libris.ro

Mi se pare nefiresc să se afle rezultatele unor competiţii înainte de finalizarea propriu-zisă a acestora

[interviu cu Eva Precub, autoarea volumului de versuri aici nu mai locuieşte nimeni, Casa de Pariuri Literare, 2010]

1. Ai mai publicat cărți și la alte edituri? Dacă da, ce n-a mers bine și te-a determinat să cauți o alta?

aici nu mai locuieşte nimeni este debutul meu literar. Nu am avut niciun moment dorinţa de a căuta o altă editură decât Casa de Pariuri Literare, odată ce am găsit-o şi a fost posibilă publicarea volumului meu.

2. Cum ai ajuns să publici la CDPL? Ai fost abordat de cei de la editură sau le-ai propus tu manuscrisul?

Posibilitatea apariţiei volumului aici nu mai locuieşte nimeni a venit pe neaşteptate, datorită unui concurs literar unde cineva cu bunăvoinţă a găsit ceva deosebit în versurile mele, şi le-a propus celor de la editură spre publicare. Cu puţin noroc, dumnealor au acceptat, şi astfel aici nu mai locuieşte nimeni a luat calea tiparului şi a văzut lumina zilei în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi.

3. Ești mulțumită de cum ți-a tratat editura cartea (redactare, tehnoredactare, corectură, copertă, calitate hârtie și tipar etc.) și de cum arată aceasta?

Procesul apariţiei volumului a fost mai simplu decât mă aşteptam. Tot ce a trebuit să fac a fost să am manuscrisul, şi restul a venit de la sine. Coperta a fost realizată de un prieten drag de profesie fotograf, iar la celelalte detalii, dacă am avut nevoie de ajutor, l-am primit imediat de la editori. Iar produsul finit nu a fost mai prejos de aşteptările mele, dimpotrivă: după cum află din ce în ce mai mulţi cititori, calitatea cărţilor CDPL este deosebită, de la hârtie până la ce a fost imprimat pe aceasta, iar preţul foarte convenabil îngăduie tot mai multor cititori să îşi permită să cumpere volume, acesta fiind şi scopul editurii, în cele din urmă.

4. Următoarea carte o vei oferi direct editurii CDPL sau vei decide după ce o vei scrie? Te-ai gândit cumva la o colaborare permanentă cu această editură? Cum ai răspunde dacă ei ți-ar propune așa ceva?

M-am gândit, desigur, la o colaborare pe termen lung cu CDPL, în primul rând pentru calitatea serviciilor, în al doilea rând pentru încrederea pe care o am în această editură. Dacă aş primi o asemenea propunere, aş accepta fără ezitare, şi chiar mi-am propus ca următorul volum să-l propun spre publicare tot editurii Casa de Pariuri Literare.

5. Ești dispusă să participi/colaborezi la activitățile promoționale organizate de editură pentru a-ți populariza cartea (lansări, autografe, interviuri, lecturi, apariții la radio/tv etc.)? Ai organiza(t) astfel de activități și pe cont propriu sau te-ai limitat doar la cele oferite de editură?

Lansarea oficială a volumului aici nu mai locuieşte nimeni a avut loc pe 19 noiembrie 2010, la târgul Gaudeamus, şi am considerat-o suficientă. Nu am participat la alte activităţi promoţionale, considerând că persoanele doritoare de a cumpăra cartea nu vor fi în mod semnificativ influenţate de asemenea încercări de promovare. Nu contest scopurile acestora, dar eu prefer să las lucrurile să se întâmple de la sine.

6. Crezi în corectitudinea concursurilor literare? Ți-ai trimis singură undeva cartea sau ai lăsat asta doar în sarcina editurii?

Editura s-a ocupat de trimiterea volumului la unele concursuri literare, însă trebuie să recunosc, nu cred decât în mică măsură în corectitudinea acestora. Mi se pare nefiresc să se afle rezultatele unor competiţii înainte de finalizarea propriu-zisă a unui concurs, cum s-a întâmplat deseori în România.

7. Aceleași întrebări, dar referitoare la criticii literari. Cât de mult contează pentru tine ce se scrie în presa culturală despre cartea ta? Ce e mai important pentru tine, să ți se vândă cărțile sau să fie bine receptate de critică?

Desigur că părerile celor care îţi citesc scrierile îşi lasă amprenta asupra modului în care cartea va fi percepută, în special dacă este vorba de critici avizaţi, dar consider că este important să nu-şi lase amprenta asupra modului în care autorul îşi priveşte creaţia. Pentru mine contează modul în care persoanele care cunosc în profunzime semnificaţia volumului îl percep, şi ce poate răzbate din carte spre mintea cititorilor necunoscuţi, mai mult decât vânzările. Este şi acesta un element important din publicarea unei cărţi, însă nu unul esenţial.


[Eva Precub © CDPL]

bonus

Eva Precub în dialog cu George Chiriac

Eva Precub a debutat în 2010 la Casa de pariuri literare cu volumul de versuri aici nu mai locuieşte nimeni.

George Chiriac: Volumul aici nu mai locuieşte nimeni a fost lansat la Tîrgul Internaţional de carte Gaudeamus în 2010. Fiind vorba de debut, cred că ai avut emoţii. Cum a fost?

Emoţii au fost, desigur, dar le-am suportat cu stoicism. Spaţiul era plin de oameni iubitori de literatură, se auzeau lansări de carte pretutindeni, iar acest lucru m-a încurajat. A fost o experienţă plăcută şi destul de rapidă, după care am fost recompensată cu o discuţie telefonică cu draga noastră fetiţă cu o mie de riduri, Nora Iuga. Emoţiile m-au urmat şi aici, fireşte, iar dumneaei şi-a dat seama imediat.

George Chiriac: Povesteşte-ne puţin despre copertă. Nu a abordat nimeni partea pornografică? Cred că ai avut un oarecare curaj când ai ales fotografia.

La copertă, m-am lăsat cu încredere pe mâna unui drag prieten fotograf, care realizează unele dintre cele mai frumoase şi răvăşitoare lucrări fotografice pe care le-am văzut, Roni Pintilie, care foloseşte pseudonimul artistic Nihil Septimus. Mă cunoaşte poate cel mai bine dintre toţi oamenii din jur, şi acesta a fost motivul pentru care nu i-a fost deloc greu să creeze coperta volumului meu, deşi nu cunoştea dinainte decât câteva poeme. Rezultatul a fost minunat, lucru care nu m-a surprins deloc. În legătură cu aşa-zisa parte pornografică pot spune că nu este vorba de pornografie, deloc. Desigur, am primit întrebări cum ar fi ,,sunt ai tăi?’’, iar răspunsul este nu, sunt ai unei domnişoare ce i-a servit drept model fotografului. Nu este nimic mai mult decât pieptul unei femei, cu un simbolic spaţiu gol suprapus acestuia.

George Chiriac: Ce te-a inspirat? Sunt poeme scrise la masa din bucătărie, în tramvai sau pur şi simplu ai scris unde ai apucat? Crezi că locul în care scrii are vreo importanţă?

Locul unde scrii are atâta importanţă precum bucata de hârtie pe care scrii. Nulă. M-au inspirat realitatea mea, detaliile pe care le observ, sunetele pe care le aud, visele pe care le am, durerile mele şi arta din jur. Unele poeme pot arăta ca ieşite din capul unui copil autist, altele ca fiind realitatea unei femei normale. Mă inspiră tot ce e în jur, şi în momentul în care vreau să imortalizez un detaliu, o fac pe loc, fie pe hârtie, în calculator, cu pixul pe o cutie de gumă de mestecat sau în telefonul mobil.

George Chiriac: Cum ai ales titlul volumului? Au mai fost şi ale variante de titlu?

aici nu mai locuieşte nimeni este titlul unui poem vechi al meu, pe care am ales să nu-l înclud în carte. De îndată ce am ales poemele ce urmau să apară în primul meu volum, mi-am dat seama că acesta va fi titlul, pentru că reuşeşte să cuprindă esenţa cărţii: este despre o fiinţă golită de seninătate şi de posibilităţi, din cauza unor evenimente lumeşti nefericite. Înăuntrul unei asemenea persoane arată întocmai ca un spaţiu gol, nelocuit, cel mult bântuit.

George Chiriac: Cartea este fragmentată în mici capitole, având o structură ascendentă. Ce îmi poţi spune despre zilele de terapie intensivă din finalul volumului?

Cartea propune cinci fragmente, fiecare cu demonii proprii şi cu propriile posibilităţi de exorcizare, după cum spuneai în prefaţă, pornind de la sentimentele naive ale unei adolescente, apoi mergând cu toată forţa până în dramele emoţionale ale unei femei desăvârşite, ajungând în cele din urmă la cele şapte zile de ardere, de terapie. Este, în fond, dorinţa unei vindecări, dar un fals rezultat de terapie, pentru că va trebui să se meargă mai departe de volumul acesta spre o vindecare completă. Terapia este o dorinţă care se prăbuşeşte în cele din urmă în versurile finale ale volumului, care nu oferă vindecarea aşteptată: am mereu/ dreptate dar ţin un secret/ nimic nu mă face să simt/ viaţa. Ultimul poem al volumului aici nu mai locuieşte nimeni nu este ultimul poem. Este poemul care oferă continuitatea încercărilor de exorcizare a demonilor personali care nu se opresc odată cu închiderea cărţii.

George Chiriac: După cum ţi-am precizat şi în prefaţa volumului, simt o legătură între lumea ta şi nebunia din lumea lui Tim Burton. Ce crezi că vă apropie?

Legătura pe care ai văzut-o între poemele mele şi lumea burtoniană nu este atât de puternică precum s-ar crede, dar există. Iubesc arta lui Burton, şi personajele noastre se aseamănă prin detaliile personalităţilor lor sfâşietoare şi întunecate, prin existenţa lumii moarte care este la fel de reală ca lumea vie, prin alte elemente ce induc o stare claustrantă, incomodă. Însă marea diferenţă este că personajele volumului aici nu mai locuieşte nimeni sunt clar decupate din realitatea imediată mie, iar cele burtoniene sunt creaţii fantastice cărora regizorul le împrumută fragmente din personalitatea proprie.

George Chiriac: Am vizionat de curând pe pagina cdpl.ro primul tău videopoem numit Beţie. Hai să-l luăm pas cu pas, să-i facem un “behind the scenes”.

Nu ar fi multe de povestit în legătură cu facerea videopoemului: un voice-recorder şi un aparat foto-video, un machiaj de mim, care, evident, nu scoate un cuvânt, o piesă a grozavei şi promiţătoarei trupe clujene Fluturi pe Asfalt pe fundal, care au întregit poemul aproape şoptit, toate acestea suprapuse, şi videopoemul Beţie a fost gata.

George Chiriac: Ce aşteptări ai de la această carte?

Aşteptările pe care le aveam de la această carte mi-au fost întrecute. Îmi doream să îngrop într-o cutie o porţie de lucruri care mă chinuiau şi s-o închid, şi am reuşit. Îmi doream să explic nişte lucruri personale celor care ar fi avut nevoie de o explicaţie, şi am reuşit. Îmi doream să provoc persoane necunoscute la unele sentimente de care au uitat, şi am reuşit. Mai multe vom descoperi cu timpul.

George Chiriac: Locuieşti în Cluj. Cînd va fi la tine “acasă” o lansare a volumului aici nu mai locuieşte nimeni?

Mi-a fost propusă o lansare a aici nu mai locuieşte nimeni în ianuarie în Cluj, însă nu sunt sigură că mi-o doresc. Consider că cea de la Gaudeamus a fost suficientă.

George Chiriac: Ce planuri de viitor ai? Te gîndeşti la un nou volum sau laşi lucrurile să se mai decanteze?

Viitorul se întâmplă deja, am lucrat destul de productiv la un nou volum, printre poemele căruia se numără şi Beţie. În curând va fi terminat, şi îl voi propune spre publicare.

libris.ro

1 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro EgoPHobia #29-30

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *