e-revista EgoPHobia
de Rodica Bretin – S-a întâmplat în 1822, în Brazilia. Russell Morgan… se numea altfel pe atunci… ţi-a ucis părinţii. Ewan şi Freja Hayden. Mi-a luat un uriaş efort de voinţă să nu mă uit la Alix. În locul ei, ce aş fi simţit în clipa aceea? Ce-aş fi făcut? I-am auzit glasul, scăzând […]
de Iris A. Knieling Arată ca o icoană: Ăsta a fost primul lucru la care s-a gândit, dar nu a spus nimic pentru că totul avea ceva atât de serios, încât nu îndrăznea să tulbure liniștea care se lăsase în jurul ei.
de Ana Alicu Vorbește la telefon și nimeni nu aude ce zice, vorbește la telefon, dar ar putea la fel de bine să nu zică nimic, probabil de cealaltă parte a liniei cineva cască și se gândește la pisica vecinului, pe care a uitat să o hrănească -dă-o dracu de pisică, poa’ să și crape- […]
[fragmente] de Eva Păduraru Din plin, dar prea puțin- XIII.I.MMXXII Era întotdeauna un drum dureros. În timp ce mergeam, totul mă făcea să mă crispez. Aerul îmi provoca durere, lumina, fiecare detaliu al acestei lumi pare strident și ostil. O.M. Trebuie să învăț să aștept. Ce anume sau mai degrabă pe cine? Trebuie să aștept […]
de Doru Chirodea Prin anii șaptezeci mă plimbam prin satul bunicilor. Pe cărare se apropie de mine o femeie cu basma pe cap.
de Rodica Bretin – A fost o zi în care a îngheţat iadul, a spus Raven. Halifax, 6 decembrie 1917. Era într-o marţi şi… … Iadul era în cer, pe pământ, în ape. N-aveai unde să fugi, să te ascunzi. Însă încercam, ferindu-mă de sfărâmături, una cu cortegiul umbrelor năuce, mânată de aceeaşi spaimă. Iar […]
de Doru Chirodea Eram la o narghilea cu hașiș la o cafenea pour les connaisseurs în Istanbul și-mi veni o idee. Și întind harta Turciei pe masă și le zic, vedeți Marea Marmara, e un fel de mic lac al lu pește, uite dacă plecăm dimineața de la hotel, merem de-a roata, înconjurăm marea și […]
de Rodica Bretin Când s-a deschis uşa, tobele spaimei îmi bubuiau sub tâmple, năucindu-mă. Nu la fel de mult ca vederea gardianului ce se întorsese singur. Ceva a zburat spre mine dinspre umbra decupată în dreptul uşii: cămaşă, pantaloni şi sacou cu ecusonul Global Vortex. – Îmbracă-te!
de Rodica Bretin Noi suntem Timpul. Clepsidra prin care se scurge nisipul erelor. Suntem trei, suntem una. Suntem ursitoarele Nordului şi ţesem destinele omeneşti. Pe scenă, Nornele îşi împleteau vocile – tonalităţi diferite, aceeaşi partitură. Trei penelope răsucind fuse din care porneau firele ce aveau să ţeasă tapiseria existenţei. Iar când firele ursitoarelor or să […]
de George Dimitriu Leo se simțea deprimat și încă somnoros – noroc că monitorul-folie aplicat pe fereastră începuse să proiecteze imagini pentru îmbunătățirea stării de spirit! O sărută ușor pe obraz pe Sofia, care însă nu se lăsă trezită, căci era foarte devreme. – Hai, dragă! Deșteptarea! Știi că astăzi am o întâlnire […]