ausländer

de Ştefan Bolea

[din volumul Noaptea instinctelor, Brumar, iunie 2009]

m-au dezbrăcat până la piele
şi mi-au cercetat toate buzunarele
şi când stăteam pe coridor
îl auzeam pe unul din prieteni
cum îngăima cu voce de copil
cum răspundea la interogatoriu
cu scâncete

şi-mi tot recitam ca o mantră
o replică din nu ştiu ce film
you can’t plant cameras into my brain
nu, dar poţi să vezi foarte bine
ce e dedesubt
urmărind rictusul şi ticurile
sau tremuratul mâinii

şi, la interviu, cu o voce trunchiată
de călugăr cerşetor
răspundeam
– Baskettball? Sportler?
– Nein, ich studiere Philosophie.
– Ach, ein Philosoph.
– Noch nicht.

când am ieşit mă gândeam
ne pot acuza pe toţi? este sfârşitul unuia din noi? vor găsi stash-ul?

ne-au dat paşapoartele cu dispreţ
şi ne-au lăsat s-o ştergem
deşi nu eram tocmai clean
Rumänen…Zigeuner

poate plictiseala s-a evaporat
când o maşină cu număr de românia
trece din elveţia în germania
o maşină de ţigani este o cocină pe roţi
am sânge estic în vene
tschandala răsuflă pe sub barba nerasă

şi cumva, chiar ajuns acasă
şi cu borcanul de cafea cumpărat
după care am mers in the first place în elveţia
vama s-a prelungit până aici
s-a extins ca umbra sa infinită

şi tot universul a devenit o limită
care se strânge ca un ştreang
sau ca un straight jacket ce te consumă de viu

şi liniştea mea s-a spart
infectată de un no man’s land ameninţător

şi oriunde mă uit, barierele îmi aţintesc privirea
văd doar mănuşa vameşului
care mă manevrează cu suspiciune ca pe un obiect expirat