Mini-interviu cu Răzvan Ţupa

[invitat @ EgoPHobia #5]

întrebări de Sorin-Mihai Grad & Ştefan Bolea

1/ Ce-ai mai scris/publicat de când ai fost invitat în EgoPHobia?
🙂 mai mult am citit. Şi în particular şi în public, şi ce am scris eu, şi au mai scris alţii. Dacă vorbim pe larg au fost lecturile de la New York, Paris şi Bratislava. Pe urmă cea de la Berlin, care sper să devină încă şi mai importantă în toamna asta când o repetăm.
Şi, cel mai important, am trecut de 100 de ediţii de întâlniri Poeticile cotidianului în Club A. De unde au fost invitate direct la Praga si Berlin (septembrie şi octombrie) cu tot cu filmul ăla „Poezie. puterea” în care 24 de poeţi noi spun ce şi cum. E un trailer aici.
La publicare… e un moment mai delicat pentru că am declarat un război de un an editurilor şi nu public poezie decât manual, artizanal (ca obiect destul de scump) şi gratuit pe net. Chiar, ai văzut poemul manual de pe blogul meu, www.poetica.rocultura.ro? Dar imediat vin cu o Hartă de poezie în două variante (personală şi generală). Cam în asta mi se mişcă acum poezia, în zona de poetici relaţionale. A, era să uit, toată povestea cu poeticile relaţionale a apărut într-un volum pe care ţi-l pliezi singur la Stare de urgenţă din Chişinău.

2/ Ţi-a produs apariţia în EgoPHobia vreo neplăcere din punctul de vedere al carierei literare?
M-a mirat, dar nici una. Mai încercăm?

3/ Procentual, cam cât din timpul în care munceşti e alocat literaturii proprii şi cât “facturilor & ratelor”?
Se mai împletesc facturile cu literatura dar nu prea îmi dau seama unde se separă.

4/ Consideri că existenţa ta ar fi ratată dacă nu ai reuşi să scrii o mare operă?
Absolut. Altfel de ce aş mai încerca. Dar stai un pic… cât de mare zici că e mare?! Pentru că am descoperit că nimic nu mi se pare mai dezgustător decât un posibil star-system literar. Dacă în zona asta e mare-le de care vorbim… mai bine pas, nu mulţumesc. Dacă ne gândim… dar ce să ne mai gândim… partea proastă este că Marile opere sună aşa alchimic încât ar trebui să fiu ultimul închipuit ca să mă trezesc eu făcând consideraţii aici.

5/ Care e ultimul scriitor (sau ultima carte) care te-a impresionat?
Ultimul, n-aş zice. Cel mai recent cred că a fost un eseu de Louis Armand de teorie literară citit pe site-ul lui. Altfel, cartea cea mai recentă care m-a impresionat e de departe “O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii” de Mark Haddon, tradusă la editura Trei, o poveste despre un copil cu o percepţie specială, normalitate şi micile revelaţii care te dau pe spate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *