e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Rodica Bretin În vara lui 1966 aveam şapte ani şi, în vacanţa mare petrecută în satul bunicii – unde altundeva? –, descoperisem nişte creaturi minunate: câinii de stână. Odată acceptată de fiarele cele miţoase, mă înfiinţam în bătătura ciobanului odată cu primii zori, cu buzunarele pline cu felii de cârnaţi sau pastramă. Cum apăream […]
de Rodica Bretin „Nu e bine să îţi săruţi copilul altfel decât în somn“, citise mama într-o carte scrisă de un psiholog din anii ’60. De-asta căldura răsuflării, buzele ei pe fruntea mea se confundă cu visele copilăriei, în care se amestecă izul proaspăt al aşternutului, apretat şi călcat până ce foşnea ca hârtia.
de Rodica Bretin – S-a întâmplat în 1822, în Brazilia. Russell Morgan… se numea altfel pe atunci… ţi-a ucis părinţii. Ewan şi Freja Hayden. Mi-a luat un uriaş efort de voinţă să nu mă uit la Alix. În locul ei, ce aş fi simţit în clipa aceea? Ce-aş fi făcut? I-am auzit glasul, scăzând […]
de Rodica Bretin – A fost o zi în care a îngheţat iadul, a spus Raven. Halifax, 6 decembrie 1917. Era într-o marţi şi… … Iadul era în cer, pe pământ, în ape. N-aveai unde să fugi, să te ascunzi. Însă încercam, ferindu-mă de sfărâmături, una cu cortegiul umbrelor năuce, mânată de aceeaşi spaimă. Iar […]
de Rodica Bretin Când s-a deschis uşa, tobele spaimei îmi bubuiau sub tâmple, năucindu-mă. Nu la fel de mult ca vederea gardianului ce se întorsese singur. Ceva a zburat spre mine dinspre umbra decupată în dreptul uşii: cămaşă, pantaloni şi sacou cu ecusonul Global Vortex. – Îmbracă-te!
de Rodica Bretin Noi suntem Timpul. Clepsidra prin care se scurge nisipul erelor. Suntem trei, suntem una. Suntem ursitoarele Nordului şi ţesem destinele omeneşti. Pe scenă, Nornele îşi împleteau vocile – tonalităţi diferite, aceeaşi partitură. Trei penelope răsucind fuse din care porneau firele ce aveau să ţeasă tapiseria existenţei. Iar când firele ursitoarelor or să […]
de Rodica Bretin Lorena nu venise încă. Din uşă, am cuprins cu privirea rândurile de bănci, crucifixul, statuile de sfinţi, marile candelabre, pe cei câţiva enoriaşi aşteptând înaintea Confesionalului. Nu mai intrasem într-o catedrală de… treisprezece ani? Am uitat cât de înalte pot fi ogivele, cât de adânci bolţile unde stăruia un întuneric etern; în […]
de Rodica Bretin Tăcere. Afară, nimic nu părea să tulbure tihna miezului de noapte. Şi totuşi, ceva se schimbase: liniştea devenise ostilă, ameninţătoare. Doi paşi până la fereastră, o privire strecurată după faldurile draperiei. Maşina poliţiei rămăsese acolo, în stradă, însă oamenii locotenentului Eric Norton avea capetele lăsate pe spătare, ca şi cum ar […]
de Mircea Doreanu Povestirile Rodicăi Bretin nu se hrănesc numai din revărsări de evenimente, din suspansul aventurii, ci şi din atmosfera de lirism în care autoarea înfăşoară o istorie simplă, nesofisticată. Metafora domină, o metaforă situată nu atât la nivelul verbului, cât la acela al structurii stilistice de ansamblu. Tensiunea povestirilor se naşte din acţiunea […]
de Rodica Bretin Ştim totul. Ce n-am aflat încă, e prea complicat, demodat sau nu ne interesează. Dar am găsit, oare, adevăratele răspunsuri? Sau ne este frică de ceea ce se ascunde în afara fragilei noastre citadele, clădite din cotidian, convenţional şi ignoranţă?!