Toulouse

(egoZaur)

de Sorin-Mihai Grad

 

 

Do you like Toulouse-Lautrec? No, I don’t like to lose anything. Unul dintre bancurile care încă mă amuză, la atâția ani după ce l-am auzit prima oară. Dovada că nu suntem singurii care fac haz de necaz. Unii dintre noi câștigă mai mult, alții mai puțin, unii mai des, alții mai rar, poate niciodată dacă e să-i crezi, însă când e vorba de pierdut nu scapă nimeni. Și avem destule de pierdut, vieți, capete, timp, oameni, organe, simțuri, capacități, obiecte, încredere, animale, poziții, statute, idei, oportunități,…

 

Mult timp trăim cu iluzia că mai putem recupera destul din ce am pierdut, un examen se poate da iar, o iubită poate fi recucerită ori înlocuită, un câine sau un inel poate fi găsit, pentru miopie, hipoacuzie și alte probleme fizice există soluții rezonabile,…, însă pe undeva dăm de un moment când trebuie să acceptăm o pierdere ca să mai putem înainta. Alegerea unei cariere, între două oferte, între două posibilități, între pilula roșie și cea albastră. Alegi și mergi mai departe, pierzând un posibil viitor despre care probabil nu vei mai ști nimic, niciodată.

 

Am citit despre scriitori care își pun toate ideile mici la dispoziția uneia mari pe care o ajută astfel să se materializeze într-o carte. Când aceasta e gata iau totul de la zero. Așteaptă din nou o idee mare și apoi brodează în jurul ei, fără a pune ceva deoparte. Alții își notează toate ideile și aleg câteva pentru o nouă carte, lăsându-le pe celelalte să aștepte un viitor proiect, de obicei îndepărtat, sau uitarea. Cam așa sunt și eu. Mă lupt cu mine ca să încep o nouă carte, conștient că-mi va fi imposibil să mă ocup cum mi-aș dori de toate proiectele pe care mi le-am schițat. Până la urmă voi alege una dintre idei și o să încep s-o dezvolt. Dar când mă voi decide cui îi voi dedica o parte din timpul meu liber în viitorul apropiat, va trebui să renunț la două-trei posibile cărți pe care cred că le-aș fi scris și citit cu plăcere. Pare o pierdere insignifiantă în comparație cu a cuiva drag, a agoniselii de o viață sau chiar a unei unghii, știu.

1 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro EgoPHobia #38 – sumar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.