Lucian Mareș (22.03.1980-07.09.2017)

de Ștefan Bolea

Lucian Mareș sau Tarzan (porecla îi venea de la vitalitatea sa supraabundentă, care-i permitea să coboare cu frânghia de la etajele superioare ale apartamentului când suna ora stingerii pentru școlarii cuminți), așa cum îi spuneau prietenii, era un entuziast, în sensul etimologic al termenului și un gnostic, căruia îi plăcea să caute propria cunoaștere, chiar dacă ea contravenea normelor general acceptate. Era pasionat de astrologie și ezoterism, de istorie militară și jocuri pe calculator, de drumeții și gătit, de muzică Metal și film, de pictură și design (primele numere din EgoPHobia au fost concepute grafic de el). Lucian este dovada că Nietzsche, nu Darwin, avea dreptate în disputa evoluționistă: mediocrii câștigă lupta pentru existență, în timp ce exemplarele superioare sunt hipnotizate de auto-distrugere. În afara Jurnalului răului (Herg Benet, 2012), singurul lui volum antum, Lucian a mai scris povestiri fantasy și articole (o parte din ele pot fi citite în EgoPHobia). El a avut și o viață palpitantă, fiind la un moment dat certat cu legea, după cum se vede în manuscrisul autobiografic nepublicat Pe arest (2012). Accidentul care i-a curmat viața în 2017, după o perioadă de agonie de cinci luni, dovedește că mitul morții frumoase e rizibil, că expierea e, dimpotrivă, hidoasă, vorba lui Cioran. Mai mult, dacă există infern, atunci Lucian l-a părăsit încă din 7 septembrie 2017.

Puteți asculta un interviu din 2012 cu Lucian aici:

https://youtu.be/MSlJtlkTQWo

https://youtu.be/dydJs07ZYCE

De asemenea, puteți citi o parte din lucrările lui Lucian aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.