După Generaţia 2000 vor veni cei care vor fi cei mai buni la momentul lor

[interviu cu Alex Voicescu / Herg Benet Publishers]

1. Publicaţi autori sau cărţi? După ce criterii? Dacă (şi) autori – v-aţi propus să aveţi şi scriitori „proprii”?

Orice carte este scrisă de un autor. În momentul în care semnăm un contract, inevitabil este un nume în spatele acelor hârtii, o persoană reală care devine un partener, care are o adresă poştală şi un cont bancar prin care să-i transferăm sumele care îi revin din drepturile de autor. Dar, în cele din urmă, după publicare şi atunci când sunt citite, paginile vorbesc în numele autorului iar numele acestuia se pierde complet în mijlocul a „ceea ce este scris”. Cartea devine un act de cultură şi nu omul. Doar după ce termini de citit începi să te gandesti şi la scriitor, scriitorul îşi reia statutul de intermediar între idei, senzaţii şi mintea cititorului.

Aşadar, ca editură, mai întâi citim cartea şi pe urmă numele autorului.

Scriitorii pot să devină „de-ai casei” dacă au în mod constant ceva de spus. Dar să nu fie pudibonzi în gândire. Înseamnă să le fie ruşine de ei înşişi.

2. Contactaţi voi autorii sau acceptaţi şi manuscrise propuse de necunoscuţi?

Ambele. Nu există reguli. Însă, aşa cum este şi normal, numărul de manuscrise propuse de autori şi respinse de către editură este mai mare decât atunci când noi contactam direct autorul. Aşteptăm cu nerăbdare şi apariţia meseriei de „agent literar”.

3. Ce oferiţi autorilor? Aveţi o ofertă generală sau e negociată cu fiecare scriitor în parte?

Fiecare carte este receptată diferit. Se adresează unui numar mai mare sau mai mic de persoane sau unui anumit tip de persoane dispuse să citească, deci şi tirajele, procentul din drepturile de autor şi campania de marketing vor fi diferite. În discuţiile preliminare semnării unui contract, noi expunem toate argumentele pro sau contra unor anumite varia clauze, fără să fim tirani.

4. Aveţi conexiuni în presă (nu neapărat culturală) pentru a oferi autorilor expunere în media după lansarea cărţilor lor? Le solicitaţi eforturi în acest sens sau rămâne la latitudinea lor dacă-şi sprijină ori nu cărţile?

Expunerea media se construieşte în timp, în luni de zile, la fel ca şi receptarea din partea criticilor. Aşa că, orice ajutor din partea autorilor, prietenilor acestora sau fanilor este binevenit. Însă avem propria strategie de comunicare, bazată pe situaţia concretă a fiecărui volum.

5. Aveţi încredere în concursurile literare (pentru volume tipărite) de la noi? Dacă da, trimiteţi voi cărţile sau lăsaţi la latitudinea autorilor eventuala participare? Dar către reviste şi site-uri culturale, trimiteţi voi cărţi sau lăsaţi asta în seama autorilor?

Concursurile sunt cu dus şi intors. Îi este greu unui juriu să nu ia în calcul o carte care este într-adevăr cea mai bună, pentru că pur şi simplu s-ar discredita. Nu le-ar conveni să piardă pe termen lung în favoarea unui „tun” plătit cu bani sau cu îndatorări către x şi y. Mai mult, criticii sunt şi ei oameni iar felul în care este receptată personal o operă de artă ţine de cât de mult îţi place sau nu un anumit gen de mâncare, de cum te îmbraci, ce femeie/bărbat vrei să primeşti în pat sau dacă crezi sau nu în extratereştri. Important pentru o editură este să ştie cui să trimită cartea spre recenzat sau către ce concurs. Mai contează şi contextul perioadei respective, unele cărţi sunt primite mai bine dacă oamenii sunt şi pregătiţi pentru ea, chiar şi inconştient.

Editura se ocupă de pachetele spre oamenii din „industrie”.

6. V-a fost „furat” deja de către o editură mai mare vreun autor cu care aveaţi o înţelegere preliminară?

Nu, dar e posibil să se întâmple.

7. Credeţi că se poate face profit publicând exclusiv literatură de calitate?

Da, se poate câstiga bine ca editură dacă publici traduceri, cu exclusivităţi, sau doar anumiţi autori români şi atât. Ca în orice afacere, return on investment este direct proporţional cu suma investită. Partea proastă a unei astfel de strategii este însă, dincolo de bugetul mare care trebuie alocat intiţial, şi factorul Q: flerul editorial. Trebuie să cunoşti bine piaţa căreia te adresezi.

8. Veţi scoate pe piaţă şi traduceri, respectiv cărţi comerciale gen manuale, sfaturi etc. sau preferaţi să vă limitaţi la literatura română? Dar dacă un autor român v-ar propune o carte într-o limbă străină?

Cel mai important lucru pentru o editură este numele, iar numele se compromite uşor. Te-ai mai baza pe un prieten căruia i-ai cerut ajutorul iar el ţi l-a oferit cu cea mai mare largheţe, dar nu s-a ţinut de cuvânt?

Pe de altă parte, există nume şi nume. Dacă este profitabil să scoţi manuale sau self discovery-uri, mai bine să rămâi acolo, nu amesteca cititorii, pentru că nici cei care caută cărţi comerciale nu înghit bine „prostiile” literare.

9. Care este cel mai mare tiraj în care aţi scos o carte până acum? De la câte exemplare vândute vă veţi proclama (sau consideraţi) o carte best-seller?

Best-seller înseamnă 50.000 de exemplare.

10. Aţi încercat să traduceţi cărţi din portofoliul editurii în vederea publicării lor în afara ţării sau măcar aveţi planuri în această direcţie? Dar în ceea ce priveşte eventuale ecranizări şi alte moduri de a monetiza suplimentar literatura?

Avem planuri şi pentru traduceri, şi pentru diferite monetizări. Beneficiul va fi în primul rând al autorului.

11. Cum vă descurcaţi cu distribuţia cărţilor editate? Cum ajunge cititorul la cărţile voastre? Plănuiţi şi metode alternative pentru ca volumele voastre să ajungă la cititori sau vă veţi limita la cele clasice (librării, site propriu, târguri de carte)? Vi se pare uşor sau greu să faceţi o carte cunoscută şi disponibilă în cat mai multe locuri din ţară?

Distribuţia de cărţi nu diferă mult de cea de sucuri carbogazoase. Dacă ai un produs bun, toată lumea vrea să te vândă. Dacă ai avut un istoric de vânzări bun, mai închid ochii la un suc cu gust ciudat, poate chiar amar, de dragul relaţiei. Librarii sunt comercianţi.

Concret, pentru o distribuţie foarte bună îţi trebuie cel puţin un an şi o investiţie iniţială foarte mare. Și implicare.

Există şi metodele alternative de promovare şi distribuire a unei cărţi, în afara librăriilor fizice şi virtuale. Târgurile în general nu fac profit, sunt un mecanism de marketing (de control al stocurilor şi de promovare). Librăriile online sunt în creştere ca volum de vânzări, dar cititorul de literatură, în special, este şi va fi reticent, încă are nevoie să răsfoiască cartea, să o simtă. Există o mare implicare emoţională din partea cumpărătorului de carte de calitate faţă de produsul pe care îl ia de pe raft.

12. Ce părere aveţi despre afirmaţiile unora cum că viitorul cărţilor e în format electronic? Veţi încerca să vă vindeţi direct e-book’urile sau intenţionaţi să apelaţi la firme deja specializate în domeniu, gen amazon?

Viitorul cărţilor în România nu este în format electronic atâta timp cât românii vor avea doar a zecea parte din veniturile lunare ale occidentalilor. Și nu este vorba numai de bani în sine ci şi de o altă mentalitate, cartea poate fi un leisure. O să mai dureze poate 20 de ani până vom ajunge pe aproape. În plus, românii în general nu sunt obişnuiţi cu simple idei, cu disputa de idei să le zicem „pure”. Internetul a prins cât de cât la intelectualii români doar pentru că substanţa ideilor vehiculate pe internet s-a diluat foarte mult. Ceva uşor de citit, care nu implică concentrare şi este pur divertisment de pubelă, se poate citi şi în iad, la 90 de grade.

Asta nu înseamnă că nu există excepţii, oameni care cumpără mai degrabă cărţi în format electronic, dar din motive care nu ţin nepărat de conţinutul cărţii. Ne adresăm fiecăruia, în particular. Dacă există şi numai un singur cititor care vrea e-book de la Herg Benet, îl va avea.

13. V-aţi propus să ajungeţi în curând să trăiţi doar de pe urma editurii sau aceasta preconizaţi că vă va rămâne doar ca ocupaţie secundară sau hobby? Dacă e valabilă prima variantă, cam pe când credeţi că va produce suficient ca să puteţi renunţa la alte surse de venituri?

Se poate trăi numai de pe urma unei edituri, dar nu promovând cultura. Ca să poţi trăi de pe urma unei edituri care promovează cultura trebuie să ai deja foarte mulţi bani, pe care să îi investeşti într-un boom de lansare, iar asta ar însemna deja să nu îţi mai pese de veniturile pe care le face editura. Trebuie doar să ai grijă să nu intre în faliment.

14. Numiţi o carte recent apărută pe care v-aţi dori s-o fi publicat voi.

„!nfernul” de Leonard Ancuţa. Am ajuns prea târziu în contact cu el, pentru că încă nu era înfiinţată editura.

15. Cărţile proprii ale celor din editură intenţionaţi să le scoateţi pe piaţă doar voi sau veţi sonda întâi ofertele altora şi doar în caz extrem vi le veţi edita singuri?

În principiu nu e bine să publici la editura la care lucrezi. Eşti subiectiv.

16. Planificaţi şi apariţia unor volume colective, antologii, best-of‘uri etc. sau vă rezumaţi la (re)publicarea unor volume originale?

