Nu văd nici un motiv să nu scot şi următoarele 10 cărţi la CDPL

[interviu cu Mihnea Blidariu, autorul romanului Playlist pentru sfârşitul lumii, Casa de Pariuri Literare, 2010]

1. Ai mai publicat cărţi şi la alte edituri? Dacă da, ce n-a mers bine şi te-a determinat să cauţi o alta?

Da, am mai publicat cărţi, însă fără editură. Şi a mers chiar foarte bine, le-am vândut pe toate la concerte!…Am decis să public această a treia carte la o editură pentru că mi s-a părut interesantă oferta CDPL şi pentru că este o editură nouă, underground.

2. Cum ai ajuns să publici la CDPL? Ai fost abordat de cei de la editură sau le-ai propus tu manuscrisul?

Nici una, nici alta. Mihai Vakulovski le-a propus să mă publice, şi mie să public la ei. Deci el este naşul, cum ar veni… sau peţitorul. Sau mintea din spatele afacerii. Oricum, e un tip extraordinar…

3. Eşti mulţumit de cum ţi-a tratat editura cartea (redactare, tehnoredactare, corectură, copertă, calitate hârtie şi tipar etc.) şi de cum arată aceasta?

Da, întru totul mulţumit, mai ales că editura a mers pe ideile mele in ceea pe priveşte coperta.

4. Următoarea carte o vei oferi direct editurii CDPL sau vei decide după ce o vei scrie? Te-ai gândit cumva la o colaborare permanentă cu această editură? Cum ai răspunde dacă ei ţi-ar propune aşa ceva?

Păi să vedem cum funcţionează relaţia în continuare. Dar, din punctul meu de vedere, acum, nu văd nici un motiv să nu scot şi următoarele 10 cărţi la CDPL.

[Mihnea Blidariu © CDPL]

5. Eşti dispus să participi/colaborezi la activităţile promoţionale organizate de editură pentru a-ţi populariza cartea (lansări, autografe, interviuri, lecturi, apariţii la radio/tv etc.)? Ai organiza(t) astfel de activităţi şi pe cont propriu sau te-ai limitat doar la cele oferite de editură?

Am participat deja cu o lansare la Târgul Gaudeamus, la standul editurii. Ei mi-au organizat mare parte a activităţilor legate de promovarea cărţii – interviuri, lecturi publice – însă, spre deosebire de alţi scriitori, eu dispun şi de o altă reţea de promovare, cea din lumea muzicală. Şi nu am ezitat să mă folosesc de ea. Acesta a fost, să zicem, aportul meu la promovarea cărţii.

6. Crezi în corectitudinea concursurilor literare? Ți-ai trimis singur undeva cartea sau ai lăsat asta doar în sarcina editurii?

Nu cred în concursuri în arta de orice fel. Am evitat întotdeauna să particip la concursuri, când a fost vorba de muzica mea, voi face acelaşi lucru şi în ceea ce priveşte literatura mea.

7. Aceleaşi întrebări, dar referitoare la criticii literari. Cât de mult contează pentru tine ce se scrie în presa culturală despre cartea ta? Ce e mai important pentru tine, să ţi se vândă cărţile sau să fie bine receptate de critică?

În primul rând, comunismul a distrus critica literară. Din comunism, mulţi scriitori au rămas cu meteahna asta, că dacă cineva îi critică, sigur are vreun dinte împotriva lor, vreo invidie, ceva. Asta în ceea ce îi priveşte pe scriitorii mai vârstnici, deşi nici opteziciştii sau nouăzeciştii nu par a fi scutiţi de asemenea apucături. În rest, mă bucur să citesc cronici despre cartea mea, fie ele negative sau pozitive, pentru că sunt un scriitor la început de drum şi orice critici pertinente mă ajută. La fel ca şi în muzică, mă interesează să fiu eu mulţumit de ce fac şi să reuşesc să comunic şi să mă comunic într-o manieră care să îmi aducă împlinirea sufletească. Restul, critici, popularitate, faimă, bani şi ce-o mai fi, vin şi pleacă. Eu sunt interesat de statornicia unui suflet fericit.