Mini-interviu cu Ştefan Manasia

[invitat @ EgoPHobia #16]

întrebări de Sorin-Mihai Grad & Ştefan Bolea

1/ Ce-ai mai scris/publicat de când ai fost invitat în EgoPHobia?
Dragi egophobbiţi, împreunarea noastră virtuală n-a dus, se pare, la nimic (ca-ntr-o poveste a lui William Gibson, asta nu duce niciodată la ceva): n-am mai scris şi n-am mai publicat vreo cărţulie de-atunci încoa’ – excludem, fireşte, Invaziile predate la C.R. mult înaintea apariţiei mele egophobe. Nu vreau să sune însă a lamento, nu: sînt fericit & mîndru că n-am mai mîzgălit ecranul şi hîrtia şi că mă cheamă manasia.

2/ Ţi-a produs apariţia în EgoPHobia vreo neplăcere din punctul de vedere al carierei literare?
Cred că nu. Dar timpul lucrează, lucrează, lucrează şi nu ştiu dacă pot fredona şi eu ca băiatu’ din celulă: „Tiiiiiiiiiime is on my side, yes it is!“

3/ Procentual, cam cât din timpul în care munceşti e alocat literaturii proprii şi cât “facturilor & ratelor”?
Ar fi o impostură să vorbesc de alterarea aptitudinilor mele literare prin muncă. Munca e pentru tractoare. „Facturi & rate“, asta sînteţi siguri că nu-i un vers din marele George Con-stanza Bacovia?

4/ Consideri că existenţa ta ar fi ratată dacă nu ai reuşi să scrii o mare operă?
E ratată din faşă.

5/ Care e ultimul scriitor (sau ultima carte) care te-a impresionat?
Sînt patru, cei pe care tocmai îi recitesc: Junger, Bolano, Crudu şi Henry Miller.