Da, vom publica şi antologii, şi volume colective, şi colecţii de autor, şi reeditări (proprii sau preluate). „Cartea” în sine nu se rezumă doar la cuvinte în propoziţii, propoziţii în fraze şi fraze în paragrafe. Sau la un anumit gen literar. Avem şi surprize.

17. Grafica volumelor voastre este realizată intern sau colaboraţi cu specialişti în domeniu? Cât de important consideraţi că este aspectul coperţii pentru o carte?

Avem şi specialişti interni şi colaboratori. Design-ul este amabalajul şi o mare parte din reclamă, în acelaşi timp. Este important. O copertă trebuie să incite cititorul, să îi spună o poveste. Dacă o copertă „urâtă” ar spune cel mai bine povestea, acea coperta este cea mai potrivită. Totuşi, ceva plăcut ochiului este mai uşor de ţinut în bilbiotecă.

18. V-aţi implica(t) în acţiuni umanitar-culturale, cum ar fi oferirea gratuită a unor cărţi scoase de voi unor biblioteci, şcoli, case de copii etc., eventual ca premii?

Da, şi vor fi din ce în ce mai multe.

19. Preferaţi să trataţi direct cu autorii sau aţi considera binevenită apariţia agenţilor literari şi pe la noi?

Un agent literar înseamnă un profesionist, un prim editor al cărţii, un prieten al scriitorului şi un apropiat al câştigului financiar. Ultima constantă îndepărtează pe oricine de la o astfel de meserie.

20. Luaţi în calcul să păstraţi un autor, care v-a plăcut sau a avut succes, pentru a-i publica opera completă? Aveţi deja autori cu asemenea potenţial?

Mulţi dintre autorii publicaţi la noi sunt autori tineri, care au puţine cărţi. Potenţialul există, la fel ca şi bunăvoinţa din partea editurii. Revin cu raspunsul peste 10 ani.

21. Planificaţi lecturi publice ale autorilor voştri? Le veţi organiza singuri, eventual cu ajutorul autorilor, sau căutaţi colaborări în cadrul instituţiilor culturale locale, regionale sau naţionale?

Orice expunere înseamnă mai mulţi oameni care ştiu despre carte şi au ocazia să o evalueze.

22. De ce aţi înfiinţat editura?

Pentru că se putea. Aşa cum nu se poate deocamdată să înfiinţăm un campus universitar de nivelul celui din Oxford. În România este nevoie de lucruri pe bune, cultura este subnutrită.

23. Ce urmează după Generaţia 2000?

Urmează foarte mulţi cititori, critici şi lideri intelectuali care vor muri cu impresia că Eminescu este cel mai mare poet naţional. Eminescu era cel mai bun la vremea lui, pentru că alţii nu existau. Era nevoie de un Eminescu la sfârşitul secolului 19, de un Stănescu la sfârşitul secolului 20.

După Generaţia 2000 vor veni cei care vor fi cei mai buni la momentul lor. Poate vor rămâne sau poate nu, peste încă 50 de ani, dar este nevoie de vocea lor.

Criterii de încadrare a nevoilor? Consumatorii de cultură speră să fie provocaţi, intrigaţi, neplictisiţi, pasionaţi. Vor avea nevoie de amante culturale. Toţi scriitorii care acum sunt consideraţi „mari” vor fi doar la nivelul unei neveste, este baza de la care porneşti să citeşti, la care te întorci cu plăcere, dar nu cea la care visezi. Foarte greu de satisfăcut cititorii ăştia… Aici este şi miza, may the best win! Vor fi foarte foarte multe cărţi în următorii 10 ani, foarte mulţi scriitori români, cumva asemănător cu numărul miliardic de site-uri din Internet, iar cititorul va tăia în stânga şi în dreapta cu nepăsare faţă de bietul suflet al scriitorului de bună credinţă.

Strict aplicat la literatură, vom intra în era cărţilor scrise cu o mentalitate 3D, care îţi intră în cap şi pe care le înjuri sau le adori, dar faţă de care nu poţi să rămâi indiferent.

24. Cine e Herg Benet?

Este o editură şi un promoter cultural. Deocamdată un mulaj din spumă minerală peste care trebuie să se aşeze praful de piatră care imprimă durabilitatea unei statui.

#

cărţile editate până acum de Herg Benet Publishers:

× Sorin-Mihai Grad – SUROGAT [poerezii], poezie, 2010
× Cristina Nemerovschi – Sânge satanic, roman, 2010
× Patrick Călinescu – O carte mai puțin în capul meu, proză scurtă, 2010
× Igor Ursenco – EgoBestiar: alte eseuri trans-culturale, eseuri, 2011

în curând:
× Ștefan Bolea – Gothic, poezie
× Mareș Lucian – Jurnalui Răului, roman
× Stancu Marius-Iulian – întoarcerea în pivniță, poezie
× Răzvan T. Coloja – Recolta roșie, roman
× Leonard Ancuța – Iubirea e amintirea unui viol, poezie
× Igor Ursenco – S.T.E.P., proză