Vremuri

de Sorin-Mihai Grad

Au trecut mai mult de doi ani de când am dedicat secțiunea „invitat” a e-revistei noastre unui proaspăt debutant. Acum o facem iar, fără să fi avut intenția să reînnodăm firul. Ne-a convins cartea cu care Aleksandar Stoicovici s-a aruncat în literatura română și abia apoi ne-am dat seama că n-am mai invitat de ceva vreme debutanți în EgoPHobia. Pe vremuri ni se întâmpla mult mai des să oferim locul de onoare al numerelor e-revistei noastre unor scriitori cu câte o singură carte în palmares în momentul respectiv.
 
Pe vremuri… Mai nou mă surprind că folosesc destul de des această expresie. Unora li se pare că exagerez. Cât și ce am trăit ca să-mi permit să compar prezentul cu alte vremuri? Pe de altă parte nici eticheta de tânăr scriitor nu mi se mai potrivește acum când oameni născuți în preajma revoluției, precum invitatul nostru din acest număr, sau chiar după ea scriu cărți care merită citite.
 
Se pare că am ajuns la o vârstă ingrată, ca toate vârstele de fapt, când peisajele nu se mai potrivesc cu ce credeam că știu despre ele. Undeva pe drum cititul a devenit dușmanul scrisului și invers. Pe vremuri puteam scrie sau citi ce și când voiam. Cândva a trebuit să încep să aleg între aceste activități. Iar acum sunt nevoit să fiu din ce în ce mai selectiv în ambele direcții. Dar chiar și în această situație, cu care nu am cum fi singurul care se confruntă, consider aceste câteva minute în care vă recomand să nu ratați volumul Vineri al invitatului nostru din acest număr o bună investiție.