de Mihai Bogdan Lupescu
Cronica unor „poale-n cap” învârtite și învârteli anunțate și pronunțate, vorba genunche-rului, cu subiect și predicat. O satiră comică, dar serioasă, pentru puținii noștri gânditori.
*
Pentru mine este o consolare să aflu că în fiecare zi politicienii vor o discuție așezată. Adică la masă, după masă. Au două mese asigurate, gratuite.
Așa îi stă bine unei negocieri, pe burta plină, într-o veche vilă pe un mal de lac. Și, cum se scoală de la masa cu trei picioare inegale, uită ce-au vorbit. Au încă gura plină… și au obosit, au nevoie de odihnă.
*
Astăzi, când asistăm la un mare deficit de pudoare și respect, când avem o liberă circulație a confuziei, suntem consternați de felul cum un context, real sau închipuit, este mai puternic decât o înțelegere, un protocol, o convenție sau o lege.
Cauza ar putea fi mediul, care, așa cum afirmă cercetătorii, ne modifică genele și deci și caracterul, ceea ce este doar un adaos la subcultura brută a unui primitiv.
*
Ați observat că toți membrii unui viitor guvern stau în picioare, sunt foarte modești, credincioși și „promițători” doar la învestire? Dar asta durează cât depun jurământul.
Este motivul pentru care trebuie schimbați des, ca un copil de scutece.
*
Pe 22 ianuarie 1862, la București, sub conducerea conservatorului Barbu Catargiu s-a format cel dintâi guvern unic al românilor. A durat aproape 5 luni, până la 8 iunie 1862 când Barbu Catargiu a fost asasinat.
*
La 10 octombrie 2019, Ziua Mondială a Sănătăţii Mintale, a fost demis prin moțiune de cenzură guvernul Dăncilă. Ne-a costat 1 an, 8 luni și 13 zile! Plus 24 de zile de interimat. O pauză mică pentru guvernare, o pauză mititică pentru omenire. Unii nici nu și-au dat seama. Din 2015 până în 2023 am avut 7 prim miniștri. Un tehnocrat, 3 social democrați și 3 liberali.
*
Noe: „după mine, potopul!”
N.a.e: „după mine, dezastrul!”
Nicolae: „după mine, mărcelul!”
*
Pe 15 iunie 2023 s-a format guvernul Marcel Ciolacu. Al 71-lea prim ministru. Un guvern de compromis, ca un șpriț de vară numai cu apă chioară. Un guvern de unică folosință, ca toate guvernele, care doar o singură zi dacă ar sta și tot ar fi prea mult. Declinul cognitiv își continuă guvernarea.
*
Beatitudine, gratitudine, (l)atitudine. 3 oferte ale noului guvern. Mare filotim, mare caracter!
*
Mi-e teamă de guvernul care afirmă că tot ce face este pentru bunăstarea cetățenilor. Dacă e sincer înseamnă că este inconștient.
*
Guvernul: tot ce vă promitem acum este adevărat. Tot ce v-am promis până acum s-a prescris. Lucrăm la alt program, pentru voi. Vă ținem la curent alternativ, dar îl plătiți plafonat.
*
În programul de guvernare „investiţie” este codul pentru „cumva trebuie să putem lua şpagă”.
Guvernul aruncă bani pe apa fiecărei zile.
*
Pentru unii reforma este repetarea formei, care a fost diformă și devine o catastrofă.
*
Obrazul subțire cu cheltuială se ține. Obrazul gros cu pensii speciale. Pensiile speciale cu hoțìi speciale. Și retur. Între ele există toate gradele de rudenie și de interes.
*
Jessica L. Tracy era îngrijorată acum 10 ani că „epidemia recentă de minciună și înșelăciune a infectat discursul public într-o diversitate de domenii”. Pe noi ne îngrijorează și azi, pe alții îi lasă indiferenți, așa cum au fost întotdeauna.
Toate guvernele acţionează pentru binele mai mare al numărului mai mic.
*
Ce ar trebui să așteptăm de la viitorul guvern, prescrierea vieții sau prescrierea morții? Pescrierea pedepselor și infracțiunilor se petrece zilnic în justiție. Vom asimila viața cu o pedeapsă sau cu o infracțiune!
*
Zidiți continuu între două guverne, înlocuim „greaua moștenire” cu viitorul testament.
*
Fasolea cu ciolan social democrată pusă peste mixul de fructe de mare liberal este ca sosul de ciocolată turnat peste praz.
*
Pentru Marx, mizeria, spre deosebire de utopie, era motivațională. Pentru Marcel lucrurile stau pe dos, cum stau toate pe relieful politicii românești.
Deși nu cred să-l fi citit pe Marx, pe altcineva sau altceva, Marcel este convins că „democrația este drumul spre socialism”. Socialismul empiric precum cârnații de Pleșcoi. Sau spre patriotism, tot un drac.
*
Sunt politicieni care-și preamăresc bărbăția și patriotismul. Deși nu le face cinste imenselor insecte, am să spun că acești „mari bărbați” sunt asemenea albinelor. Sunt de unică înțepătură. Înțeapă o singură dată și se epuizează.
*
Când ai mai mult trecut dubios decât viitor cinstit, dar tupeu imens. Aş putea experimenta bucuria de a înțelege ce vor să spună Ciucă, Ciolacu și toți acești dealeri în baliverne.
*
Marcel Ciolacu pare că și-a lins degetele visând că a atins, întâmplător, „somonul cunoașterii”, la pescuit. Informațiile i-au scăpat din momeală. Cunoștințele sunt incerte. Încă nu s-a trezit. Visează la o guvernare fără făină de greieri, doar de licurici.
*
Minte prin omisiune, minte prin promisiune, minte prin agresiune. Ah, guvernul lui minte-mă, dar minte-mă mai frumos decât cel dinainte!
*
Gândește-te că fiecare guvern este din ce în ce mai prost și realizezi că poate fi și mai prost, că încă nu și-a atins limitele.
*
Dacă pantofii nu corespund postului să știți că sunt mulți alții care abia așteaptă să ocupe locul.
*
Dacă guvernul tace și nu spune nimic, înseamnă că minte. Nu știe că tăcerea este complice. Dacă vorbește înseamnă că recunoaște tot.
*
Guvernul gaură. Orice atinge se transformă în daună.
*
Un guvern este viermele din mărul-stat.
*
Guvernul apelat este complet ocupat. Vă rugăm reveniţi.
*
În ce privește economia în următoarele 12 luni, vor fi unele cheltuieli cu bani de împrumut la cele mai mari dobânzi, pentru că ne permitem, care vor justifica oarecum investițiile proaste, și vor fi altele, majoritatea, inutile, à la Diderot, dar nu va răspunde nimeni pentru nimic, pentru că nouă ne pasă. La fel ca pentru împrumuturile, hoțiile și cheltuielile trecute.
*
În România, niciun partid nu va arăta vreodată un interes faţă de un program, o lege, o iniţiativă care nu-i aparţin.
*
Exorcizarea acestor științifici virgini, cu studii neîncepute dar cu doctorate terminate, inițiază erupția vulcanului epistemologiei guvernamentale.
*
Ne place să ne bucurăm de beneficii instant, în prezent. Prezentul tinde să supravalorizeze lucrurile care duc la beneficii imediate. Viitorul ni se pare prea departe și credem că timpul ne va ajuta, că va lucra în favoarea noastră, că putem amâna.
Toți avem declanșatori de amânare. Nu evaluăm costurile acestor amânări sau o facem rapid și superficial. Nici nu încercăm să ne imaginăm beneficiile pe care le vom avea atunci, mai târziu, dacă luăm deciziile acum, fără să amânăm.
*
Ne trebuie un referendum urgent. Iată întrebările:
- mai avem nevoie de parlament?
Dacă nu, fiecare să-și facă propriile legi.
- mai avem nevoie de justiție?
Dacă nu, fiecare să-și facă singur dreptate.
- mai avem nevoie de un guvern?
Dacă nu, ne vom risipi în cete care își vor face propriul guvern pe tărâmul pe care-l va ocupa fiecare.
- mai avem nevoie de un stat eșuat?
Dacă ați răspuns negativ la primele 3 întrebări, ați răspuns și la ultima.
*
Urmează o înfrângere intelectuală specială.
*
România este o semijunglă cu capitala la Cotroceni. Pentru a fi o junglă completă trebuie să eliberăm toate animalele captive de la Zoo. Astfel, animalele deja exagerat de libere vor avea multe lucruri bune de învățat de la cele puse în circulație.
*
„Dacă nu reușim să inversăm tendința actuală care duce la o catastrofă în lume, vom fi condamnați”, a declarat recent secretarul general al ONU, António Guterres. Trecutul este un șir de catastrofe. Prezentul este o altă catastrofă. Continuăm? Am ajuns în anul 34 al calamității de la „revoluție” și putem număra mai departe. Până când?
*
De ce ultimii 34 de ani de viață românească au fost unic de proști? România a devenit o dublă bătaie de joc. Este ciuca bătăilor de joc externe și o bătaie de joc la adresa propriilor cetățeni. O țară deșucheată.
*
Dreptatea acestei lumi nu există și nici nu cred în dreptatea viitoarei posibile lumi.
*
Concluzie. Trebuie introdus ostracismul în prima ședință după înfințarea Adunării Națiunii în Casa Poporului.