libris.ro

Interviu cu Emil Luca [Aeon Blank]

EgoPHobia: Te inspiră literatura, în special poezia, la conceperea versurilor pieselor voastre?

Emil Luca: Cateodata. Si nu doar literatura. Filmele artistice, documentarele, chiar pictura sunt uneori puncte de plecare pentru piesele noastre. Imi doresc mult de ceva timp sa scriu o piesa despre Van Gogh, cu toate ca s-a mai facut asta, spre exemplu piesa Vincent a lui Don McLean. Imi place prea mult Van Gogh ca sa nu incerc si imi bat capul sa gasesc o cale de a face piesa asta fara sa sune „pretentios”. Avand in vedere subiectul, e musai sa fie o piesa simpla si sincera.

 

EgoPHobia: În afară de versurile pentru trupă scrii poezie?

Emil Luca: Am scris poezie in liceu si in facultate si chiar mergeam la cenacluri. Am avut marele noroc de a-l avea profesor de Limba Romana pe domnul Octavian Soviany, un scriitor roman extrem de apreciat, care mi-a deschis mintea in multe feluri. Va recomand din suflet  Scrisori din Arcadia, daca s-o mai gasi pe undeva. Cred ca am citit-o de trei ori la rand. Soviany e un geniu cateodata.

Acum cochetez cu ideea de a scrie o carte, am o idee de poveste SF, dar nu sunt inca sigur ca vreau si ca pot sa fac asta. Vedem.

 

EgoPHobia: Care consideri că e cel mai bun text al tău?

Emil Luca: Textele de care sunt cel mai multumit sunt cele ale pieselor Sleep And Decay, Rain City si Behind Closed Doors, toate de pe cel de-al doilea album, numit Dark Waters, pe care il veti putea asculta anul acesta, speram noi cat mai curand.

 

Behind Closed Doors

 

sing for the broken, sing for rising stars

before they burn and go away

sing for the rebel heart, sing for lovers’ game

before they fall astray

 

sing for the fallen, sing for Darwin’s eye

inside we’re quite the same

sing for the black-eyed, sing in shades of grey

could there be more to gain?

 

behind the closed doors…I am the nothing

behind the closed doors…i’m made of you

behind the closed doors…there’s really nothing

after the curtains fall…

 

the roads i wandered, the ones i wish i could

the worlds i left behind…

the traps, the trips and tricks, the bridges that i built

all traces in the sand

 

I’ve seen the future, I’ve seen your empires fall

I chosed to smile and slip away

I’ve felt the closure upon the blood dimmed tide

allowed the world’s decay

 

behind the closed doors…I am the nothing

behind the closed doors…i’m made of you

behind the closed doors…there’s really nothing

after the curtains fall…

 

 

Rain City

 

she’s my perfect place to drown…

in this rain city

she smiles to quick in the arms of men

she cries too…so unwilling

 

bound beneath these pouring skies…

in this…rain city

the sun got caught between her lips

she cries for pitty

 

we are the waves that flood the world

we are the wonders yet untold

we are the ones we hope to find

we are the first of our kind

the first to leave this little “round rain city”

 

she’ll never know what felt so wrong

it was..all in the water

the dark abyss from wich we cry

the spell we’re under

 

thought we were special all along

it was..all in the water

the simple bonds that hold the flesh

above all others

 

there’s no redemption

no paths to escape

no place to get bigger

no room to take shape

 

and if your fading dreams will one day seal their cage

hide all the answers, conceal all the rage

…and cry…

 

 

Sleep and Decay

 

under a dying leaf

up in the trees

it’s all aligned to carve the flesh

all weakened bonds will break

the strong will take the scene

as we’re so eager to regret

 

i’ve never felt so hopeless

i’ve never felt so small

i’ve never felt so broken

underneath it all

 

i’ll never be that happy

i’ll never be that sad

i’ll never be forgiven

never be again

 

and since what’s wright is done

and never can return

i’ll se you laughing through the graves

and all that’s left behind

will serve as host to all

the leaves and apples to decay

 

sleep and decay…sleep and decay

dreaming the day…dreaming the day that i’ll

sleep and decay

 

EgoPHobia: Ați avut sau aveți în plan să faceți și o piesă total altfel (de exemplu country, black metal, industrial,…) decât cântați de obicei?

Emil Luca: Da. Am discutat la un moment dat cu Mircea, chitaristul trupei ca ar fi o idee buna sa facem o piesa country, si chiar am schitat cateva acorduri, am pus cateva versuri pe hartie. Dar o sa lasam piesa asta pentru un alt album, am hotarat ca nu isi are rostul pe Dark Waters. Si ca tot veni vorba de albumul asta, vor fi influente de industrial, fara indoiala. Si nu numai.

 

EgoPHobia: Ai scris/scrie versuri pentru alte trupe dacă ai fi solicitat?

Emil Luca: Cu mare placere, atata timp cat piesa pentru care ar trebui sa scriu textul mi-ar placea.

 

EgoPHobia: Care trupă rock are cele mai poetice versuri după părerea ta?

Emil Luca: Sunt multe. Pink Floyd, Marilyn Manson, Tom Waits, Tiamat, Genesis-ul vechi, in perioada Peter Gabriel… plus o lista lunga de trupe nordice de ghotic, doom etc. David Bowie mi se pare iarasi un textier incredibil de bun. Atunci cand vrea.

 

EgoPHobia: Când textul unei piese nu se lasă finalizat îl lași să dospească oricât are nevoie sau îl forțezi și ulterior retușezi în concerte? Ați abandonat piese cărora nu le-ați găsit versuri potrivite?

Emil Luca: Nu imi place sa fortez lucrurile. De fiecare data cand am facut asta nu am fost multumit de rezultat. Asa ca prefer sa astept acel moment de inspiratie, e ca o transa. Textele de care sunt cel mai multumit au „iesit” extrem de repede, aproape fara nici un pic de efort.

 

EgoPHobia: Ce muzici asculți? Contează pentru tine și textele sau muzica e decisivă? Dacă îți sunt importante și versurile, le preferi pe cele personale sau pe cele inspirate din diverse legende, poeme, cărți,…?

Emil Luca: Versurile sunt extrem de importante pentru mine. Imi este aproape imposibil sa ascult piese cu texte proaste, chit ca, in unele cazuri, muzica e excelenta. Eu intotdeauna am considerat rock-ul un gen de arta aparte, nu un gen de muzica. Rock-ul nu e muzica. E muzica + poezie + teatru. Sau asa ar trebui sa fie din punctul meu de vedere. Si ca sa raspund concret la intrebare, imi plac versurile care trateaza subiecte importante. Uite, spre exemplu Five Years de la Bowie. O piesa despre sfarsitul lumii si despre cum ar reactiona oamenii in fata unei astfel de tragedii. Sau Echoes de la Pink Floyd, o piesa despre empatie in general. The Man That You Fear, a lui Manson, alta piesa cu substanta, ca si Last Day On Earth.

 

EgoPHobia: Ți s-a întâmplat să te atragă din cauza textelor cântece ale unor trupe a căror muzică nu te atinge ori să eviți ceva ce-ți suna bine din cauza versurilor proaste?

Emil Luca: Spuneam mai sus despre piese bune cu texte proaste. Dar da, mi s-a intamplat sa-mi placa mult versurile si muzica sa ma lase rece. In ambele cazuri e vorba in principal de trupe autohtone. N-o sa dau nume.

 

EgoPHobia: Dă-ne, te rugăm, câteva nume de poeți/scriitori preferați.

Emil Luca: Imi place Blaga. Mai mult decat imi place Bacovia sau Eminescu, care ar fi raspunsurile „clasice”. Imi place Blake, dar nu tot ce am citit de la el, imi place Dylan Thomas cateodata. Si sunt un mic fan al lui Emil Cioran.

 

EgoPHobia: Preferi să citești literatură contemporană sau clasică? Română sau străină?

Emil Luca: Sunt un consumator de SF-uri in ultimul timp. Am citit cu mare placere seria Space Oddissey a lui Arthur C Clarke, am citit, tot cu mare placere, seria Ender a lui Orson Scott Card. Si mi-a placut mult Solaris, a lui Stanislav Lem, cu toate ca e mai mult „fantasy” acolo si mai putin „science”. E de un miliard si jumatate de ori mai buna cartea deca filmul, chiar si decat cel vechi, al lui Tarkovski, care e un film foarte foarte bun, spre deosebire de tampenia aia de remake cu George Clooney. Acum m-am apucat de Inside Out, o istorie personala a trupei Pink Floyd, scrisa de Nick Mason, bateristul trupei. Sper sa nu fie SF.

 

EgoPHobia: Ești de părere că trupele trebuie să cânte neapărat pe versurile unora dintre componenți sau n-ai nimic împotriva importurilor?

Emil Luca: O sa raspund printr-un exemplu. Pregatim o piesa care se cheama The Man On Mars, pe care o dedicam lui David Bowie. Majoritatea versurilor provin din diverse piese semnate David Bowie. Am combinat mai multe texte ale lui ca sa facem o piesa a noastra, e ca un omagiu daca vreti. Mi se pare interesanta ideea, mai ales ca el folosea tehnica asta, numita cut-out uneori, „furand“ expresii si propozitii intregi din ziare, buletine de stiri etc. Acum o folosim noi pe textele lui. Sper sa inteleaga lumea ca intentia noastra nu are nimic de-a face cu plagiatul.

 

EgoPHobia: E neapărat nevoie de rime-n cântece?

Emil Luca: In poezie sigur nu. In cantece ar cam fi nevoie. Dar nu vad de ce nu s-ar putea experimenta in sensul asta.

 

EgoPHobia: Când să ne așteptăm la un nou album din partea voastră?

Emil Luca: Anul asta, dar nu stim inca daca in primavara sau in toamna, asa cum nu stim inca la ce casa de discuri. Dar sigur anul asta. DARK WATERS are rising, get ready for the flood.

 

libris.ro%20

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *