Mini-interviu cu Jean-Lorin Sterian

[invitat @ EgoPHobia #15]

întrebări de Sorin-Mihai Grad & Ştefan Bolea

1/ Ce-ai mai scris/publicat de când ai fost invitat în EgoPHobia?
Mi-am scris Antumele, ba chiar de două ori, pentru că manuscrisul original s-a pierdut în intunecimile unui hard crăpat. Deocamdată îl ţin într-un folder. Îl voi publica atunci cînd îi va veni vremea, probabil peste 2-3 ani. Am mai scris două piese de teatru, ceva scenarii şi versuri pentru un album de trip-hop pe care sper să-l scot cîndva…

2/ Ţi-a produs apariţia în EgoPHobia vreo neplăcere din punctul de vedere al carierei literare?
Obişnuit cu presa glossy, care bifează subiecte şi nu le adînceşte, m-a bucurat tare să simt un real interes pentru scrierile mele. Nu mă aşteptam să dau peste cineva care a citit „Clopotele bat fără noimă…“.

3/ Procentual, cam cât din timpul în care munceşti e alocat literaturii proprii şi cât “facturilor & ratelor”?
În momentul de faţă, literatura mă interesează destul de puţin. M-am convins încă o dată de acest lucru cînd, odată ajuns în Berlin, fără presiuni şi activităţi cronofage, în trei luni nu am reuşit să scriu decît un început de povestire pe care o voi termina sper în timpul şederii de patru luni. Toate energiile mele s-au dus înspre alte zone, în special teatru & performance. Privind retrospectiv, publicarea şi promovarea Postumelor a fost un proiect din zona performativă. De aproape un an de zile încerc să găsesc o modalitate de a pune în scenă un perfomance despre actul scrierii. E la fel de greu ca munca la un roman.
Ajuns într-o ţară străină, am realizat inevitabil că scrisul în limba maternă, care ar fi, să zicem, profesiunea mea de bază, nu mă ajuta la nimic. E valabil şi pentru România. Mi se pare mult mai sănătos pentru psihic să curăţ case pentru un preţ corect decît să scriu pentru niste sume ridicole în ţară. La Berlin trăiesc din nişte bani pe care-i făcusem anul trecut ca expert media într-un program Phare, un job temporar. Cam toţi cunoscuţii mei de aici şi-au găsit de lucru, eu sînt singurul dispus să joc tenis de masă la orice oră (în loc să scriu proze magnifice). Din şederea mea în Berlin voi rămîne cu multe idei, cîteva pagini şi o excelentă lovitură de rever.

4. Consideri ca existenţa ta ar fi ratată dacă nu ai reuşi să scrii o mare operă?
Vad arta ca pe un copac uriaş. Tot sar din creangă în creangă şi mă adăpostesc în multele-i scorburi. Literatura e doar una dintre scorburi. Dorm foarte liniştit fără ca o Mare Operă să-mi facă cu ochiul din raft. Marea operă e să ramîi în viaţă din punct de vedere creativ.

5/ Care e ultimul scriitor (sau ultima carte) care te-a impresionat?
Sefarad, de Alfred Molina. E romanul în care-şi dau întîlnire toate nuanţele sentimentului de neadecvare, ale ieşirii din cadrul bătut în cuie. Încerci trăirile emigrantului care nu-şi găseşte locul în noua ţară, ale tocilarului luat în rîs de băieţii din ultima bancă, ale grăsanei pe care nu o invită nimeni la dans, ale efeminatului ajuns în armată şi-ţi vine să duci mîna la piept ca să ascunzi steaua galbenă imaginară pe care Molina ţi-a cusut-o acolo în timp ce i-ai citit cartea.

1 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *