O zi cu Ortega y Gasset

de Adrian Grauenfels

“We do not know what is happening to us,
the man of today is desoriented with respect to himself
he is outside of his country, “thrown into a terra incognita.”

Ortega zace pe un vraf de manifeste, răsfoind ciornele unui articol pentru “Revista de la Occidente”.
Prin ochelarii săi aburiţi de cafea, cerul Madridului reflectă nori sumbrii în camera sa de lucru.
Umbrele se pierd între călimari, carţi şi punga de tutun.”Eu nu sunt viaţa mea” murmură Ortega cuantificând realităţile care le putea palpa în jur.
Este aici o revelaţie metafizică: lucrurile din cameră nu erau el, dar coexistă armonios cu el.
Lucrurile nu pot fi detaşate de individ, de percepţie. Extinde cugetarea în forma unei fraze celebre: “Yo soy yo y mi circunstancia”, miezul filozofiei sale. (Unas lecciones de metafisica, 1966)
Dar circumstanţele sunt opresive, egoul -Yo- schimbă dialectic materie şi energie cu mediul.
Viaţa este o dramă între necesarul impus de convenţii şi libertate. Ortega într-o scrisoare: “Se pare că viaţa este destin dar şi libertatea care ţi-e dată în sfera unui destin prestabilit. Destinul ne oferă un repertoriu finit de posibilităţi, ne acceptam destinul şi îl modificăm activ, obligaţi să ne desenăm un “plan de viaţă”.

Viaţa i se pare o epavă a unei corăbii care îl impinge la invenţie şi acţiune, este o dramă a existenţei între
coercitivul material şi libertatea spritului, soluţia unei metafore: “vreau sa supravieţuiesc naufragiului!”
Dar rădăcini ale neliniştii se iveau din abisuri, cu ele senzaţia de catastrofă, pericolul scufundării.
Viaţa e o sarcină îşi repeta zilnic, Spania decade şi asta nu de azi de ieri.
Ecoul tiraniei bătea în uşe cu piciorul. “Nimeni nu mai are stimă pentru elita spaniolă, masele moderne doresc doar să domine . Omul de rând uzurpă codurile morale, el trăieşte servind idealuri de “o dobândită ignoranţă”. Ortega închise fereastra cu o adâncă panică. Fascismul se zărea hidos la colţul străzii sale pietruite.

In 1925 scrie în “Ideas Sobre de la Novela”: “Sunt şocat de scriitori ca Pirandello care îşi dezumanizează personajele. Un artist trebuie să îşi vadă de arta sa, nu de profeţii”.
Noua artă i se pare o fugă de realitate o deformare a humanului. “Un scriitor trebuie să aibe o viziune,
sa fie deschis chemărilor sale”… trebuie să aibe perspectiva spaţiului în care operează ..să respecte adevărul.. adevărul absolut este suma la un moment dat a tuturor perspectivelor umane, al cercetarii realităţii.
Ortega este un Descartes invers: “Trăiesc-deci cuget”. Vrea să înţeleagă realitatea, el continuă perspectivismul bazat pe observaţiile lui Nietzsche, le dezvoltă arătând că viaţa este o combinaţie complexă (percepţie şi convenţie) în care rezidă sistemul filozofal propus.
El propune noţiunea “Razón vital” – raţiunea avand viaţa ca fundaţie, viaţa ca susţinătoare a cunoaşterii. Ortega părăseşte vitalismul lui Nietzche în care viaţa răspunde la impulsuri, pentru Ortega raţiunea este crucială în definirea “unui plan de viaţă”. Aceste direcţii în gândire apar sintetizate în “Dezumanizarea artei”
(1925). Ortega semnalează dispariţia feţei, metafora umană este eliminată de minimalism, abstract şi simbolic. “Calitatea artei nu e conferită de conţinut ci de forme, de vizual”. Ortega continuă ideile de spirit şi sociologie spaniole ale lui Miguel de Unamuno visând la o societate bazată pe ştiinţă, etică şi estetică.
Cultura trebuie să rezolve misterele istoriei declara el în “Hystory as System”.

Revolta Maselor (1930)

Ortega, Bergson, Spengler şi alţii catalizau intelectualitatea europeeana împotriva mişcărilor social-democrate. In lucrarea sa “Revolta Maselor” Ortega lansează un profetic semnal de alarmă: “degradaţia şi alienarea culturii facilitează apariţia fascismului”. Viaţa în Europa se modifica fara încetare.
Masele căpătau acces la conducerea socială,la putere. “Dar masele nu pot guverna societatea, ele nu sunt capabile de auto determinare, deci Europa va intra într-o criză care ameninţă propria sa existenţă”. Dar ce sunt masele ? întreabă scriitorul.. Suntem noi toţi ăştia care arătam exact ca ceilalţi, buni sau răi, cu educaţie sau fară, în orice caz fară să părem îngrijoraţi de vreo stare, ba chiar satisfăcuţi unii cu ceilalţi.
“Masele cred ele, că au menirea să legalizeze orice mişcare nascută într-o cafenea..
Nu există perioadă istorică în care masele au guvernat în mod direct mai mult decât acum. Mă supară ca minţile mediocre, cunoscându-şi mediocritatea, au curajul să îşi proclame şi să impună această
mediocritate “. Ortega citează pe americani: “Este indecent să fi diferit”. Ce nu accepţi în artă, nu accepta în politică. In altă parte a lumii Astor Piazzola inregistra Tango’s Café şi muzică pentru un popor sărac dar cu vizuni şi speranţe largi. Lui Piazzola, Ortega i-ar fi scris: <> Lui Ortega îi este clar că masele nu vor fi capabile
sa controleze procesul civilizării. El defineste cetăţeanul de rând: “cel care a învăţat să folosească mecanic civilizaţia dar ignoră principiile fundamentale ale civilizaţiei. Vulgarul din trecutul Europei nu îşi închipuia că poate avea “idei”. El are credinţe, tradiţii, folclor, proverbe şi obiceiuri mentale dar niciodată “teorii” despre lucruri.
Azi omul maselor are cele mai “matematice” idei despre tot ce se întâmplă în univers. Omul maselor şi-a pierdut auzul! De ce să asculte când poate judeca, decide, pronunţa, la bunul său plac ? Nu există faţetă a vietii publice în care el nu intervine, surd şi mut cum e, declarându-şi cu voce tare opiniile”.

Dar acesta nu e progresul ? De ce să respingem “ideeile maselor”, de ce să nu cultivăm această nouă cultură? Ortega se opune şi explică: “Omul maselor nu are idei originale, el nu posedă opinii istorice
sau culturale, cine vrea să prezinte idei să fie pregatit să accepte adevărul, regulile expunerii adevărului.
Sunt principii pe care se sprijină orice cultură, care îşi dispută structurarea ei economică, estetică şi morală.
Când această structură lipseşte nu poate fi vorba de cultură ci de barbarism.”
Rebeliunea maselor duce la barbarism. Un călător ştie că există teritorii fară drumuri pavate sau principii etice, dar nici cui să se plângă despre lipsa lor. Barbarismul inseamnă absenţa unui sistem de referinţe larg acceptat. De aici rămâne un mic pas de făcut spre fascism, bolşevism, plăgile secolului XX.
Ortega explică cum masele conştiente de superioritatea elitei o înlatură uzurpând puterea şi conductul moral.

Fascismul european aduce pe tapet modelul unor mase care nu simt nevoia argumentării, participanţii îşi impun brutal atitudinea şi opiniile.
Marile schimbări sociale se produc treptat: apare normativ de a fi ilogic, noua mentalitate îţi permite să ai “idei” dar fără o facultate ideatică. Fascismul evită conceptul idealurilor, el doar proliferează “idei”
neacceptând condiţiile şi termenii care sunt baza intrinseca oricărei opinii. Ortega cere o ultimativă discuţie a ideilor moderne.
Dar vai,timpurile schimbau morala, noua gândire declară ireversibil: “s-a terminat cu polemica, trăiasca hermetismul,afară cu intercomunicaţia şi teoretizarea”.. “anarhia bate la uşe”, semnalizează Ortega.
Iată noul credo: Dreptul la acţiune si la fapte neraţionale. De aici şi până la falsa dragoste a comuniştilor pentru mase, popor, muncitori, soldaţi, ţărani, este exact distanţa unei farse ..

Mă întorc în biroul prăfuit al lui Ortega. Au trecut 76 de ani de la “Revolta Maselor”.
Comunismul a dispărut în umbra istoriei, la fel şi fascismul aniilor de război. Masele de azi manipulează tehnologii noi, comunică cu viteza luminii şi au de confruntat noi angoase: dezastrul ecologic planetar, mass distruction, terorismul fanatic.
Zi de zi, 365 de zile pe an o parte din planetă stă de gardă ca cealaltă parte să nu iasă de sub control.
Istoria e o fluctuaţie a maselor pe un teritoriu finit. Populismul şi urbanismul au luat locul elitelor care rar mai găsesc o nişe de expresie. Arta a devenit elusivă, un lux al unor pături intelectuale minoritare.
Conducătorii sunt exponenţii unor similare, perpetue mediocrităţii deplânse de Ortega în 1930…

***

Scurtă Biografie José Ortega y Gasset

Născut la Madrid – 1883
Doctorat în filozofie – 1904
Profesor de metafizica la Universitatea Madrid- 1910
Fondează Revista de la Occidente – 1923-1936
Publică Ideas Sobre de la Novela – 1925
Publică Revolta Maselor-1930
Guvernator civil al Madridului pana în 1936
Exil în Argentina şi Portugalia în timpul razboiului civil (36-39)
Revine la Madrid, înfiinţează Institul Human-1948
Scrie şi publică articole, critică, filozofie, ţine lecturi şi numeroase conferinţe.
Decedează în Octombrie 1955.

Multe din lucrările lui Ortega Y Gasset au fost publicate tardiv, majoritatea postum.