Doina Roman: Prea mulți zei pentru un deșert

(Studii fantastice)

de Oliviu Crâznic

 

(Ed. Paralela 45, 2017)

 

Doina Roman este poetă (Maestrul și jumătate lebădă, 2014, coautor Gabriel Gherbăluță) și romancieră (Pragul [Vol. 1, 2014; Vol. 2: Umbra martor, 2015; Vol. 3: Ultimul trimis oserp, 2016], Ed. Tracus Arte) multipremiată național și internațional.

Despre primele două volume ale romanului Pragul am scris cu alt prilej; este totuși necesar să menționăm aici că o ediție revizuită a acestora a fost publicată în anul 2016, beneficiind de coperte noi (adecvat alese) și rezolvându-se, totodată, anumite probleme (auctoriale și editoriale) pe care le semnalam în cronica respectivă. Cât despre cel de al treilea (și ultimul) volum al romanului, acesta se încadrează între aceiași parametri ca și creațiile anterioare (miza intrigilor nemaiconstituind-o, însă, nici sentimentele, nici mințile personajelor – ci anii lor de viață).

În 2017, Doina Roman publică un nou roman, la Ed. Paralela 45 – Prea mulți zei pentru un deșert, operă în care autoarea continuă să se remarce prin crearea unor decoruri exotice și a unor personaje pitorești, bizare (grotești, uneori) și memorabile, prin dialoguri comice/parodice/satirice și prin alegorie dinamică. De notat faptul că satira sus-pomenită reprezintă o subtilă (și lăudabilă!) dojană adresată… societății contemporane, după cum reiese din următoarele trei exemple: I. „– Atunci la ce foloseşti? De când te am, nu-mi dai decât informaţii inutile: cultură, ştiinţă…”; II. „Sindromul Repetitiv îi împingea să învețe toată viața pe brânci. Multă vreme a fost tratat ca o modă. Oamenii lucrau ziua, iar seara se duceau să mai facă o școală. Se așezau în bănci, scriau ore în șir, apoi dădeau examene între ei. Dacă cineva încerca să-i trateze, să le închidă clasele, deveneau apatici, mâncau tot ce găseau, până ajungeau ca niște piftii și le pierea cheful de viață, dacă viață puteai numi ceea ce trăiau ei. Era celebru cazul unei femei care la 121 de ani era studentă la medicină, deși îi tremura mâna”; III. Pe lângă trupuri identice, și motive globale să fim fericiți… Mâinile astea să muncească pentru voi; să mă cocoșez pentru asta toată viața; picioarele astea să alerge pentru voi și eu să le încalț și să le oblojesc când mă lasă; mintea asta să gândească pentru voi și eu să scriu noaptea, când îmi cade capul de somn!.

Observăm, însă, și unele diferențe semnificative față de Pragul, constând într-o migrare a scriitoarei către zona (neo)fantasticului întunecat, a macabrului (cu trimiteri la M. Shelley și la G. Meyrink), dar și către zona științifico-fantastică propriu-zisă (într-o oarecare măsură, planeta deșertică, locuitorii acesteia și profeția mesianică purtându-ne gândul, mai ales în Partea a II-a a cărții, către F. Herbert), migrare însoțită de o atenuare semnificativă a absurdismului care marca romanul anterior. Cu toate acestea, privită în ansamblu, opera rămâne în sfera de cuprindere a histrionismului futurist, transumanist/postumanist, cu care ne-a familiarizat autoarea.

Subiectul urmărește un viitor îndepărtat al omenirii, specia noastră ajungând să viețuiască pe o deloc blândă lume a nisipurilor și aflându-se în permanent război rece cu două interesante și primejdioase specii extraterestre: glotanii cvasiantropomorfi cu organe semimobile, respectiv certesienii vermiculari.

Structural, volumul are două părți. Prima parte se concentrează asupra unui profesor cam zăpăcit, devenit, mai întâi, „erou fără voie” – în momentul în care intră, (relativ) întâmplător, în posesia unei relicve tehnologice râvnite de toată lumea – și, apoi, „tată fără voie” – copilul conceput în împrejurări misterioase dovedindu-se, ulterior, a fi nimeni altcineva decât profețitul „Salvator Mundi” –, dar și asupra celuilalt părinte, o sclavă-hibrid fugară și îndrăgostită de stăpânul ei. În cea de a doua parte, personajul principal este tânărul „Mântuitor” și neobișnuiții săi prieteni și aliați; planurile narative dedicate părinților se estompează, fără să dispară cu totul, iar autoarea utilizează, pe parcursul câtorva capitole, tehnica narativă a jurnalului.

Fantasticul propriu-zis (neștiințific) intervine sporadic și circumscrie deznodământul.

Dicționarul Deșertului, plasat la finalul cărții, este util cititorului pentru înțelegerea lumii imaginate de scriitoare.

Tomul are o copertă sugestivă, este tipărit pe hârtie volumică și este bine redactat și tehnoredactat.

În încheiere, considerăm că romanul Prea mulți zei pentru un deșert reprezintă una dintre cele mai bune cărți publicate de autori români în anul 2017, Doina Roman dovedind, încă o dată, că nu este o simplă autoare, ci o scriitoare în adevăratul înțeles al cuvântului, capabilă să creeze viață și lumi prin arta și prin meșteșugul cuvintelor.

*

Despre autorul rubricii:

 

OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978; părinții: Oliviu, prof. evidențiat gr. I Limba și literatura română, distins cu diploma de onoare „Creativitate și eficiență”, și Dorothea, prof. gr. I Limba și literatura română; studii: licențiat în „Științe juridice”, specializarea „Drept”, cu lucrarea de diplomă intitulată Particularități tactice privind confruntarea dintre inculpat și persoana vătămată, susținută la disciplina „Criminalistică”, și absolvent al unui curs de formare a mediatorilor) este scriitor (prozator și poet), traducător literar, critic literar, conferențiar şi consilier juridic (membru al Ordinului Consilierilor Juridici din România și al Colegiului Consilierilor Juridici București). În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea). Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul fantasmelor, Ed. Crux Publishing, 2015), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, inclusiv un premiu acordat de Societatea Europeană de Science Fiction. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane (George R.R. Martin) sau clasice (Algernon Blackwood, Arthur Conan Doyle, Robert E. Howard, Rudyard Kipling, H.P. Lovecraft, Guy de Maupassant, Saki). Apare menționat în monumentala The Encyclopedia of Science Fiction (ed. J. Clute, P. Nicholls), iar operele lui sunt tratate pe larg în diverse reviste de specialitate: în Caietele Echinox (revistă tipărită sub egida Fac. de Litere a Univ. „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca; eseul semnat de drd. în filologie Şt. Bolea – Once Upon Atrocity. Gothic Music Influences in the First Romanian (Neo)gothic Novel), în revista culturală EgoPHobia (eseul Sfârșitul care începe, semnat de dr. în filologie M.A. Aldea) etc. Apare, ca personaj, în nuveleta Ispășirea, scrisă de prof. doc. C. Mitoceanu. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă – unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă, ceea ce i-a conferit statutul de membru al organizației scriitoricești și artistice „Imagicopter: The Author/Artist Cooperative” (2012-2017). A apărut, în calitate de expert în istoria vampirismului, în serialul Expedition Unknown, realizat de Travel Channel. În România, a fost invitat, în mai multe rânduri, să vorbească studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. din București (prelegerea Literatura gotică și romantismul întunecat american. Sec. al XIX-lea: Hawthorne, Melville, Poe și moștenirea lor culturală) ori studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. Creștine „Dimitrie Cantemir” (prelegerea Lumi ficționale în literatura modernă, în colaborare cu conf. univ. dr. Ana-Maria Negrilă), și a participat la sesiunea științifică a Academiei Române – Divizia de Logică, Metodologie și Filosofie a Științei, cu comunicarea Literatura științifico-fantastică și căutarea (modelarea?) viitorului. A participat, în calitate de moderator al serii dedicate literaturii științifico-fantastice, la cea de a VII-a ediție a „Festivalului Internațional de Literatură de la București”. A susținut prezentarea publică Fantasticul de impact: De la „Ghilgameș” la „Urzeala tronurilor” (în colaborare cu scriitoarea și critica literară Alexandra Medaru). A participat, în calitate de invitat, în repetate rânduri, la emisiuni culturale televizate sau radiodifuzate. Pagină virtuală oficială: Facebook: Oliviu Craznic (https://www.facebook.com/oliviucraznicofficialpage).

„Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P. Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!” (Șt. Ghidoveanu, realizatorul emisiunii Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine, în Galileo Online, nov. 2012)

2 Comments

  1. Pingback: EgoPHobia #52 — sumar | www.egophobia.ro

  2. Pingback: Blogosfera SF&F: Prea mulți zei pentru un deșert – Doina Roman | Iulia Albota

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *