[partea a doua]
(lumile reale, lumile virtuale)
de Diana Todea
Trebuie să-mi continui povestea despre scoţieni, Edinburgh şi lumea lor plină de mister şi fantome. Poposind la un han din afara Edinburgh-ului, gazda ne-a întâmpinat cu mâncare foarte gustoasă, tipic scoţiană, cu un câine german imens, care-mi ajungea până la stomac şi cu un şemineu de vis. Când am terminat de mâncat şi am dat „La revedere!” unu tânăr scoţian care lucra la han ne-a urat „Drum bun şi atenţie pentru că în seara asta apar fantomele. Este locul lor.” Misterios ne-am strecurat şi noi prin spatele hanului unde era un lac încojurat de păduri. Aveam impresia că eram singurii oameni de pe pământ, nimeni ştiind de existenţa noastră sau că respiram undeva lângă acest lac.
Dacă vă plac poveştile cu fantome, Scoţia este locul ideal pentru aşa ceva. Fiecare scoţian jură ca la un moment dat a trăit fiorul de a vedea sau simţi o fantomă-fie prin curtea din spate a casei, fie pe lângă mormintele reci şi verzi din oraş, fie în catacombele faimoase din Edinburgh. Izul povestirii este păstrat intact ca în cărţile lui Edgar Allan Poe, creând o tensiune reală în ochii ascultătorilor.
Pentru că Edinburgh este faimos prin castele sale mari şi reci, vă invit să priviţi câteva poze clarificatoare. Natura verde ce împrejmuieşte clădirile tot timpul anului este singurul element care-ţi demonstrează că nu eşti într-un vis urât, îndepărtat, ci chiar în rândul oamenilor, care se grăbesc să facă cumpărături pe Princess Street. Anul acesta scoţienii s-au întrecut pe ei înşişi, construind o roată care se învârte şi alte agregate pentru distracţie chiar în centrul Edinburgh-ului vis-a-vis de castel. Şi pentru că târgul nemţesc a încercat să atragă cât mai mulţi turişti şi localnici la vin fiert şi cadouri de sărbători, cei mici cu părinţii lor au putut să se descarce de energie pe patinoarul construit special anul acesta. Într-un cuvânt, distracţie la maxim în centrul oraşului şi voie bună. Ceea ce vă urez şi vouă de Anul Nou şi de Crăciun. La mulţi ani!
