e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
[fragment de roman] de Ancuța Manea -1- S-a întors, cumva împotriva voinței ei, pentru a privi încă o dată. Nu știa să își explice motivul. Curiozitate? O dorință uitată? Sau pur și simplu voia să își dea seama dacă, în acele câteva momente, a identificat bine silueta îndepărtată.
de Lucia Eniu „Iată că s-au scurs mai bine de cincizeci de ani de când îndur monotonia vieții reale și n-am găsit înlocuitor mai bun pentru frământările care o devorează decât bucuria ascultării poveștilor și meșteșugul de a le spune, pe care mi l-am însușit și eu.” [Charles Nodier]
de Mălina Rianna Iancu Proza 1 — Biletul de ordine În dimineața aceea, orașul se trezi cu o coadă nouă. Nu era o coadă la pâine, nici la autobuz, nici măcar la vreun concert. Era o coadă pentru ordine.
de Rodica Bretin În vacanţa de vară am petrecut două săptămâni de neuitat la Costineşti. Am şters de neuitat; dacă nu mi-aş fi adus aminte, atunci n-aş fi scris nimic. La mare m-am dus împreună cu mama. Pe tata, şeful lui nu l-a lăsat să plece, fiind mult de lucru la contabilitate.
de Alina Ancuța Lumina slabă a becului pâlpâia când și când, cufundând încăperea și totul din ea într-un galben bolnăvicios. Pe unul din pereții scorojiți de vreme ticăia un ceas, spărgând liniștea regulat, la fiecare secundă, pentru a nu te lăsa să uiți că timpul se scurge. Pe tavan paletele ventilatorului se învârteau încet, […]
de Alexandra Medaru Prolog Hēi Yīn studia sulurile cu vrăji când auzi bătăi puternice în ușă. – Deschide în numele Împăratului!
de Linh Dinh traducere & prezentare: Antonio Olșanschi Linh Dinh (n. 1963) este un scriitor, traducător și editor american de origine vietnameză, născut în Saigon și stabilit în Statele Unite ale Americii. Opera sa se remarcă printr-un stil experimental, provocator și satiric, explorând teme ca exilul, identitatea diasporică, marginalitatea, alienarea culturală și absurditățile globalizării. A […]
de Georgiana Ilie Melania păși pe asfaltul înghețat cu un oftat de ușurare. Ura să zboare. Scările alea metalice către ușa din față a fuzelajului – cele care parcă își râd în barbă la fiecare scârțâit la care pasagerii tresar, toți purtând în minte același gând fatidic – alea erau cele pe care le ura […]
de Cătălina Popescu Umblasem toată ziua, era cald și orașul dogorea. Am găsit părculețul din întâmplare, de fapt cred că mă cam rătăcisem puțin, dar petecul acela de răcoare m-a făcut să mă opresc. Era un scuar, cuibărit în mijlocul unui pâlc de case dichisite. Nimic mai mult decât o alee circulară, străjuită de tei […]
de Liviu Ștefan Dunca Un personaj necunoscut se plimba pe străzile orașului. Umbra lui alungită îți dădea impresia că e în căutarea unui mister, a unei taine. Camerele de supraveghere nu-l identificau. Încă nu fusese înregistrat. Sistemul nu era încă perfect, avea multe lacune. „Ce ar trebuie să fac? se gândi personajul necunoscut.