EgoPHobia: Te inspiră literatura, în special poezia, la conceperea versurilor pieselor voastre?
Nick Făgădar: Da si nu. Literatura si poezia sunt domenii diferite de ceea ce fac eu cu Luna amara. Sunt influentat de intregul a tot ceea ce am citit, in felul in care imi exprim, sa zicem, sentimentele. Si da, evident, hrana cuvintelor e cuvantul. Cred ca atunci cand citesti foarte mult si te inconjori de intregul lumilor care ti se deschid prin carti, devii la randul tau un conglomerat de lumi mult mai bogate si care, la randul lor, de multe ori, tind sa dea nastere altora. E la fel si cu muzica. Asculti pana la obsesie si de la un punct incolo, daca e in felul tau de a fi, incepi sa canti propriile muzici.
EgoPHobia: Știm că scrii poezii (notă pt. cititori: câteva dintre ele pot fi citite în EgoPHobia #9/10 & #11). Intenționezi să publici un volum de versuri?
Nick Făgădar: E ciudat cum in digital, vei lasa oricum, o urma a ceea ce ai fost. Adica, uite cazul meu: nu am mai scris versuri sau poezie de foarte multa vreme insa, undeva, unele dintre ele sunt accesibile celor interesati. In cazul de fata, pe site-ul vostru. Nu m-am gandit niciodata serios la publicarea versurilor mele intr-un volum. E un gest prea pretentios pentru mine si nu ma simt confortabil in rolul acela. Unele chestii pe care le-am scris imi mai plac si acum insa nu cred ca as avea curajul asumarii unei astfel de intreprinderi.
câmp alb si neted cloroform
iz calm de dulce si dospit nesomn
frunze in ceafă veștede în salbă
cafeaua ta neagră pe noaptea mea albă.
surd cârd ageamiu si crud
surâde în glande sughițuri de grund
păstaie cu boabe de fiere
mă scuipă lingura din borcanul cu miere.
logodnică plânsă în fiece pumn
colind valuri arse publicate postum
mulțumit îmbrâncesc o plecăciune
suntem sobri.
suntem calmi.
toate’s bune.
EgoPHobia: Care consideri că e cel mai bun text (respectiv vers) al tău? Pai imi plac mai multe si mi-e greu sa aleg unul singur.
Nick Făgădar: Asa ca am ales doua care ma reprezinta cel mai bine.
“Pietre in alb”
Vreau s-aprind ultimul meu mal când nu mai simt
Si luna-n ape negre ar tăcea
Să mă sting dus de valuri verzi in larg de mări
Singur cum eram când am venit.
Am să trec ca și cum pe albe foi închizi un cerc
Si mâna ta deprinde alt contur
Pot să iert sau pot să mint că pot să iert cumva
Când tot ce-a fost al meu va fi al altcuiva.
Ai putea să te minți că voi fi tot aici cumva
Dar știm atât de bine să uităm
Dacă vrei două pietre-n alb s-arunci nu să le iei
In gândul tău să nu mai fiu nimic.
Toate pietrele albe adună uitare
și tot ce e viu se stinge și moare
Neagră uitare acoperă urma
Ești sânge și lut viața ta-i una.
“Din valuri ard”
Ziua-i alba patu-i mut
Viata mea-i de imprumut
Ceara neagra-n cer de gura
Totu-i jar dar eu sunt zgura.
Mintea minte ordonat
Mi-amintesc cum m-am uitat
Marea-i stinsa valu-i ‘nalt
Nu ma-‘nec eu doar ma ard.
Din valuri ard… in puncte cad…
Stinge boala sparge clipa
Sticla fara fund e frica
Dimineata e tarziu
Sa ma stii sa te mai stiu.
Eu sunt mic tu fa-ma mare
Mare neagra de uitare
Varsta vine pribegind
Valul ars e doar pamant.
Din valuri ard… in puncte cad…
EgoPHobia: Ați avut sau aveți în plan să faceți și o piesă total altfel (country, black metal, industrial,…) decât cântați de obicei?
Nick Făgădar: Singura chestie la care ne-am gandit de-a lungul timpului a fost sa incercam, la un moment dat, sa adaugam o latura electronica muzicii noastre. S-a intamplat anul acesta, intr-un live, in Cluj, cand am invitat doi prieteni din trupa Kaleidonescu sa cante impreuna cu noi piesa “Ciudat”. Ei facusera o varianta electro si ne-a placut foarte mult. In rest, am mai colaborat cu artisti de hip-hop, metal sau jazz insa nu ne-am indepartat niciodata prea evident sau brutal de ceea ce suntem, ca muzica si nici nu cred ca asta se va intampla curand. La repetitii sau probe de sunet, ne prostim de multe ori si cantam unele piese de ale noastre in alta maniera, cum ar fi “In tine tu” cantata funk sau “Rosu aprins”, punk sau “Folclor”, blues.
EgoPHobia: Ai scris/scrie versuri pentru alte trupe dacă ai fi solicitat?
Nick Făgădar: Nu cred. Imi e greu sa ma transpun in pielea altora si nu imi place sa insir banalitati doar de dragul rimelor, in caz ca mi s-ar cere sa scriu ceva pentru un public mai larg. E un exercitiu prea personal si asumat incat sa fie de imprumut.
EgoPHobia: Care trupă rock are cele mai poetice versuri după părerea ta?
Nick Făgădar: Travka? Kumm? Alternosfera? Robin and the Backstabbers? Celelalte cuvinte?
