de Sorin-Mihai Grad
EgoPHobia: Te inspiră literatura, în special poezia, la conceperea versurilor pieselor voastre?
Daniel Neagoe: Da, chiar ultimul nostru album cu Eye Of Solitude se bazează pe infernul lui Dante. Mai ales pentru albume conceptuale, cred că literatura are un rol foarte important pentru Inspirație.
EgoPHobia: În afară de versurile pentru trupă scrii poezie?
Daniel Neagoe: Din păcate muzica și familia îmi ocupă mult timp, așa că prefer să scriu pentru trupă. Mi-ar plăcea, desigur să am timp mai mult și să scriu și în afara trupei.
EgoPHobia: Care consideri că e cel mai bun text (respectiv vers) al tău?
Daniel Neagoe: Scriu într-un mod personal și destul de intim, toate versurile pe care le-am scris au cu totul alt înțeles față de ceea ce pare la prima vedere. Nu consider că sunt unele versuri mai bune decât altele, îmi plac toate, și toate înseamnă ceva special pentru mine, așa că nu aș putea să aleg un text anume. Cei care citesc versurile trupei Eye Of Solitude vor înțelege de ce.
EgoPHobia: Ați avut sau aveți în plan să faceți și o piesă total altfel (gen country, black metal, industrial, …) decât cântați de obicei sau ideile de felul asta trec automat în alte proiecte în care activați?
Daniel Neagoe: Exact, aproape toți cântăm și în alte proiecte, de la ambiental până la death și black metal, deci ne satisfacem pofta de a scrie și un alt gen de muzică.
EgoPHobia: Ai scris/scrie versuri pentru alte trupe dacă ai fi solicitat?
Daniel Neagoe: Cred că versurile sunt unele dintre cele mai intime și personale elemente într-o trupă, și în 99% din cazuri oamenii vor să își scrie singuri versurile, doar așa se pot exprima liric. Însă aș scrie cu plăcere pentru o altă trupă dacă mi s-ar oferi ocazia.
EgoPHobia: Care trupă rock are cele mai poetice versuri după părerea ta?
Daniel Neagoe: Sigur că sunt mai multe, pot să numesc pe Agaloch, Pantheist, Dominia, Sidious, și mulți mulți alții.
EgoPHobia: Când textul unei piese nu se lasă finalizat îl lași să dospească oricât are nevoie sau îl forțezi și ulterior retușezi în concerte? Ați abandonat piese cărora nu le-ați găsit versuri potrivite?
Daniel Neagoe: Pot să spun că am fost norocos că nu am avut asemenea situații. Versurile au ieșit așa cum am vrut pentru că am știut din start ce am vrut să exprim. De obicei stau să gândesc bine ideea ca mai apoi să o pun pe hârtie și asta facilitează mult procesul.
EgoPHobia: Ce muzici asculți? Contează pentru tine și textele sau muzica e decisivă? Dacă îți sunt importante și versurile, le preferi pe cele personale sau pe cele inspirate din diverse legende, poeme, cărți, …?
Daniel Neagoe: Ascult multă muzică, de la muzică clasică până la cele mai obscure genuri existente. Textele sunt la fel de importante ca și muzica, nu cred că se poate altfel.
Muzica este într-o strânsă legătură cu versurile și viceversa. Nu cred că se poate altfel, sincer.
Cât despre versuri, dacă sunt bine scrise și transmit mesajul cu usurință, atunci sunt reușite și nu contează ce sursa de Inspirație au.
EgoPHobia: Ți s-a întâmplat să te atragă din cauza textelor cântece ale unor trupe a căror muzică nu te atinge ori să eviți ceva ce-ți suna bine din cauza versurilor proaste?
Daniel Neagoe: Da mi s-a întâmplat să am asemenea surprize neplăcute, însă aici intervin părerile personale și gusturile.
EgoPHobia: Dă-ne, te rugăm, câteva nume de poeți/scriitori preferați.
Daniel Neagoe: Ca scriitori, îi prefer pe Goethe, John Saul, Stephen King, etc.
EgoPHobia: Preferi să citești literatură contemporană sau clasică? Română sau străină?
Daniel Neagoe: Cum spuneam, atâta timp cât “lovește” unde trebuie, nu contează naționalitatea sau cursul vremii în care a fost scrisă. Cred că e o părere generală.
EgoPHobia: Ești de părere că trupele trebuie să cânte neapărat pe versurile unora dintre componenți sau n-ai nimic împotriva importurilor?
Daniel Neagoe: Nu am nimic împotrivă. Este important ca o trupă să aibă texte proprii totuși. Altfel consider că trupa nu are o identitate.
EgoPHobia: E neapărat nevoie de rime-n cântece?
Daniel Neagoe: Deloc. Atâta timp cât se potrivesc pe muzică, sunt binevenite și ușor de folosit.
În death metal, spre exemplu, se folosește mult rima albă, datorită pattern-urilor tehnice sau/și rapide, și mai ales din cauza stilului de voce folosit. Niciodată nu vei putea pronunța cuvintele așa cum trebuiesc pronunțate.
Personal, prefer rima în cântece, dar nu și în piesele pe care le compun. Ciudat, știu, însă genul pe care îl abordăm cu Eye Of Solitude împinge la ideea de eliptic.
EgoPHobia: Materialele My Shadow rămase neînregistrate au fost folosite în alte proiecte de-ale tale sau așteaptă să ai timp, chef și colegii potriviți pentru ele?
Daniel Neagoe: Am încheiat capitolul My Shadow din motive personale, a fost o perioadă extrem de frumoasă din viața mea și nimeni și nimic nu ar putea readuce la viață acele sentimente și trăiri.
De asemenea nu cred ca aș mai putea scrie muzica pe care o scriam atunci, erau alte vremuri și alți oameni. Așa că prefer să rămână o amintire extrem de frumoasă, acolo unde îi este locul 🙂