Cyber literature

(lumile reale, lumile virtuale)

de Diana Todea

Ce uşor e acum să începi să publici pe un blog, un site, să trimiţi texte şi să devii peste noapte autor? Tipăritul cărţilor este un moft pentru cei cu bani, cei cu relaţii şi cei care deja sunt acceptaţi de tagma „scriitorilor”. Cyber literatura înlocuieşte pe zi ce trece în spaţiul românesc şi în cel mondial tipăritura. Reviste literare pe internet, cărţi apărute foileton pe site-uri literare şi gata: reţeta nouă este pusă la punct.

Vi se pare că cyber literatura este o prostie? Dacă răspundeţi “da”, atunci înseamnă că numai cărţile tipărite pe hârtie vă satisfac. Dar intervine o problemă: oare cărţile publicate prin librării astăzi merită să fie citite? Mă refer la cărţile de poezie, proză, romanele promovate de editurile româneşti. Sincer, răsfoindu-le mi s-au părut pline de prostii similare celor care se întâlnesc pe unele site-uri de literatură, pline de un limbaj vulgar, fără idei originale sau o coerenţă stilistică. Cărţi care pot fi încadrate la genul “bullshit”. Cred că majoritatea dintre voi sunt convinşi de lucru acesta şi nu mai trebuie să vin cu exemple. Argumentul principal pentru care cărţile de poezie nu sunt bine primite de public este că nimeni nu mai citeşte poezie azi. Dacă tot vreau poezie citesc poezie străină şi nicidecum nu mă interesează ce apare pe piaţă acum în spaţiul românesc. Dezinteresul manifestat de public faţă de poezie în principal este unul dintre argumentele promovării cyber literaturii. Bineînţeles că nici proza nu o duce foarte bine, dar are parte de o mai mare publicitate pe piaţa românească decât poezia. Cărţi cu literatură SF, romane, nuvele sunt publicate mai des decât poezia. Şi totuşi, scriitorii simt nevoia să fie auziţi şi pe acest plan.

Intrând pe bloguri, reviste şi site-uri literare (EgoPHobia, Club literar, Agonia, Hyperliteratura, etc.) constat că sunt foarte multe poezii postate. Câte edituri din România acceptă volume noi în fiecare an, care nu sunt sponsorizate de autori, şi care ajung pe piaţă beneficiind de o promovare în mediile culturale şi în mass-media? Foarte puţine. Da, normal, apar nume cunoscute deja din 2000 încoace. Dar nu este suficient.

Nu vi s-ar părea un pas înainte ca editurile să ofere sprijin pentru publicarea cărţilor, să nu mai ceară bani de la autori când este vorba de publicarea unor texte personale (de parcă toată lumea ar avea zeci de milioane în buzunar)? Unde este politica de promovare a literaturii contemporane, a tinerelor talente, a celor care scriu şi stau nepublicaţi ani în şir aşteptând o şansă? Clar cei care îşi pot permite luxul acesta sunt oameni fericiţi, dar nu toată lumea poate să ofere editurilor sume enorme de bani pentru publicare.

Încă citim literatura de acum 20-30 de ani. Literatura contemporană de-abia este familiară unor cercuri restrânse de oameni care intră în contact cu ea ori pe site-uri literare ori pentru că aspiră la un statut de scriitor contemporan. Câţi cunosc nume din literatura de azi şi câte căţi sunt citite anual?
Eşti catalogat ca fiind “loser” în clipa în care spui că scrii pe internet, dar nu ai publicat. So what pe internet, this sucks! Eşti scriitor în clipa în care publici. OK, suntem de acord, dar politica editurilor este să te stoarcă bine de bani dacă ai vreun moft de acest gen. Mă refer la cei care nu sunt consacraţi (sau poate şi aceştia păţesc la fel). Când un tânăr vrea să plece la studii în străinătate şi nu are bani pentru taxele universitare, apelează la un număr de 3-4 concursuri de burse care există în România, rugându-se disperat să fie ales dintr-un număr de mii şi mii de dosare. Oferte puţine şi în cazul editurilor. Ce fac editurile în timpul acesta? Observ că nu le interesează ideea de promovare a tinerelor talente, de organizare a concursurilor literare, de sponsorizare, să ajute literatura contemporană să-şi recapete energia şi statutul. Same old boring attitude, spun mulţi, şi se orientează spre cyber literature. Îi spun aşa pentru că aceasta devine casa multor oameni cu aspiraţii literare. Francezii au o adevărată industrie din publicarea cărţilor, scot volume peste volume, organizează concursuri şi tot nu se satură. Instigă oamenii la cultură, îi scot cu capul din televizor, le gâdilă orgoliul să scrie, să citească şi să se bucure de apariţii noi în fiecare an. Noi unde stăm la acest capitol? Undeva la umbra nucului, citind literatura de acum 2 secole şi mai bine. Wake up people!

Culmea este că oamenii tot întreabă: voi ăştia cu literatura virtuală, când apăreţi pe hârtie? Răspuns: când o să ne lase editurile postcomuniste, revistele literare fondate acum 50 de ani, sau atunci când Ministerul Culturii va adopta şi el un program forte de încurajare a tinerelor talente, cu apariţii noi din cyber literatura. Folderul uriaş de pe internet care stochează lucruri destul de bune poate fi valorificat prin apariţii editoriale, dar ar trebui un mic efort de mentalitate, voinţă şi energie. Eu zic că se merită din plin să încercăm.