EgoPHobia: Când textul unei piese nu se lasă finalizat îl lași să dospească oricât are nevoie sau îl forțezi și ulterior retușezi în concerte? Ați abandonat piese cărora nu le-ați găsit versuri potrivite?
Nick Făgădar: Cand, cum. Muzica supune versul. El trebuie sa vina, sa mute sunetul in sens. Cand nu o face, inventam limbi temporare care-i tin locul, ne jucam de-a tot felu’. E despre zis la cald. Vorbesti si vorbesti dupa care asculti. dupa care canti. Sau taci. Si scrii. Si apoi de la capat. Daca piesa e buna, e imposibil sa nu-i gasesc cuvintele care o fac sa deschida usi, ochi, aripi, culori.
EgoPHobia: Ce muzici asculți? Contează pentru tine și textele sau muzica e decisivă? Dacă îți sunt importante și versurile, le preferi pe cele personale sau pe cele inspirate din diverse legende, poeme, cărți,…?
Nick Făgădar: Ascult in mare parte artisti apartinand scenei alternative/indie, cu mentiunea ca scena asta ar putea incepe cu king crimson si sfarsi cu the arctic monkeys. Despre versuri: cand conduci, auzi ce te taie capul. Misheard lyrics they call them. E uneori frustrant ca e altceva decat ti-ai inchipuit. Uite, un exemplu: Manic Street Preachers. “A design for life”. Imi doream sa fie: “a design for her life” dar e fara “her”. Incerc sa ma insinuez in text cand muzica ma ajuta. Uneori, poti sa faci si asta. Imi plac versurile personale, autobiografice, nascute din puternice sentimente si experiente personale. Nu mi-au placut niciodata versurile “eroice”, cu teme istorice si alte chestii similare. Adica nu m-as putea niciodata regasi in versuri ale unor piese Iron Maiden sau Manowar pe cand in cele ale unor trupe ca Pearl Jam sau Porcupine Tree intotdeauna.
EgoPHobia: Ți s-a întâmplat să te atragă din cauza textelor cântece ale unor trupe a căror muzică nu te atinge ori să eviți ceva ce-ți suna bine din cauza versurilor proaste?
Nick Făgădar: Da, asa am patit in adolescenta, cu Paradise Lost. Le-am iubit versurile suicidale, depresive, intunecate si apoi le-am cautat in alta muzica. Alice in chains, de exemplu. Sunt prea multe exemple de muzica faina cu versuri superficiale, proaste, slabe. Nu poti fi permanent conectat, gata sa fii uimit, patruns, spulberat de semnificatie. Uneori e nevoie sa te relaxezi si sa te bucuri de ritm mai mult decat de armonie, de vibratie mai mult decat de sens.
EgoPHobia: Dă-ne, te rugăm, câteva nume de poeți/scriitori preferați.
Nick Făgădar: Imi place enorm Sylvia Plath si sunt fascinat de Michel Tournier. Mai nou, am descoperit un autor britanic pe care vi-l recomand: Will Self.
EgoPHobia: Preferi să citești literatură contemporană sau clasică? Română sau străină?
Nick Făgădar: Citesc orice, cu placere. Oferta este coplesitoare si e imposibil sa nu gasesti ceva in care sa te pierzi, sa te regaseti, sa te uiti…
EgoPHobia: Ești de părere că trupele trebuie să cânte neapărat pe versurile unora dintre componenți sau n-ai nimic împotriva importurilor?
Nick Făgădar: Nimeni nu trebuie sa faca altfel decat ceea ce isi doreste sau poate. In cazul meu, sunt fericit ca pot sa ma exprim atat la nivel muzical, cat si liric. Imi face placere sa ma lupt nu doar cu sunetul ci si cu verbul. Pentru ca uneori, e o lupta. Slefuirea, strangerea in armonie a unui gand, a unui fior anume, a unei frici sau fericiri e un proces frumos dar si greu. Pentru mine, muzica si versul sunt cautare si eliberare. Aici e o diferenta enorma intre a scrie poezie (in felul in care o fac eu) si a scrie piese, cantece. Cea mai frumoasa forma de ma pierde dincolo de concret si coerent a fost sa ma joc, de-a lungul vremii, cu toate aceste cuvinte. E ceva de care mi-e dor si ceva la care nu am acces oricand.
EgoPHobia: E neapărat nevoie de rime-n cântece?
Nick Făgădar: Nu stiu daca e nevoie, insa eu asa simt. Muzicalitatea e ajutata de alegerea cuvintelor potrivite, mai multe vocale ajuta, rimele sunt importante pentru a sublinia finalul de vers, pentru a da o anumita rotunjime textului, cadența e esentiala.
EgoPHobia: Când să ne așteptăm la un nou album din partea voastră?
Nick Făgădar: In 2014, Luna amara va lansa un album care va contine in special piese de pe Asfalt si Loc lipsa, interpretate live si inregistrate intr-un concert care a avut loc in toamna lui 2013, in cladirea fostului Hotel Continental, din Cluj. Acest concert a fost si filmat, in vederea realizarii unui DVD pe care intentionam sa-l lansam tot in 2014. Materialul video prezent pe DVD va contine, pe langa concertul Luna amara Live la Conti, si interviuri cu trupa si oameni legati oarcumva de istoria ei, intr-o incercare de a prezenta povestea Lunii amare si un fimulet despre incarcata istorie a Hotelului Continental. Intre timp, am compus si cateva piese noi, doua dintre ele, “Aproape” si “Prea tarziu”, fiind cantate in concertele pe care Luna amara le-a sustinut la sfarsitul acestui an.