Şedem la taifas şi vorbim în argou
Când ceasul de taină răsună din nou:
E ora boierilor minţii, solară,
Hrăniţi cu ambrozie, miere amară.
Aici piere-n fum ca un vis orice tară
Şi nu se aude nici urlet de fiară,
Nici gând pângărit cu sclipiri de lingou
Nu urcă spre vena jertfită-n garou.
Aşa reîncepe şueta, spre seară,
Idei prindem iar în al minţii lasou
Căci pact am făcut, cine azi fur’-un bou
Să jure, sub lacrima ploii de vară,
Că mâine fura-va hermeticul ou
Uitat pe o bancă, demult, într-o gară…
Ars Gothica de Daniel Stuparu