libris.ro

Boala

de Mihai Batea [România]
for the English version click here

 

Băiatul se smiorcăie. Nu-i este foame, nu-i place, n-are chef de mâncare. Gheorghe Dincoteț se enervează, strigă la el. „Nu fi mofturos, bagă-n tine și treci la culcare!“ Mama lasă tricotatul, pune mâna pe fruntea copilului. „Are febră.“ Bărbatului îi trec nervii, lipește și el palma de fruntea micuțului. „Nu-i cine știe ce!“ Se face un ceai, se găsește o aspirină. Ruptă-n două se dă bolnavului care o sfarmă între dinți. Nu știe încă să-nghită medicamente. Cu tot cu ursuleț este dus în patul lui. Tatăl spune repede o poveste scurtă. N-are timp de una lungă, pe programul doi e meci de fotbal.
Fazele sunt palpitante, Dincoteț trăiește din plin. Lovește cu pumnul drept în cealaltă palmă. Asta deranjează soția care se ridică și merge la toaletă, blestemă toți fotbaliștii. Chiar acum va fi executată o lovitură de pedeapsă. Nevasta se întoarce, agitată. „Ăla mic arde de tot!“ El nu zice nimic, s-a intrat în prelungiri. Ea se enervează. „Tu n-auzi?“ Ba da, a auzit, se ridică, merge în cealaltă cameră și se convinge. Soții țin sfat și hotărăsc să culce copilul cu ei în pat. Mama a pregătit o batistă udă, tatăl caută termometrul prin sertare. Își aduce aminte că l-a împrumutat, începe să-njure. Mai are unul, lung de jumătate de metru, pentru laboratoare
Indicația arată 41 de grade, nici unul nu vrea să creadă. El găsește o explicație. „E termometru tehnic, are eroare de plus minus cinci la sută. Uite, scrie pe el!“ Mama nu-i mai liniștită, copilul gâfâie, inima-i bate repede, părul i-e ud. Televizorul vorbește singur.
„Să chemăm un medic“, spune ea. Dincoteț are deja agenda în mână. „O să-l sun pe Țiți, mi-a spus că la orice oră din zi sau din noapte!“ Nevasta caută în portofel. Bărbatul îi spune să lase naibii banii! „Nu-i dau nimic, o să scriu despre el. Cu reclama asta o să câștige mai mult! El știe asta și nici nu va cere…“
Doctorul cu cabinet particular nu răspunde la telefon. Ei nu știu ce să facă. Copilul este dezbrăcat, geamurile deschise, să intre gerul și aerul curat, corpul bolnavului este fricționat cu spirt. Tatăl îi mângâie fruntea. „Dragul meu ce-o fi cu tine!?“ Micuțul mișcă ochii, dintr-o parte în cealaltă. Mama vorbește la telefon. „Alo, salvarea?“ Femeia scoate haine, întâi se-mbracă ei, apoi băiatul. Este ținut în brațe, la fereastră, i se arată zăpada înghețată. I se povestește despre sanie, cum o să-l tragă tata, tot în fugă…
Este ora trei. Copilului i se dau alte haine. Cele transpirate sunt aruncate pe jos. În forfotă sunt călcate în picioare. Se aude soneria, a venit mașina. Gheorghe crede că se face mai întâi un consult, nu este așa. Femeia în alb vorbește încet, e obosită. „Să mergem!“
Dacia ambulanță miroase a tutun ars, șoferul ascultă muzică simfonică. Asistenta se zburlește la el, să schimbe postul. Apoi, către Doamna Dincoteț: „Lasă madam, nu te mai văicări pentru o gripă, n-o să moară!“ Cel de la volan se rățoiește și el. „Dar muzica asta îți place?“ La o curbă, de pe bord îi alunecă pachetul cu țigări. Întinde mâna, le ia și-și mai aprinde una.
La camera de gardă nu e nimeni. Mama găsește o asistentă și aceasta merge după doctoriță. „E plecată puțin prin saloane!“ Doamna de servici vine după câteva minute. Flutură degetele pentru a i se usca oja. Gheorghe rămâne afară și se ceartă cu o infirmieră. Aceasta i-a spus să fumeze la WC, dacă nu se poate abține. „În spital e interzis dohana!“
Soția iese, spune bărbatului că trebuie venit la un consult, după ora nouă, la policlinică. „Să mergem la farmacie!“ El se străduie să nu alunece, are copilul în brațe. Tramvaiele încep să circule. Sunt nervoși amândoi. „În camera de gardă mi-a spus că nu e gripă. Să fiu liniștită! Salvarea se cheamă atunci când bolnavul nu poate fi transportat.“ Femeii îi tremură glasul. Nu lipsește mult pentru a plânge.
La cabinet așteaptă mulți părinți, cu odraslele de mână sau ținute pe genunchi. Medicul, un tânăr simpatic și drăguț, a poftit-o prima pe nevasta lui Gheorghe. Impresionat de bujorii din obrazul copilului. A terminat repede. Mămica a ieșit cu o rețetă în mână. Ultimii bani au fost cheltuiți pe taximetru.
Acasă a început cearta. „Cum adică? Nu ți-a spus ce boală are!? Nu pricep…“ Ea ripostează. „De ce n-ai intrat și tu? Să auzi cu urechile tale: asta-i pentru tuse, asta pentru febră, asta pentru gât… Așa faci tot timpul, numai gura e de tine!“ Dincoteț telefonează la Țiți. Acesta vine în zece minute, își cere scuze pentru astă noapte, a mai fost la câțiva copii. „Stai feciorașule, să vadă nenea ce te doare!“ Particularul spune sec: pneumonie!. Despre plată nu se discută, nu vrea doctorul.
După ce pleacă Țiți, discuțiile reîncep. „Ce-ți veni să chemi salvarea!? Puțină răbdare trebuia, m-aș fi dus după el acasă, doar mi-e amic!“ „Dar tu!? De ce nu scrii ce pățesc cei bolnavi? Ești un bleg!“ „Zău? Ai impresia că sunt așa de mulți medici? Tot la ei ajungi, proasto!“ Auzind ocara, soția lui Gheorghe pune mâna pe o scrumieră și aruncă după bărbat. El se ferește, cristalul se sparge de perete. Femeia plânge, o primise de la mama ei. Dincoteț renunță la dispută și pleacă din casă, merge să împrumute niște bani. Ea adună cioburile.

libris.ro

3 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro The disease

  2. Pingback: A apărut EgoPHobia #32 (cu un concurs!) « Noaptea Instinctelor

  3. Pingback: (Oliviu Craznic) Semnal: EgoPHobia nr. 32 « Oliviu Craznic's gothic novel

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *