libris.ro

Repere patristice împotriva dialogului dintre teologie şi ştiinţă

de Marius-Cristian Ene

Înainte de a deveni capabil să porţi un dialog, trebuie să îndeplineşti cel puţin două condiţii, dintre care una ţine de relaţia cu sine, iar cealaltă de relaţia cu celălalt.
În primul rând, trebuie să exişti ca partener de dialog. Adică să ai o opinie clar formulată despre ceea ce urmează să spui (altfel, dacă în propria gândire există contradicţii, trebuie mai întâi să porţi un dialog cu tine însuţi, pentru a le rezolva şi a deveni coerent), iar această opinie să îţi aparţină în totalitate (dacă te prezinţi la dialog susţinând opinia altcuiva, prezenţa ta acolo devine inutilă, deoarece nu aduce nimic nou).
Lucrarea „Repere patristice în dialogul dintre teologie şi ştiinţă“, redactată de un colectiv de zece autori, avându-l drept coordonator pe Adrian Lemeni, tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi apărută la Editura Basilica a Patriarhiei Române chiar în acest an, încalcă flagrant aceste condiţii, în ciuda principiilor generoase enunţate în Prefaţa Patriarhului Daniel.
În ceea ce priveşte prima condiţie – coerenţa – lacunele sunt evidente pe mai multe niveluri. În primul rând, colectivul de autori nu a reuşit să cadă de acord nici măcar asupra editurii la care urma să apară lucrarea. Gândită iniţial pentru a vedea lumina tiparului în cadrul colecţiei „Ştiinţă şi Religie“ de la Editura Curtea Veche – motiv pentru care a fost organizată inclusiv o întâlnire la Bucureşti, pe data de 24 septembrie 2008, organizată de polul Bucureşti şi numită „Repere patristice în dialogul dintre teologie şi ştiinţă“ – lucrarea a fost publicată în final la editura Basilica a Patriarhiei Române. După mai bine de o jumătate de an de pregătire a lucrării, 8 dintre cei 14 autori ai diferitelor texte, inclusiv coordonatorul, cereau retragerea volumului de la Curtea Veche. Apoi aceştia s-au răzgândit încă o dată, spunând că acceptă publicarea la Curtea Veche, dar cu două condiţii: eliminarea frazei standard care se pune pe coperta a patra a cărţilor din colecţie, precum şi scoaterea din volum a unei lucrări prezentate de grupul de la Ploieşti. Cum a doua condiţie nu a putut fi acceptată, s-a convenit să aibă loc o întâlnire de lucru pentru a fi lămurite aceste probleme, întâlnire care nu a mai avut loc niciodată. Şi, în final, volumul a apărut la o altă editură decât cea pentru care fusese pregătit, cu un conţinut sensibil modificat faţă de ceea ce se intenţionase iniţial şi cu o introducere de 60 de pagini pe care o semnează „Autorii“, deşi ne este greu să credem că 11 oameni au putut lucra împreună la un astfel de text.
Pe un alt nivel – acela al textului în sine – lipsa de coerenţă şi de continuitate cu sine însuşi în discurs este ilustrată perfect dacă alăturăm afirmarea chiar în primele pagini ale volumului a necesităţii „depăşirii unei poziţii reducţioniste bazate pe aroganţă şi pe autosuficienţă“, cu alte afirmaţii făcute în Introducere, de genul: „adevărul poate fi trăit, la modul cel mai intens şi plenar, doar în cadrul experienţei duhovniceşti, eclesiale“. Superb exemplu de autosuficienţă, condamnată drastic cu numai 15 pagini mai devreme, în aceeaşi carte!
A doua condiţie care ţine de propria pregătire pentru un dialog – cea de a fi capabil să vii cu propria opinie – are de suferit chiar ca urmare a faptului că Introducerea nu este semnată, sau mai precis, autorul ei se ascunde în spatele sintagmei „autorii“. Astfel, o introducere de 60 de pagini la o lucrare despre dialogul dintre ştiinţă şi religie are pretenţia de a avea un autor colectiv şi anonim, la fel ca o doină populară în care un tânăr aude cântecul cucului şi, emoţionat, începe să cânte din fluier despre mândruţa lui dragă. Opiniile din Introducere nu sunt, aşadar, asumate, şi nu putem şti cui îi aparţin cu adevărat.
În ceea ce priveşte condiţiile de pregătire a unui dialog care ţin de propria persoană, am remarcat inconsecvenţe crase, cereri de modificare a unei structuri care fusese iniţial acceptată, dorinţa de a exclude lucrări din volum, schimbarea editurii, afirmarea unor principii pentru a le încălca după zece pagini, ascunderea unui autor în spatele unui grup de 11 persoane.
Condiţiile care ţin de relaţia cu celălalt – posibilul partener de dialog – presupun respectul pentru ceea ce acesta are de spus şi convingerea că o discuţie poate fi constructivă. Altfel, dialogul se transformă în două monologuri perfect paralele, fără nici un fel de legătură între ele.
„Respectul“ autorului colectiv şi anonim al Introducerii faţă de ştiinţă este ilustrat de alte două afirmaţii: citatul din Cuviosul Paisie Aghioritul, prezentat drept concluzie la un subcapitol: „Ştiinţa ajută mult, dar şi tulbură mult“, dar şi îndemnul de „a nu te aventura în speculaţii, cu o îndrăzneală necuvenită, cu privire la ceea ce depăşeşte puterile de înţelegere, cum ar fi, de exemplu, taina Treimii în teologie, taina creaţiei lumii din nimic, sau a originii lumii în cosmologie, a începutului vieţii în bioetică sau a veacului viitor“. Cu alte cuvinte, întreaga cercetare din domenii precum fizica, astronomia sau biologia este taxată drept o „îndrăzneală necuvenită“, o obrăznicie care depăşeşte flagrant limitele fixate de teologie.
Ori, cu un astfel de partener obraznic nu porţi un dialog, ci doar îi ţii prelegeri despre buna purtare şi îl pui la punct pentru că nu se conformează principiilor tale. Şi exact acest lucru se întâmplă în Introducere. Bohme este condamnat ca eretic, ştiinţa este denunţată ca obraznică, transdisciplinaritatea este pusă la zid pentru că doreşte un dialog real, în care fiecare partener de discuţie îşi respectă partenerul, şi nu un dialog al surzilor, în care partenerii să se comporte ca nişte personaje ale lui Ionesco.
Ştiinţa a întins o mână teologiei, dar aceasta din urmă a demonstrat că nu poate depăşi poziţia absorbţiei ştiinţei contemporane în teologia ortodoxă.
Din toate aceste motive, credem că un titlu mai potrivit pentru volumul apărut la editura Basilica a Patriarhiei Române este „Repere patristice împotriva dialogului dintre teologie şi ştiinţă“.

