Poeme de Alice Drogoreanu

Caulfield my friend

prin vară
zilele au curs lent
ca sudoarea pe salopetă. când ai o ţigare în mână
şi nu te grăbeşti s-o aprinzi. nu acum. mai încolo.
simţi tutunul
şi apa sfârâind pe scândura încinsă. rupi
bucăţele mici de pâine. hrăneşti câinele. şi nimic
nu urmează după asta ( amândoi stăm pe scândura încinsă
şi mai ţine aşa o vreme până ce soarele
trece de canal)

( un pierce în pleoapă )

mişto rămâne numai felul în care toate astea
cresc în fabrica de emoţii
începută în dormitor şi terminată
la câte un geam. totul
începe să pară perfect valabil.

tramvaiele de la depou
încep să hârşcâie. dinspre ora trei spre ora 4.
blocul din faţă îşi acoperă ochii cu palma.
probleme reale fac bunjee jumping pe cabluri.
factura la lumină. haleala. şireturi la skateri.
un display nou de telefon. lumea doarme.
tu dormi. eu
m-aş atârna
de firu’ plicului de ceai şi-aş coborî pe geam în
grădină. din grădină pe bicicletă. şi-aş
arunca ziarele dimineaţa
din mers
pe peluze

| aminteşte-mi să-ţi povestesc ce-am văzut azi pe stradă  | 

dungi care se fixează aiurea în creier
dungi de lumină pe ducă
ca şi cum ceva memorabil se întâmplă aici. o vodkă
şi nişte portocale ar fi bune acum
să le storc
să caut pahare să trag perdeaua să nu intre căldura şi muştele
gândindu-mă că dincolo tu auzi tot ce-mi trece prin cap

dacă sari pe mine din prima
sau dacă are rost să vorbeşti despre spaimele tale tâmpite
despre relaţiile care se fut dracu’ ştie de ce
poate din frică. aceeaşi frică
care stă în pragu’ uşii
cu burta rotundă albă şi moale umflându-se
dezumflându-se în ritmul respiraţiei
ciulindu-şi urechile. şi trec
şi mi se înfige cu dinţii în tivul pantalonilor
se ţine târâş

mi se face milă de tine
că nu te cheamă mitică. că nu e ceva
filmat de undeva de mai sus. că n-a fost să stăm în iarbă
întinşi. unul în continuarea celuilalt
mi-e milă de mine că n-am o rochie cu bretele

că lucrurile nu-s mai simple. şi liniile astea
să se poată curba la nesfârşit
şi când mă smuceşti să stau locului
şi când amesteci cu degetul în pahar. mi-l duci la gură
şi sare perdeaua din geam

când tot aerul
intră odată cu fojgăiala de sub balcon
şi oraşul. dospind.
şi tot felu’ de insule ciudate pâlpâie pe
cearceaf
şi pereţii

pereţii se ţin tare

mâine helenuş o să citească asta şi o să întrebe pe
mess de ce nu e şi altceva în afară de revoltă
de ce nu se vede înfrângerea

în timp ce întind o mână de patrusutedekilometri
s-o sărute pe nas
cealaltă mână închide lumina şi îşi dă jos pantalonii

(întotdeauna când vine frigul) lucrurile devin importante

tinzi să iei aburul comun drept dragoste
şi întinzi mâna să-l ţii lipit pe geam.
peste dâmb înaintează o babetă cu o găletuşe în mână
se opreşte şi aruncă
conţinutul în bătaia vântului. şi vântul
fără nicio ranchiună
i-aduce înapoi
bucaţile de ziar pătate de căcat
peste faţă şi peste rochie.

|  doppler effect | în timp ce:
de aici
de peste vârfurile verzi
mi se pare că e o turlă. o clopotniţă cu păsări lungi şi triste. aceleaşi.
de foarte multă vreme.
nimic măreţ. doar un semn că
e încă o zi pe pământ
deşi lucrurile se strică
exact cum clopotniţei îi cad obloanele
şindrila pereţii
şi-n cele din urmă
păsările.

(alice a what are u doing)

casa asta e o casă are două camere debarale
şi balcon. boierie micuţule. pe partea cu umbră. şi cu ciocănitori.
când am intrat prima oară mirosea a soacră-mea chiar dacă
nu mai locuia aici de câteva luni. mi-a povestit că voia
cât mai departe de cartier. o cred. deşi părea la curent
cu bârfele cu vecinii. am impresia că întreba de
control. de obicei erau morţi.
(din cauza fabricii de dero parcul din capătul străzii era o tunguskă
când ploua ferestrele făceau clăbuci şi cerul curcubeu. curcubee
n-am mai văzut demult. şi totuşi lumea nu pleacă. nimeni nu vinde
nimeni nu cumpără aici. sunt
apartamentele lor de la combinat)
m-am întors acu 15 ani cu-n copil în braţe.
era f cald. marea
majoritate a vieţii personale era dincolo. în saci. cărţi discuri.
chiloţi. paharele le-a făcut zob ăl bătrân când a cotit-o pe scară
(după linguriţe mi-a părut cu adevărat rău. dar cine stă
să răscolească în cioburi după ele. politically corect ar fi
să spun că erau de furat)
cred că au fost o mulţime
de lucruri de făcut. ţevi zugrăveală. iedera invada dormitorul
faze în care pereţii-s un ecran. plin de efecte uriaşe.
te aşezi în faţa lui şi desenezi cu mâna în aer: lămpiţe canapea tabloaşe dulceaţă
vacanţa de crăciun. tototot. tu eşti dumnezeul casei tale. fiat lux.
după aia vin cu viteză
prima zi de şcoală
becuri economice
un geam crăpat
o uşă şalie
un câine. vasele lui. cronţănelele lui. o chitară.
mocheta ruptă arcurile sărite şi contu’ blocat. tot felu’ de chestii
pe care le strâng şi
nu mai apuc să le pun nicăieri. şi tu
mă gâdili cu urechea. pentru o clipă aud cum visezi.
aş rămâne aici abia am încălzit locul. o să vorbesc cu mihuţ
să-ţi dea id-ul mariei laurencin. e nici albă nici neagră
ca şi tine. iar depresiile ei par de treabă.
e 3.49 îmi intră fumu’ în ochi coşa-i pe idle şi antena 3
pe revizie tehnică.
*

mai demult am visat o masă de 12 persoane
şi cineva a spus a murit maică-ta
m-am învârtit în jurul mesei şi
pe când dădeam ture mi-a trecut prin minte că
n-am cum s-o pocnesc vreodată de-acum.
am mai dat ture
şi mă gândeam să fac ceva orice. de exemplu să plâng
când m-am trezit l-am văzut pe tata. se uita fix la mine
aveam febră şi s-a chinuit să-mi dea supă cu linguriţa.
mi-a venit pe bune să plâng – nu nimerea deloc.

de ce miroase a nuci

întâi am spălat cada
de multe ori. pentru fiecare baie pe care n-am
făcut-o acasă. am spălat rufele.
mă gândeam la toate căzile pe care le-am umplut cu apă fierbinte
aş putea face un album. în ultima apa s-a răcit degeaba.
am lăsat buretele pe marginea chiuvetei
şi mi-am aprins o ţigare.

(masă de patru persoane)

în 3 zile ne loveşte crăciunul
asta vine ca o lumină în ochi

văd cum
stau în capul mesei. noi 4 toţi adunaţi
iar eu îmi aprind ţigări parfumate. djarum cu cireşe
semnez peste masă şi
după mine începe să ningă. am părul negru şi
nu gust nimic. doar beau vinul ăla negru şi ascult
cum se ascut furculiţele
în inima mea.

numai tu râzi idiotule
şi mai ceri o bucată de carne.

it ain’t over ’til it’s over.

câteodată
dragostea apare ca un aligator
fix pe banda albă pe
o şosea f lungă
cu lumini incerte în depărtare
muzica e foarte tare şi până mă uit
el se îndepărtează de mine
în mare viteză

fata aia

(din care n-am văzut decât jumătate
de fiecare dată când am trecut
pe strada aia)
stătea pe o ladă
sau o cutie de carton ceva. în încăperea din spate.
îmi place să cred că nu plângea.

ci că stă pur şi simplu vorbind . cu măsamare sau cu dealerul.cu mâinile ei subţiri şi treningul trei-sferturi
proiectată în lumina verde
am întâlnit-o în acelaşi loc
în fiecare lună. o dâră fină de fum
pe fundal verde. aceeaşi poziţie aplecată puţin în faţă
ca şi cum ar fi dat tot şi n-a mai rămas nimic.
când am citit lupe mi-am adus aminte de ea
aş fi vrut să i-o spun.

eventual să mă înjure

1 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro EgoPHobia #31

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *