Basarab Nicolescu ’80

de Petrișor Militaru

Basarab Nicolescu este considerat azi o personalitate de primă mărime a științei contemporane, fiind binecunoscut la nivel internațional pentru contribuțiile sale remarcabile în fizica particulelor elementare, cu deosebire pentru formularea (în colaborare cu fizicianul polonez Leszek Łukaszuk în 1973) a unei noi teorii în cadrul interacțiunilor tari la energii înalte și a introducerii conceptului numit Odderon. Considerat revoluționar în acel moment și stârnind chiar polemici de natură științifică, conceptul teoretic Odderon a fost, la începutul anului 2018, confirmat experimental de către cercetătorii de la Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară – CERN, iar această particulă s-a dovedit a avea consecințe experimentale spectaculoase.

Basarab Nicolescu este membru de onoare al Academiei Române din 2001, în cadrul Secției de filosofie, teologie, psihologie și pedagogie. Fiind o personaliate de tip renascentist și având o viziune integratoare de tip enciclopedic, Basarab Nicolescu şi-a dedicat decenii întregi transdisciplinarității, fiind fondatorul Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare – CIRET şi un susținător al reconcilierii transdisciplinare între științele exacte și științele umaniste. În 2021, Basarab Nicolescu a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace.

Pe 25 martie 2022 academicianul Basarab Nicolescu a fost sărbătorit, chiar în ziua în care a împlinit 80 de ani, printr-o sesiune omagială ce avut loc în Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” de la Academia Română din București, dar și online, sub egida Academiei Romane, în parteneriat cu Institutul de Studii Transdisciplinare în Știință, Spiritualitate, Societate – IT4S, Centrul Internațional de Cercetare și Studii Transdisciplinare din Paris – CIRET, Academia de Studii Transdisciplinare din Texas și Comitetul de Organizare pentru cel de-al III-lea Congres Mondial al Transdisciplinarității din Mexico City. Sesiunile de comunicări au fost organizate de către profesorii Magda Stavinschi (IT4S), Bénédicte Letellier (CIRET) și Florent Pasquier (CIRET), iar printre participanții la eveniment s-au numărat Ioan-Aurel Pop (Președintele Academiei Române), Emil Constantinescu (Președintele României între anii 1996-2000), Ioan Chirilă (Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai”), Paolo Orefice (profesor emerit de pedagogie generală și socială, catedra transdisciplinară UNESCO), Florent Pasquier (MCF HDR în Științe ale Educației la Universitatea Paris-Sorbonne și președinte CIRET), Aurelian Bălăiță (Rector al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași), Magda Cârneci (fost director al Institutului de Istoria Artei din București), Horia Bădescu (fost director al Institutului Cultural Român), Simona Modreanu (director al Catedrei de Limba si Lteratura Franceza la Universitatea ,,Al.I. Cuza” din Iași) etc. Cu acest prilej s-au proiectat filmele „Basarab Nicolescu – omul cosmodern” (regia: Anca Filoteanu) și „Basarab Nicolescu și căile cunoașterii”, precum și un dialog video cu Basarab Nicolescu realizat de Atila Ertas (director al Academiei de Studii Transdisciplinare de la Texas Tech University). Sesiunea din cea de-a doua zi, intitulată In honorem, a cuprins treisprezece lucrări științifice circumscrise domeniului pluri-, inter- și transdisciplinarității, în care vor au fost abordate teme precum educația, limbajul, etica, conștiința, spiritualitatea, transistoria.

            Nu în ultimul rând a avut loc prezentarea volumului Basarab Nicolescu: omul cosmodern coordonat de Florent Pasquier și Simona Modreanu (Editura Junimea, Iasi, 2022, 675 de pagini). În ansamblul său, volumul de față cuprinde lucări ce merg „de la rafinate demonstrații şi analize ştiințifice până la poeme şi lucrări de artă inspirate de viziunea transdisciplinară, trecând prin formule pedagogice sau structuri arhitecturale inovante. Nu lipsesc nici evocările personale, amintirile amicale, precum şi un mic album fotografic, toate menite să schițeze, imperfect şi incomplet, desigur, fațetele multiple şi mereu surprinzătoare ale unei prezențe”, după cum subliniază cei doi editori în scurta nota introductivă a cărții.

