron german nebun şi torţionar, precum şi împotriva unei ameninţări supranaturale şi neimaginate…

Pagini frumoase şi tragice trec peste „trăirile” şi peste patimile Andreei Landa în lupta ei cu Răul uman şi cu Răul de Dincolo; nu vom insista asupra acestora. Însă povestea revine mereu, obsedant, la ucigaşul diabolic şi de negăsit, Gilbert Giggs alias Norton Graves, hăituit acum şi de „vânătorul de fantome” Michael Carrington, şi de jurnalistul francez Picard, şi de fratele plin de regrete al lui Andres Cavanchero, şi de un Stăpân al Viselor pe nume Ax (împreună cu aparent caninul său servitor), şi de demonul (aspru pedepsit şi proaspăt convertit) Gycon… De cealaltă parte, mercenari ai lumii Iadului – precum ocultistul Conrad Dimas, coşmarul Taranga, vrăjitoarea Boadicea sau demonul frankensteinian cunoscut drept „Grădinarul” – încearcă să pună capăt acţiunilor justiţiare ale Andreei, o dată pentru totdeauna… totul culminând cu spectaculoasa înfruntare din casa în care Norton Graves şi diavolul acestuia ţin copii prizonieri, casă blestemată în care Ceaţa pătrunde încet în timp ce justiţiarii se împleticesc obosiţi şi, unul câte unul, eşuează însângerat în misiunea lor pură şi grotesc damnată, până când doar o stafie slăbită, aproape pierdută în neguri, şi explozibilul plantat înainte de moarte de către un erou crucificat rămân singurii oponenţi ai Răului Absolut în Lume…

Multe se mai pot spune despre Lumea morţilor. Dar s-a spus aici destul. Sau poate, totuşi, ar mai trebui o menţiune finală: editura românească care îl va publica pe Mesa nu are cum să dea greş.

Pentru că Dead People este o carte cum puţine altele au mai fost în istoria literaturii.

Notă: Prezentul volum mi-a parvenit prin amabilitatea domnului Cristian Tamaș (Societatea Română de Science Fiction și Fantasy), căruia doresc să îi mulțumesc pe această cale pentru faptul că mi-a atras atenția asupra unei opere cu totul deosebite.

 *

Despre autorul rubricii:

 

OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978; părinții: Oliviu, prof. evidențiat gr. I Limba și literatura română, distins cu diploma de onoare „Creativitate și eficiență”, și Dorothea, prof. gr. I Limba și literatura română) este scriitor (prozator și poet), traducător literar, critic literar, conferențiar şi consilier juridic (cu o lucrare de diplomă susținută la disciplina „Criminalistică” și intitulată Particularități tactice privind confruntarea dintre inculpat și persoana vătămată). În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea). Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul fantasmelor, Ed. Crux Publishing, 2015), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, inclusiv un premiu acordat de Societatea Europeană de Science Fiction. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane (George R.R. Martin) sau clasice (Algernon Blackwood, Arthur Conan Doyle, Robert E. Howard, Rudyard Kipling, H.P. Lovecraft, Guy de Maupassant, Saki). Apare menționat în monumentala The Encyclopedia of Science Fiction (ed. J. Clute, P. Nicholls), iar operele lui sunt tratate pe larg în diverse reviste de specialitate: în Caietele Echinox (revistă tipărită sub egida Fac. de Litere a Univ. „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca; eseul semnat de drd. în filologie Şt. Bolea – Once Upon Atrocity. Gothic Music Influences in the First Romanian (Neo)gothic Novel), în revista culturală EgoPHobia (eseul Sfârșitul care începe, semnat de dr. în filologie M.A. Aldea) etc. Apare, ca personaj, în nuveleta Ispășirea, scrisă de prof. doc. C. Mitoceanu. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă – unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă, ceea ce i-a conferit statutul de membru al organizației scriitoricești și artistice „Imagicopter: The Author/Artist Cooperative” (2012-2017). A apărut, în calitate de expert în istoria vampirismului, în serialul Expedition Unknown, realizat de Travel Channel. În România, a fost invitat, în mai multe rânduri, să vorbească studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. din București (prelegerea Literatura gotică și romantismul întunecat american. Sec. al XIX-lea: Hawthorne, Melville, Poe și moștenirea lor culturală) ori studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. Creștine „Dimitrie Cantemir” (prelegerea Lumi ficționale în literatura modernă, în colaborare cu conf. univ. dr. Ana-Maria Negrilă), și a participat la sesiunea științifică a Academiei Române – Divizia de Logică, Metodologie și Filosofie a Științei, cu comunicarea Literatura științifico-fantastică și căutarea (modelarea?) viitorului. A participat, în calitate de moderator al serii dedicate literaturii științifico-fantastice, la cea de a VII-a ediție a „Festivalului Internațional de Literatură de la București”. A susținut prezentarea publică Fantasticul de impact: De la „Ghilgameș” la „Urzeala tronurilor” (în colaborare cu scriitoarea și critica literară Alexandra Medaru). A participat, în calitate de invitat, în repetate rânduri, la emisiuni culturale televizate sau radiodifuzate. Pagină virtuală oficială: Facebook: Oliviu Craznic (https://www.facebook.com/oliviucraznicofficialpage).

„Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P. Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!” (Șt. Ghidoveanu, realizatorul emisiunii Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine, în Galileo Online, nov. 2012)

 

libris.ro%20

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *