Leaving Craiova

[Adina Mocanu & Elena Popescu, Traian Demetrescu, introducere de Constantin M. Popa, Editura Aius, Craiova, 2008]

de Ştefan Bolea

„Familia mea încărcată de superstiţii şi de prejudecăţi zăpăcite mi-aduc greaţă … Nu le-am dat nici stimă, nici ascultare … Plec din Craiova cu ideea nestrămutată de a nu mai reveni în ea.” (Traian Demetrescu, Scrisoare către Macedonski, 5 octombrie 1885)

Cartea semnată de Adina Mocanu şi Elena Popescu îl readuce în atenţia noastră pe poetul simbolist Traian Demetrescu (1866-1896), cunoscut pentru pastelurile sale, poemele cu accent social, prietenia sa cu Macedonski şi referinţa bacoviană din „Amurg”. Lucrarea este împărţită în patru secţiuni, din care primele două sunt dedicate biografiei lui Tradem (cu un accent important pe relaţia cu Macedonski), ultimele două prezentând extrase largi din poezia sa şi referinţe critice. Pe lângă informaţiile precise, succinte şi introductive (trebuie să recunosc că ştiam next to nothing despre Tradem înaintea lecturii), cartea se prezintă ca un album, ce conţine imaginile unor persoane-cheie din biografia poetului, scrisori scanate, coperţi sau prefeţe de volume, etc. Dacă reproducerea imaginilor ar fi fost de o calitate sporită, ediţia ar fi fost o mică bijuterie. Aş vrea să spun patru cuvinte despre Tradem şi nimic mai mult. Întâi, recunosc că-i admir autonomia intelectuală. Acesta îi spune lui Macedonski, recunoscut pentru megalomania sa, că Eminescu nu este o nulitate poetică, aşa cum i-ar fi plăcut mentorului să creadă (şi evident i-ar fi plăcut să-şi zărească opinia reflectată în propriul discipol): „Dacă am pus între poeţi pe Eminescu şi Vlahuţă să nu te supere. Eminescu nu mi-e cunoscut numai din 2-3 poezii. L-am citit tot. Sincer îţi spun că am găsit multe bucăţi filozofice şi multe altele de inimă. Aci însă îl judec ca poet, şi nicidecum ca om.” (45) Îmi place, în al doilea rând, reflecţia poetului craiovean despre (o) pianistă: „O femeie cântând la clavir mi s-a părut întotdeauna mai frumoasă.” (64) Muzica sporeşte valoare estetică: un aforism care-i prinde ca într-un cerc pe Schumann, Bacovia şi Nietzsche. Poemul „Pastel” din Aquarele, din care voi cita, mi se pare realizarea magistrală a operei lui Demetrescu: „O aripă de nor se duce/ În haosul nemărginit…/ În drum, pe-o părăsită cruce/ Un corb stă singur şi mâhnit.” (77) Păsării morţii, trademark-ul lui Tradem, îi este împrumutată ceva din delicateţea şi sentimentul de autocompătimire, specifice autorului. Last but not least, trebuie salutată ramarca lui Macedonski, actuală după 125 de ani, la fel de muşcătoare şi astăzi: „Traian Demetrescu n-a zburat pe aripile cugetărilor ce duc de la pământ la cer, dar bate din ele cu o armonie ce i-ar putea făgădui un viitor strălucit… dacă poeţii ar avea în România vreun viitor.” (90)