            Prima secțiune care formează volumul este de studii și articole, iar în deschidere avem acces la ancheta inițiată de Florent Pasquier, sub titlul Din toată lumea, prietenii lui Basarab Nicolescu răspund chemării sale: „Ce vom face cu acest calvar? O reflecție a comunității de membri și prieteni ai CIRET cu privire la Covid, răspund 42 de autori printre care însuși Basarab Nicolescu. Virgil Ciomoş se concetreză asupra unui aspect esențial a transdisciplinarității („ce se ascunde în ceea ce este inclus”), folosindu-se de filosofia kantiană, hegeliană și de conceptul de transistorie. Thierry Magnin demonstrează fecunditatea uluitoare a căutării terțului inclus în sensul în care acest travaliu este eficient nu doar în știință, ci și în teologie și, mai ales, în  dialogul dintre știință și teologie, datorită faptului că face posibilă deschiderea către esența lucrurilor pe care o autorizează „condiția de incompletitudine” a oricărui cercetător, ilustrată aici prin lucrarea lui Nicolas de Cues din teologia apofatică catolică. Jean-Claude Sallaberry subliniază și el eficiența metodologiei transdisciplinare în cercetare prin articolul „Complexitatea: repere pentru o definiție” publicat anul trecut în revista de știință Ingénierie cognitique. Apoi, Lucia Mureşan vorbește despre viziunea transdisciplinară ca fiind o mutație necesară în ştiința contemporană, militând pentru o contextualizarea epistemologică integralist-complexă a transdisciplinarității. Paul Gibbs are în vedere modul în care am putea înțelege viziunea transdisciplinară despre lume printr-o metafizică scolastică, pentru a fundamenta ontologia lui Basarab Nicolescu într-o altă epocă istorică, sugerând că cele trei axiome ale transdisciplinarotății pot fi îmbogățite de noțiunea de univoditate și distincție formală a lui Duns Scotus, astfel încât scolastica ar putea oferi o modalitate iluminatoare de a privi un proiect educațional transdisciplinar. Cu alte cuvinte, este o lucrare speculativă despre ființa umană, potențialitatea și încadrarea ei în paradigma scolasticii metafizice inspirată de filosoful Basarab Nicolescu.

Pentru Cassian Maria Spiridon, „Basarab Nicolescu este dintre acei care lărgesc hotarele Realității în înțelegerea noastră spre zone în care doar terțul inclus este prezent la diferite nivele de Realitate şi unde doar terțul ascuns iluminează.” Carlos H. do C. SILVA, în eseul Jocul Timpului. O scurtă reflecție asupra funcționării minții ritmice, reflectează asupra unui proces care transformă radical ritmul psihologic al timpului secvențial într-un joc diferențial care dezvăluie o pauză sau o lacună într-o nouă percepție a realității. Apoi,

Ademir E. Santana, Rachel Melo și Eduardo Chianca Macario realizează un studiu compartiv privind diferite aspecte ale spațiului-timp în științele naturale și în gândirea lui Dogen Kigen (fondatorul școlii Soto de Zen din Japonia). Universitarul craiovean Radu Constantinescu îşi propune să evidențieze contribuțiile ştiințifice remarcabile ale lui Basarab Nicolescu şi ale colaboratorilor săi în domeniul fizicii cuantice, iar Cristina-Marcela Rusu ne dezvăluie aventura științifică care a dus la elaborarea teoriei lui Basarab Nicolescu explicitată sub forma conceptului de Odderon, particulă care este responsabilă de asimetria materie-antimaterie (diferențele dintre secțiunile eficace la ciocnirile elastice de tip hadron-hadron şi antihadron-hadron). După 50 de ani de la emiterea teoreiei existența particulei Odderon a fost demonstrată prin experimentele de la CERN şi DØ Collaboration de la Fermilab, Tevatron (SUA). Dacă Antonio Carlos de Azevedo Ritto se oprește asupra producției de cunoștințe robuste din punct de vedere social și relevantă personal (viziunea mistică asupra naturii – natura ca organism vs. viziunea științifică – natura ca mecanism), Hubert Landier observă cum civilizația noastră termo-industrială a devenit incapabilă să se gândească la ea însăși într-un mod global, deoarece cunoașterea este fragmentată între discipline corespunzătoare unei fragmentări a domeniilor închise în sine, prin urmare urgența legată de schimbările climatice impune o viziune holistică pe care doar abordarea transdisciplinară o poate stabili.

Alți autori cu contribuții remarcabile în prima secțiune a volumului colectiv sunt: Simona Modreanu (Pisica sună întotdeauna de două ori… odată), Adrian Dinu Rachieru (Basarab Nicolescu şi recuperarea exilului), Benedicte Letellier (Conjuncția poetică a lumilor: o nouă gramatică a gândirii), Cristian Pașcalàu (Lirica barbianà ca multivers transconceptual), Marinela David (O viziune transdisciplinară: Michel Houellebecq şi provocările cuantice în lumile narative),Valy Ceia (Metamorfozele lui Apuleius sau despre homo sui transcendentalis), Victor RAVI NI (Portretul ciobanului din Miorița într-o nouă lectură), Marc-Williams DEBONO (Arta, afectul și logica ternară: Lupasco și a treia stare), Jose Guilherme Abreu și Daniel Verney (Sfera Creativă. Arta ca instrument transdisciplinar), Cristina Nunez-Madrazo și Isabel Castillo Cervantez (Transdisciplinaritate, durabilitate și dialog al cunoștințelor în învățământul superior), Carlo Orefice și Javier Collado Ruano (Proiectarea unui curriculum transdisciplinar: reflecții educaționale în cadrul rețelei interuniversitare), Georgiana Maria și Victor Maria (Abordarea pluri-, inter- şi transdisciplinară a educației muzicale), Nicoleta Presură Călina și Gelu Călina (Simbolul și necesitatea lui în viața noastră), Astrid Guillaume (Deantropizarea inteligențelor și limbajelor animalelor. Transdisciplinaritatea ca motor al impulsionării inovației științifice), Cantemir Mambet (Efectul de întârziere și multe altele), Lucian Spiridon (Informația relațională – categorie distinctă a informației) și Simona Modreanu, Gabriel Crumpei, Alina Gavriluț și Maricel Acop (Transdisciplinaritatea în Cunoaștere).

Cea de-a doua secțiune a volumului cuprinde o serie de zece eseuri, mărturii și amintiri. Universitarul timișorean Pompiliu Crăciunescu, în lucrarea Grandoarea şi inefabilul gândirii), „focalizează relația de contiguitate cognitivă dintre autorul Teoremelor poetice și autorul Eonului dogmatic, Lucian Blaga, centrul analizei ocupându-1 ecuația ternară antinomie transfigurată-Marele Anonim-Terț Ascuns”. Emanuela Ilie (în eseul Când „Noi este trei: cei trei în Unu”. Teme identitare în oglinzi confesive) analizează temele identitare şi existențiale care articulează cărțile autobiografice ale lui Basarab Nicolescu identificând liniile de convergență ideatică cu restul operei sale filosofice. Marcel Tolcea realizează un rafinat eseu de hermeneutică a operei vizuale a lui Silviu Oravitzan prin prisma grilei transdisciplinare. Eficiența metodologiei transdisciplinare transpare și din diferitele aplicații ale acesteia în sfera psihologiei – Mariana Thieriot Loisel (Conștientizarea neintenționării și a Tabelului de măsurare a energiei umane), a biofotonicii –  Traian-Dinorel Stănciulescu și Shanti Nilaya (Sensuri transdisciplinare ale „luminii vii”), a antropologiei – Mihaela GRIGOREAN (Odiseea iluminărilor în Cămârzana) sau a poeziei – Horia BĂDESCU (Pisica lui Schrodinger). Un loc aparte în economia acestui volum colectiv îl ocupă cele trei texte dedicate celei mai recente cărți publicate de Basarab Nicolescu, ce are în centru fluiditatea harului feminin (apărută la Editura Eikon în 2019), texte semnate de Simona Modreanu (Femei harice), Theodor Codreanu (Basarab Nicolescu: dincolo de feminism) și Radu Ciobotea (Basarab Nicolescu şi lumea femeilor cu har).

            Cea de-a treia secțiune a volumului colectiv cuprinde o serie de mărturii, confesiuni și amintiri ce îl au în centru pe Basarab Nicolescu. Printre cele mai emoționante se află evocarea realizată de regizorul Andrei Șerban:  „[Basarab Nicolescu] era apreciat pentru calitățile sale de fin gourmet şi cunoscător de vinuri alese, cât şi pentru generozitatea cu care răsplătea les services. Un bonus, dacă timpul ne permitea, era să ne întâlnim şi la Cafe de la Paix, un loc pe care Basarab îl considera indispensabil, datorită referințelor istorice la Gurdjieff, pentru care amândoi cultivam un interes de lungă durată. Revăd câteva dintre ideile şi impresiile consemnate după convorbirile noastre în diverse carnețele sau chiar mâzgălite în grabă pe un şervețel, urmând îndemnul lui des repetat: «a se nota»”. Dar și cea teatrologului George Banu: „ […] când i-a apărut cartea – cea dintâi – despre poetul matematician, Ion Barbu. îl citisem episodic, dar studiul lui Basarab mi l-a revelat pe fond de pasageră eliberare intelectuală la răscrucea deceniilor şaizeci şi şaptezeci. El mi l-a oferit permițându-mi accesul în universul unui artist în care am recunoscut schița, dacă nu a unui autoportret al lui Basarab, sigur aceea a unui alter ego alter ego ce asocia poezia cuvintelor cu eleganța cifrelor. Apoi, într-o duminică dimineața, cu studiul sub braț, l-am căutat şi descoperit casa din Cotroceni. Eram vecini și atunci i-am mulțumit lui Basarab”. Secțiunea se continuă cu alte mărturii, ce relevă diferite fațete ale personalității complexe a lui Basarab Nicolescu sau alte aspecte profunde ale viziunii transdisciplinare despre om și lume, semnate de academicianul Eugen Simion (Basarab Nicolescu ‘80), arhitectul Augustln Ioan (Transdisciplinaritatea: un exercițiu transdisciplinar după Marcel Janco), artistul vizual Mircia Dumitrescu (Gânduri pentru Basarab…), criticul literar Alex. Ştefănescu (O inteligență sclipitoare: Basarab Nicolescu), Gaston Pineau (Basarab Nicolescu: un catalizator cosmodern al pregătirii transdisciplinare), Domingo Adame (Basarab Nicolescu în Mexic. O mărturie din inimă), Elliot Leader (O colaborare și o prietenie îndelungată și fructuoasă), Edith Planche (A prinde realul?), Ligia Csiki (Un om cât un univers viu – în spiritul unei didactici a Uimirii), Janina Flueraş și Mirela Mureşan (Transdisciplinaritatea ca modus cognoscendi și modus vivendi), Virgil Petrescu (Am fost colegul lui de bancă în liceu), Cristian Ungureanu (Transdisciplinaritatea ca operă de plastică socială. Omagiu lui Basarab Nicolescu), Lucian Vasiliu (Bunevestiri), Aliteea-Bianca Turtureanu (Despre calea transdisciplinarității) Luiza Mitu (Basarab Nicolescu și arta legăturilor), Alexandre Herlea (Omagiu lui Basarab Nlcolesco la 80 de ani), Cristian Tiberiu Florea („Particula” Basarab) și Samuel Lopes Pinheiro (Transdisciplinaritate și autocunoaștere: dialoguri cu Basarab Nicolescu). Astfel, penultima secțiune a cărții se deschide cu dialog între Basarab Nicolescu și Florent Pasquier sub titlul Schimburi în numele transdisciplinaritate (16 noiembrie 2021, Paris) și se încheie cu un poem alchimic, intitulat simbolic A la Vida… Solve y Coagula… de Gaia și Joshua Castaneda. Albumul fotografic de la finalul volumului întregește vizual frumusețea acestui volum dedicat fizicianului Basarab Nicolescu la împlinirea vârstei de 80 de ani, cel ce decenii întregi a fost „promotorul mondial al transdisciplinarității”, după cum subliniază inspirat Pompiliu Crăciunescu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.