[Adina Dabija, Şaman; o cronică]
de Oliviu Crâznic
Şaman, roman apărut la prestigioasa Editură Polirom, cunoscută pe piaţă pentru selecţia atentă a valorilor literare, reprezintă debutul în proză al Adinei Dabija, anterior autoare a două volume de poezie publicate în ţară şi în străinătate şi răsplătite cu premii pe măsură (poezia-păpuşă şi Stare nediferenţiată), precum şi a unei piese de teatru foarte apreciate de critică (Manole 3D). Acestea fiind spuse, este de la sine înţeles că Şaman promite o experienţă culturală deosebită – în ce măsură promisiunea este îndeplinită, cititorii acestui articol îşi pot face o idee parcurgând rândurile care urmează.
Mai întâi de toate, un avertisment – volumul nu este linear, fiind constituit din mai multe „pagini de viaţă” legate între ele printr-un fir subţire dar important – firul iniţiatic.
Astfel, Şaman începe în aria realismului magic, cu un capitol intitulat Adunarea şi desfacerea norilor, dar alunecă repede în nostalgie realistă, amintind de Creangă şi de La Medeleni, când eroina (care, suntem lăsaţi să înţelegem, este chiar autoarea) rememorează spaţiul „mitic” al copilăriei la Măgina şi al visului aventurii spirituale pe urmele exploratorului Sandor Korosi Csoma, părintele tibetologiei, amintind de protagoniştii lui Cezar Petrescu visând la expediţia revelatoare a lui Fridtjof Nansen Prin noapte şi gheaţă (paralela cu drumul spre Pol nu este întâmplătoare ori gratuită, după cum cititorii se vor convinge către finalul romanului). Descoperirea posibilităţii de evadare metafizică din lumea (reală) care nemulţumeşte deopotrivă copilul, adolescenta, studenta şi tânăra poetă-gazetar aflată în centrul poveştii deschide o poartă fantastică spre o altă turnură a naraţiunii – scriitura devine dintr-odată eminamente eliadescă, ţesând o structură delicată în care se întretaie profanul lumii literare postdecembriste şi al jurnalismului de ocazie din aceeaşi perioadă şi sacrul (mai firav, dar dominant prin semnificaţii) al iubirii, religiei, poeziei, experimentelor hazardate şi teribiliste, al altor asemenea „porţi” către un univers – se speră în paginile cărţii – necesar superior mundanului.
Experienţa poetică şi talentul de prozator ale Adinei Dabija ies incontestabil la iveală în redarea deşertăciunilor Bucureştilor de după 1989, dar, printre tablouri realiste şi intense, scriitoarea „scapă” (involuntar? din motive comerciale?) şi unele clişee (infiltrarea în lumea escortelor de lux pentru realizarea unui reportaj, infiltrare cu rezultate previzibile, mai ales având în vedere maniera în care este adusă la îndeplinire operaţiunea respectivă), chiar naivităţi (oameni în toată firea, printre care un eroic corespondent de război, alergaţi de o haită de câini vagabonzi…). Apoi, după o iubire ratată cu un bărbat căsătorit şi bolnav, antierou byronian, protagonista începe cea mai interesantă parte a straniei ei căutări – aventura canadiană.
Suntem introduşi fără preambul în atmosfera „exotică” din capitolul Igalak, fereastră de igluu, trecând de îndată pe tărâmul ficţiunii transgresive, prin scenele de viaţă huronă şi irocheză, mai sălbatică şi mai cruntă decât în romanele lui Cooper, pigmentate cu canibalism şi fantastic…Rămânem apoi pe acelaşi tărâm transgresiv, asistând la un „menage a trois” care ridică unele întrebări serioase privind comportamentul eroinei (de pildă, după ce este brutalizată de către părăsitul Jean-Claude, ea se simte vinovată că a renunţat la „iubirea” acestuia)… Dar, în final, prin intermediul unei experienţe mistic-onirice, calea adevărată către „şaman” pare în sfârşit a se deschide undeva între gheţuri, pe o pantă spirituală care prilejuieşte totodată reflecţii filosofice cu privire la prezentul şi la trecutul inuiţilor, la căutarea sinelui, la mistere şi mândrie pierdute şi la singura salvare posibilă: aurora boreală…
Concluzie… O scriitură elegantă şi rafinată, o poveste fragmentată, perfectibilă şi dominată de spiritualism exotic şi de postmodernism. Şaman: recomandat în special iubitorilor de literatură experimentală, anti-tabu, introspectivă, cu stil bogat şi influenţe orientale. Recomandat, de asemenea, celor interesaţi de viaţa unei tinere poete şi jurnaliste în capitala României postdecembriste.