libris.ro%20

7 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro » Blog Archive » EgoPHobia #22

  2. Georgeta Niverescu

    Asadar, conform sugestiior, aduc criticile de pe metalfan pe acest scroll. Chiar sunt curioasa de raspunsuri:

    Iubiti cititori, din seria Caragiale now and forever, va rog sa-mi permiteti sa va aduc in atentie senzationalul articol al lui Marius-Cristian Ene – Repere patristice împotriva dialogului dintre teologie şi ştiinţă.
    Asadar sa-i dam drumul:

    1.Marius-Cristian Ene: “Înainte de a deveni capabil să porţi un dialog, trebuie să îndeplineşti cel puţin două condiţii, dintre care una ţine de relaţia cu sine, iar cealaltă de relaţia cu celălalt.
    În primul rând, trebuie să exişti ca partener de dialog. Adică să ai o opinie clar formulată despre ceea ce urmează să spui (altfel, dacă în propria gândire există contradicţii, trebuie mai întâi să porţi un dialog cu tine însuţi, pentru a le rezolva şi a deveni coerent), iar această opinie să îţi aparţină în totalitate (dacă te prezinţi la dialog susţinând opinia altcuiva, prezenţa ta acolo devine inutilă, deoarece nu aduce nimic nou).” Marius-Cristian Ene – Repere patristice împotriva dialogului dintre teologie şi ştiinţă.

    1. Ion Luca Caragiale: “O sotietate fără printipuri, va să zică că nu le are! (O scrisoare pierduta)”
    “Un popor care nu merge inainte, sta pe loc, ba chiar da inapoi”(O scrisoare pierduta)

    Frumos, frumos baiatule, TRUISMUL se pare ca are viata lunga la romani. Macar l-ai servit pe Caragiale cu acest absolut superb, sarmant si nemaipomenit articol al tau.

    Sa mai continuam si cu alte exemple de TRUISM din geniul absolut numit Marius-Cristian Ene?

    De ce nu…
    Asadar:
    2. “A doua condiţie care ţine de propria pregătire pentru un dialog – cea de a fi capabil să vii cu propria opinie” Marius-Cristian Ene – Repere patristice împotriva dialogului dintre teologie şi ştiinţă.

    3. “Condiţiile care ţin de relaţia cu celălalt – posibilul partener de dialog – presupun respectul pentru ceea ce acesta are de spus şi convingerea că o discuţie poate fi constructivă. Altfel, dialogul se transformă în două monologuri perfect paralele, fără nici un fel de legătură între ele.” Marius-Cristian Ene – Repere patristice împotriva dialogului dintre teologie şi ştiinţă.

    Si, la final, ca sa-i dau satisfactie acestui absolute exceptional si nemaintilnit journalist, va rog sa-mi permiteti sa ma intreb si eu, ca proasta cu sint: Cine l-a tradat after all pe Basarb Nicolescu? Pentru ca, asa cum spunea si venerabilul Caragiale:
    “Tradare sa fie, dar s’o stim si noi! “(O scrisoare pierduta)

    Excelenta revista baieti. Senzationala!!! Un MASTERPIECE!!!
    Marius Cristian Ene a dat BAC-ul? Eu cred ca daca nu, nici sa nu se grabesaca pentru ca are sanse mari sa-l pice. Sincer.

  3. Ene

    Unei biserici care sustine ca numai dracul e negru, merita sa ii repeti ca si carbunele e negru, la fel ca ipocrizia, dogmatismul sau unele sutane.
    Poate o sa aiba efectul repetitiei unui „memento mori“, un alt truism care isi depasea conditia.
    Nu sunt atat de nesabuit sa sper ca as putea lua Bac-ul dar, cu ajutorul criticilor tale constructive si pline de miez, sper ca peste cativa ani sa ma pot prezenta la capacitate.
    Salutari onorabililor si stimabililor carora nu le-au placut articolele din Egophobia!

  4. Georgeta Niverescu

    Da, si Ceausescu repeta la tribuna si probabil ca si poporul roman de atunci merita sa i se repete…dupa parerea ta de geniu, nu? Noroc ca se gasesc oratori de marca ta, specialsti in truisme. De la memento mori la enormitatile scrise de tine mai sus cu pretentie de critica si, in paranteza fies spus, penibil si dezgustator de moraliste e cale lunga. Ce pregatire ai tu baiatule? Filosofie e clar ca nu stii(ai o argumentare logica foarte precara in ceea ce priveste dezvoltarea ideilor-faci bucle dar nu poti nici macar sa legi un nod la siret) iar truismele si frazarea de gradinita tradeaza orice numai filologie nu. Macar daca erai matematician tot se mai vedea o ordine si o demnitate in idei. Pe cind tu aici scrii ca un oligo.

  5. Pingback: noi reacţii la textele despre transdisciplinaritate din EPH #22 « EgoPHobia blog

  6. ene maria alexandra

    marius as vrea si eu sa te intreb ceva:D…dar penttru a te intreba am nevoie de id-ul tau sa de un alt site iti pot lasa adreasa mea de neogen si acolo imi poti lasa id-ul…multumesc anticipat

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *