de Adrian Grauenfels
plăcerea trece prin picioarele înlănţuite picurau din stele gene ADN şi tu răsăreai de la zenith cu broaşte amorezate în păr şi ce vedeam despuiaţi de baliverne? corturi revărsate, cadane răsturnate, pian dezacordat cu craci păroşi de porci posibili puşi la frigare între reprize de dragoste obrajii mei, candoarea mea de fruct exotic, muşcat şi nebărbierit de secole parfumat sado cu briciul deschis de existenţa nulă văd cum în magazine spaniole, pe balansoare trepide unse cu vopsea de luciu pal, lumina manierismului flămând se dă în scrânciob.. la colţ cerşea un pictor gol de viaţă, adorat de pisici ce respirau egal în marş german, tropăiau cu cizme cazone, cu vulturi pe umeri, bicuit de Kaizer seara la culcare, mă înveleai cu o pătura de cal, iubitule ziceai, frământatul meu prieten, duci viaţă de nomad flăcău, misterios şi suav totodată, plin de seminţie folclorică abundentă ca orzezul în supa de toamnă, pe foc, pe cale de facere, uite cum creşte din tine un zeppelin sporadic plin de fantome şi sunete, hai ia-mă cu tine spre tzara orgasmelor de iarnă… nu simţi că vreau sex cu tine?
