Poeme de RD Armstrong

traducere & prezentare: Chris Tanasescu

RD Armstrong, alias Raindog şi-a început, după cum declară, „cea mai recentă încarnare ca poet” la începutul anilor 1990. A publicat 18 plachete şi 10 volume, şi a apărut în peste 300 de reviste de poezie, antologii, blog-uri şi publicaţi electronice. Conduce, de asemenea, editura Lummox Press [www.lummoxpress.com] care a scos, timp de 11 ani, revista Lummox Journal. Din 1995 desfăşoară o laborioasă activitate în slujba pieţei de edituri mici de poezie. Raindog este o prezenţă legendară în mediile populare de poezie din California, făcându-şi apariţia pe cele mai neaşteptate scene publice unde descinde dintr-un jeep hărtănit şi plin de reviste, cărţi, boarfe, cabluri, cutii milenare de bere şi pizza etc şi, sprijinindu-se într-un baston noduros, asediază publicul cu poeme nemiloase, (auto)sarcastice, comic-dureroase, deopotrivă de sensibile şi de imprevizibile.

Prinţesa Veneţiei

A trecut multă vreme
de când
              ne-am
                          întâlnit
şi
              am
                          căzut
aşa uşor
              sub vraja ta
Tu
              mi-ai dat
                          să mănânc
fructul
              tău
mirosea
              a          iasomie
dar
              era
                          de fapt
dulce-amar
Şi
              cum
                          cădeam
în
              tine
                          am ştiut
că voi
              tot
                          cădea
chiar
              şi
                          când
tu
              vei fi
                          plecat
de mult.

Antologia de vase nespălate

Cafeaua de dimineaţă
e-aproape la fel de neagră ca
jegul de sub unghii.

Dacă muştele beţive-ar putea chicoti
atunci bucătăria mea ar fi plină
de râsete şi veselie.

Treaba asta nesuferită în
locul ăsta-ntunecos şi strâmt trebuie
făcută din când în când.

Din nou în apa fierbinte,
mai degrab-un exerciţiu decât
o dilemă morală.

Bucătăria radiază de
căldură seacă, unghiile-s curate dar musca
tristă şi flămândă.

Pesemne că îmbătrânesc

De când o bună
căcare-a ajuns cea mai
tare parte-a zilei?

Trecând cu maşina sâmbăta dimineaţa

Un bătrân latino
sau cel puţin
un om cu părul alb
stând pe treptele
ce duc spre-un loc viran
a existat probabil o casă
frumoasă la capătul scării
aceleia cândva, dar nu mai e.
Omul se uită
posomorât la stradă
când trec cu maşina
Nu-mi urmăreşte trecerea
cu prea mare interes
Faţa-i este la fel de crăpată şi uzată
ca treptele pe care stă
Există o anume uşoară tristeţe
în jurul acestui moment:
Omul
Treptele
Şoferul
Strada.
Nimic nu se cere de la
vreunul dintre actori
doar simpla deplasare a zilei.

Privire

Mă străpunge cu ochii:
două perfecte
picături de cerneală
mi-nchipui c-arăt ca o căprioară
prinsă-n conul farurilor
unui destin model-nou
Păi atunci, hai
calcă-mă

Nimeni nu ştie mai multe despre viitor, despre trecut, despre secretele vieţii trăite cum trebuie, despre pierdutele filosofii ale sănătăţii şi ale fericirii şi despre răspunsurile referitoare cam la orice altceva, decât beţivii şi cei de vârste între 15 – 25

Eram într-un bar aseară
păzindu-mi propriul dos
când m-a acostat o femeie
beată cu nişte ochi trişti
Voia să ştie dacă o plac
îndeajuns cât s-o iau acasă
am declinat oferta
s-a aşezat
şi-a început să-i zică despre
izbăvire
iertare
şi isuse
hristoase mă gândeam
oare când o să sfârşească?
La o vreme, prietenul ei,
de meserie instalator
şi de profesiune alcoolic,
a venit alături de ea şi
de mine
după care el ne-a vorbit
despre familia lui
şi
despre iertare
şi isuse
hristoase m-am gândit
asta niciodată n-o să se sfârşească!
După care a venit
mântuirea sub forma unui
taxi galben.