proză selectată din grupul “Proză şi eseuri” – facebook [a patra selecţie]
de Beatrice Bernarth
un înger prăpădit stă;
în camera scaunelor goale în așteptarea unui semn dar cerul a obosit de discuția nesfârșită a îngerilor lipsiți de răspunsuri.
mă întrebai de cum e vremea la noi așa de simplă conversație pe când orașul meu transpiră zgomotos nisipul deșertului ce plouă acid și gunoi peste străinii ce pășesc ca o boală, cu fețe transparente sau cine știe… poate-s cunoscuți sau prieteni ce-și caută identitatea pășind în somn -banală confuzie- borborosind lista cumpărăturilor de stoc.
căci viață de va fi
sau bombe de-or cădea în nordul orașului cu mare, e necesar un stoc de mâncare.
deci clima orașului meu e o dârdâială cu frică și singurătate în timp ce fulgi de plastic în vitrine anunță culoarea albă oficială în griul murdar-vor fi și sărbători.
iar camera cu îngerul uitat stă.
cu scaunele neocupate ca memoria unui măgar ce rage crezându-se privighetoare.