Dacă vacile ar zbura, ar ploua cu lapte

de Adrian Ioniţă [USA]

for the English version please click here

L-am văzut într-un show la Chicago Art Expo.

Purta o pelerină australiană apretată puternic cu amidon şi o pălărie cu boruri întinse ca nişte aripi de vultur. S-a oprit în faţa mea şi mi-a spus, de parcă ne-am fi cunoscut de-o viaţă:

“Nu ştiu decât să mă mulgă”

.

“That’s right, ” i-am răspuns  ca şi cum   aş şti despre ce vorbeşte.

“Vorbesc serios, este adevărat; trăim într-o lume în care toţi consumă şi nimeni nu produce; cum îţi explici acest paradox?” răspunse el.

Greu de răspuns, până una alta, nu am putea consuma dacă nu s-ar produce. Şi totuşi observaţia conţine o fărâmă de adevăr pentru că obişnuim să ne vedem doar atunci când consumăm, mai puţin când producem. De parcă a produce este o ruşine, o degradare secretă ce trebuie ţinută în umbră.

“Nici chiar aşa, ” zise, ghicindu-mi gândurile.

“Şi am să-ţi spun de ce. Vezi tabloul acesta?” mi-a spus, scoţând de sub pelerină un carton pe care erau lipite capace de bere. “Am dat 250.000.00 de dolari pe el. De ce, ai să mă întrebi? Pentru ca să produc ceva.”

.

“That’s right, ” am zis din nou si m-am îndepărtat în mulţime. După un timp l-am reîntâlnit aproape de ieşire. Mi-a simţit privirile şi mi-a făcut un semn cu degetele că a mai cumpărat un tablou. În timp ce se îndepărta, ca să confirme acest lucru, a scos de sub pelerină două cartoane pe care sclipeau capace de bere, şi le-a ridicat deasupra capului de parcă erau Tablele Legii. Pe spatele pelerinei sale era pictat un uger roz bonbon, sub care scria “milk me”

***