Important este însă ca promovarea să fie dublată de calitatea literară

[interviu cu Marius-Iulian Stancu, autorul volumului de versuri întoarcerea în pivniţă, Herg Benet Publishers, 2011]

1. Ai mai publicat cărți și la alte edituri? Dacă da, ce n-a mers bine și te-a determinat să cauți o alta?

Nu am mai publicat.

2. Cum ai ajuns să publici la HBP? Ai fost abordat de cei de la editură sau le-ai propus tu manuscrisul?

Le-am propus eu manuscrisul.

3. Ești mulțumit de cum ți-a tratat editura cartea (redactare, tehnoredactare, corectură, copertă, calitate hârtie și tipar etc.) și de cum arată aceasta?

Sunt mulţumit de promptitudinea cu care au răspuns după ce le-am trimis manuscrisul. Sunt edituri (reprezentanţii unora chiar ţin discursuri despre o minima-moralia literară) care, deşi au promis un răspuns, nu s-au ţinut de cuvânt. Bineînţeles, majoritatea nici nu catadicsesc să-ţi răspundă. Am citit romanul Cristinei Nemerovschi, Sânge satanic, apărut recent la Herg Benet, şi sunt foarte mulţumit de calitatea produsului final.

[Marius-Iulian Stancu]

4. Următoarea carte o vei oferi direct editurii HBP sau vei decide după ce o vei scrie? Te-ai gândit cumva la o colaborare permanentă cu această editură? Cum ai răspunde dacă ei ți-ar propune așa ceva?

Sunt sportivi care trec de la o echipă la alta, în căutarea progresului (profesional & financiar), şi sportivi (foarte rari ce-i drept) ce se dedică toată cariera unei singure echipe. Dar asta cred că e valabil pentru fiecare profesie în ziua de azi (cei care scriu [mă feresc de marele cuvânt „scriitor”] nu fac nici ei excepţie). Timpul va decide ce fel de „sportiv” sunt eu. Totul plecând de la premisa că voi mai publica (nu fac parte din categoria grafomanilor).

5. Ești dispus să participi/colaborezi la activitățile promoționale organizate de editură pentru a-ți populariza cartea (lansări, autografe, interviuri, lecturi, apariții la radio/tv etc.)? Ai organiza(t) astfel de activități și pe cont propriu sau te-ai limitat doar la cele oferite de editură?

Promovarea are partea ei importantă în receptarea/ vânzarea unei cărţi. Trebuie să dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Important este să fie găsite mijloacele potrivite de promovare (nu văd, de exemplu, rolul unei lansări la care intuieşti că nu vor participa decât rudele de gradul I). Şi mai important este însă ca promovarea să fie dublată de calitatea literară. Poţi păcăli la început potenţialul cititor printr-o promovare agresivă/ bombastică. Am cumpărat şi eu un volum de curând numai pentru promovare. Faza nasoală pentru autorul în cauză e ca m-a pierdut ca cititor (definitiv poate) pentru volumele viitoare.

6. Crezi în corectitudinea concursurilor literare? Ți-ai trimis singur undeva cartea sau ai lăsat asta doar în sarcina editurii?

Am participat la un singur concurs de debut. Pot spune cu mâna pe inima acum (deşi am trecut la început prin faza de revoltă) că, în „starea” în care era manuscrisul pe vremea aia, nu meritam să îl câştig. Sunt foarte puţine concursurile care să însemne cu adevărat ceva în peisajul literar mioritic (despre componenta materială nici nu mai vorbesc).

7. Aceleași întrebări, dar referitoare la criticii literari. Cât de mult contează pentru tine ce se scrie în presa culturală despre cartea ta? Ce e mai important pentru tine, să ți se vândă cărțile sau să fie bine receptate de critică?

Critica literară are partea ei importantă în promovarea unei cărţi (sunt cititori care nu cumpără un volum dacă criticul X/ Y nu-şi dă girul). Nu-mi plac criticii „de curte” (iar la noi o mare parte din critică e ocupată cu tipul acesta de promovare). Valoarea criticii literare este dată (cel puţin aşa cred eu că ar trebui) strict de înlesnirea întâlnirii scriitor-cititor pe care o face posibilă.